profadegarda

Rafale

2012-01-12T23:50:00.000+02:00

D-l H. spunea deseori că va muri în curând . Nu ştia când , dar des . Mereu se găsea cineva să-l înduplece să mai stea o iubire . Eu nu mi-l amintesc viu , deşi este . Neinteresant .
D-l T. spune că va muri în curând . Nu ştie când , dar aşa i-au zis doctorii . Mă uit de departe când felii de viaţa parcă-mparte , că ţine regim . Nu pot gusta aşa ceva . Sfâşietor .
Vecinul de deasupra bate în fiecare zi ceva . Nevasta sau copilul . Oribil .
Mănânc usturoi şi beau bere . Trăsni-m-ar norocul să-i suport ! Între timp mai ronţăi mere .
Mi-e dor de vântul care bătea peste câmp . Era mereu frumos şi-i plăcea să stea la taclale cu mine . Timp de poveste . Nu mai este .

sursa foto

Hoinăreli

2012-01-09T23:38:00.000+02:00

Îmi place să plantez pomi şi să-i văd crescând . Acum stau cu chirie , din loc în loc , pentru perioade prea scurte pentru a-mi permite astfel de îndrăzneli faţă de proprietarii bucăţelelor de pământ din jurul blocurilor . Mă tot gândesc şi la zambila pe care am lăsat-o acolo unde am stat până în toamnă ... n-aveam cum s-o găsesc când am plecat ... şi nici nu cred că se cade să mă duc să o iau de acolo la primăvară ... s-o descurca ea ... bine că o am pe blog ! De-asta-mi place mie blogul .
Am locuit o vreme într-o casă care avea în faţă pini , în grădină pomi fructiferi şi la poartă plopi cu frunza lată . Când stăpânii casei s-au despărţit , toţi au fost tăiaţi . N-am reuşit să-i înduplec să fie altfel .
Acum ... să ne plimbăm prin fâşiile unei păduri de pini ...

sursa foto

Strategii anapoda

2012-01-08T00:17:00.000+02:00

Eu cred că nu mai este mult până când voi amuţi de tot . Doar aici ce mă mai chinui să fac - fără să fi ştiut că asta era o tehnică - exerciţii de vorbit sau cum spune R. : "transformare de emoţii amorfe în cuvinte mai precise" . Aşa că mare mi-a fost mirarea când un tânăr îndrăzneţ - mai potrivit spus decât elev , că deşi este într-a/XII-a , este un voinic înalt cu barbă cu model ... mai ceva decât oricare alt model - mi-a spus indignat şi plictisit :
-Vorbiţi prea mult şi folosiţi niste cuvinte ...
-Ce cuvânt n-ai înţeles ?! l-am întrebat destul de uimită şi bucuroasă de a fi urmărită totuşi cu ceva atenţie .
-Eiiii ...acuma ... Lu' ăla , de exemplu , trebuia să-i spuneti : " Taci , băăă ! Nu pot gândi din cauza ta , că faci gălăgie şi-ţi dau un 2 acuma ! " Da' dumneavoastrăăăă ... ati luat-o ă hă hăăă ! ... pe ocolite ... cu chestii ... cu factorii pertubatori ... că oricum n-a înţeles şi n-a tăcut !
-
Nu-mi aduc aminte continuarea orei .
Dar ce linişte-i aici !

Gesturi frumoase

2012-01-07T12:41:00.000+02:00

Încerc să-mi amintesc lucruri frumoase , gesturi frumoase pe care le-au făcut alţii pentru mine în anul trecut , oamenii de treabă pe care i-am întâlnit ... şi primele care-mi vin în minte de fiecare dată sunt ... mâinile făcute căuş pentru a strânge cojile de seminţe de pe catedră . Mda .
-Nu ! Staţi liniştite ! m-am trezit spunându-le celor două femei grăbite să-mi facă loc la masa din faţa clasei .
Una dintre ele purta un fes negru şi cealaltă un batic gri . Fiindcă nu venise cineva la ora de dinainte , au stat acolo , faţă în faţă , şi au spart două grămăjoare cu seminţe . De obicei stau la toaletă , pe niste lădiţe , lângă o cabină scoasă din uz în care-şi mai ţin cârpele şi măturile .
Au lăsat pe catedră un miros plăcut de seminţe prăjite amintindu-mi de o fabrică de ulei ...

Un fir subţire de aer mă agaţă . Cu şuierături , precum o pală de vânt prin crăpătura minusculă a unei uşi , aerul se chinuie să pătrundă . Am obosit şi m-aş opri şi nu m-aş împotrivi moleşelii care mă cuprinde . Oglinda-i rece şi-mi arată un chip tern, cu ochii înroşiţi şi înlăcrimaţi , dar cu un rimel rezistent .
-Să-i dăm nişte apă ?! întreabă neputincioasă femeia cu batic gri pe cea cu fes negru .
Nici ea nu ştie . Tac amândouă . Se uită una la alta . Apoi femeia cu fes negru scoate de după o ladă o cană şi-o sticlă cu apă .
-Bea ! mă îndeamnă .
Cana are culoarea cenuşii amestecate cu nisip . Cine-a mai văzut aşa cană ? Îmi stârneşte repulsie , dar beau puţin . Tuşesc . Aş vrea să rămân acolo .
-Nu mi-e bine şi-s atât de răi ... , încerc să-mi găsesc o scuză să nu mă mai întorc .
-Aşa-i , dar n-avem ce face ... asta ni-i munca , mă linişteşte una dintre ele.
Ne-am întors , eu în clasă , cele două femei la curăţenia din toaletă .
Atâta .

Echilibristică

2012-01-05T23:54:00.006+02:00

Mă dor ochii de când mă tot uit .
Unde se duce ?
Adică este viteaz ?
Este ambiţios ?
Este prost ?
Este sinucigaş ?
Este doar hrăpăreţ ?
Ce caută el acolo ?
Că pasărea în mijlocul cerului şi frunzele peste mijlocul pământului ... mai înţeleg .
Până să-l zăresc stăteam liniştită în echilibrul imaginii .
Uită-te la el ! Ce caută în inima tabloului ?
Doooh !Simt că mi-a ieşit ochiul stâng după el .
Totuşi ... simpatic vierme !

sursa foto

Urâciosul

2012-01-02T17:05:00.000+02:00

- individul care are casă , mâncare bine echilibrată nutriţional si energetic , serviciu frumos , salariu mare , mulţi prieteni amabili şi care îşi dă cu părerea despre depresiile amărâţilor . Fireşte că pentru el amarâţii sunt vinovaţi de ceea ce li se întâmplă şi de faptul că nu găsesc ieşirea corectă .
Doooh ! Era să pocnesc un astfel de exemplar . Norocul lui a fost că era doar virtual prin preajma mea . A fost suficient un "delete" . Rău este ca în curând se termină lista de prieteni şi nu cred că mai risc să adaug alţii . E prea deprimant şi jocul ăsta .
Dar ce mă fac cu cei adevăraţi ?

sursa foto

De/final/de/an

2011-12-31T21:32:00.000+02:00

... mulţi dintre colegii/mei vor lucra în această noapte , fiecare coordonând o echipă/de/20/elevi "convinşi" să lucreze şi ei pentru cel mult 400/lei (profii/pentru/mai/mult) . Este adevărat că toţi vor fi plătiţi şi că oficial nimic n-a fost cu japca , doar mie ... mi s-a părut ... peste ~~puterile~~ răbdările mele ...
Eu n-am vrut , indiferent de urmări . Dar cine m-oi crede eu ?!
Trist este ca n-am trezit decât indignarea/colegilor/şefilor .
"Cum ?! Tu nu lucrezi/de/Revelion ? Tu n-ai nevoie/de/bani ?! Tu nu faci parte din CatedraX ? Tu nu eşti de/specialitate ? Tu nu ţi-ai strâns/echipă ?" etc.
Cât de puţin trebuie ... şi ce criterii !
Nu-i nimic . Sunt obişnuită . Ăsta-i farmecul meu !
Şi-apoi este bine ca elevii să întâlnească fel şi fel de/profi , să aibă de unde alege ceva , ceva ...
Un an mai bun pentru toţi !

Drumul troglodiţilor

2011-12-18T00:47:00.002+02:00

Cuvântul zilei : troglodit , îmi place cum sună ... am să-l pun în titlu pentru că m-a înveselit .
Tot mai des uit încotro mă îndrept . Dar aştept să-mi aduc aminte şi între timp merg înainte , cu gândul că probabil ştiam eu vreun rost de mă îndreptam în acea direcţie ... aşa că am să pun în titlu şi cuvântul "drum" .
Alt mijloc de transport spre acolo nu-i . Mereu este înghesuială . Stau aproape lipită de elevul căruia i-am dat acum două zile un 3 . Naşpa .
Am mai înaintat puţin . Bine că el a rămas pe loc . Merită un punct în plus .
Am ajuns lângă patru romi care stau pe scaune faţă în faţă .Vorbesc tare şi de neînţeles , pe limba lor . Parcă muşcă din cuvinte , le clefăie şi râd cu rânjete . Unul dintre ei pune palma pe fundul elevei de lângă mine şi-l cântăreşte . Ea nu spune nimic . Nici eu . N-a fost inspirată când s-a aşezat cu spatele spre ei . Eu am stat cu faţa . Ne-am studiat discret .
Coboară romii , urcă în schimb alte eleve de-ale mele .
- Doamnaaaaaaaaa , ce mai faceţi ? Haideţi sa v-arăt desenul !
Tac .
- Aaaaaa ! Nu vreţi să vă băgăm în seamă ... bineeee !
O aprob din privire pe tânăra romă . Câţiva călători mă măsoară . Rabd .
- Te ...... ..... de românca ..... du-te-n ..... ..... , izbucneşte de lângă mine în timp ce o loveşte pe blonda de lângă ea . Cu o mână o ţine de părul din vârful capului şi cu cealaltă încearcă s-o zgârie pe faţă . Autobuzul îţi vede de drum . Câţiva băieţi se amuză făcând galerie . Pun mâna pe braţul care se-ntinde să prindă iar faţa blondei şi-l trag în jos . Simt prin haine muşchii braţului ei încordaţi şi tremurând . Simte şi ea piedica şi se-ntoarce spre mine cu furie .
- Cristina ... , îi spun încet .
Pare sa mă recunoască cu greu . Se abţine . Mă priveşte cu ură şi-mi întoarce spatele scuturându-se.
Îmi încep orele cu inima strânsă .
Dau să le-ncep , că pe uşa clasei intră neamurile elevelor din clasa mea de-a/IX-a . Au fost şi ieri şi mi-au stricat ora ! Ce mai vor şi astăzi ? Bis ?!

- Gagicul ei m-a pocnit şi mi-a zis ... [...]
- Da' tu de ce te-ai băgat în seamă cu el ? Că de nu erai ... [...]
- Pe mine m-au bagat între ele , ca să o apăr pe ea , că vin cu clanul lui M.N. , da' eu nici n-am fost la şcoală ... [...]
Asist la discuţia din biroul conducerii . Îmi pare năucitoare ... conţinut , formă , cadru . Asistă şi ceilalţi , dar cu interes : părinţi , surori , mame , mătuşi ...că fiecare a venit cu ce-a putut ... eu n-am putut decât să-i dirijez din faţa clasei spre biroul şefului . Biroul este mic . Şeful îi ascultă . Ascultă tot . Trec două ore . Ar fi trebuit să discut cu aproape 60 de elevi in timpul ăsta .
- Dacă v-aş ameninţa ce-aţi face ? vrea să ştie de la mine tatăl rom . Nu răspund provocării . Insistă :
- Cum îmi demonstraţi că este adevarăt ce spuneţi ? De ce să vă cred pe dumneavoastră şi să nu-mi cred copilul ? Cum mă convingeţi ? [...]
- Nu vreau să conving pe nimeni . V-am adus la cunoştinţă . Atât .
Nu reacţionez pe măsura aşteptărilor publicului .
Nu-i mulţumit . Mă acuză că nu vreau să vorbesc el oricând are nevoie de mine ca/dirigintă !!!!
Mai durează ?
Unde să fug ?
Cum să scap ?

Poate reuşesc să ajung măcar la a treia oră , deşi nu mă mai simt în stare de nimic .
Îmi vine să plâng , dar nu pot .

Cristina nu a mai venit la ora mea . Colega de bancă îmi dă şi desenul ei , cel fluturat prin autobuz .
- Ce-aveţi , doamna , vă e rău ? întrebă cineva .
Îmi vine să râd , dar nu pot .

Drumul ăsta ...

Ora de suflet

2011-12-04T16:53:00.000+02:00

" Dacă mai există orele de dirigenţie, rostul lor ăsta ar fi, să-i înveţe pe micii cetăţeni să gândească, să-i apropie de ideile generoase ale spiritelor binecuvântate cu har." - Marian Nazat
Asta mi-a plăcut !!!!
Nu , nu mai exista în orar ora de dirigenţie . Fiecare diriginte face ce mai poate , cum poate , cât mai poate , din ce poate ... nu iese mare lucru aşa .

Îndatoriri/profesionale

2011-12-03T22:21:00.000+02:00

Prezentatoarea Andreea Esca anunţă la ştiri ca profesorii/şi alte două categorii de salariaţi s-au distrat la munte pe 2dec. neglijându-şi îndatoririle profesionale .
Câtă mizerie !!!

Am avut o singură ora de curs începând de la 16,15 , o oră de curs de 35' . Am plecat cu o oră şi jumătate înainte ca să ajung la timp la marginea câmpului unde-i şcoala . Mi-au verificat prezenţa 3 directori !!!

- Doamnaaa , nu v-aţi săturat de şcoală ? De ora asta ?
- De elevi !
- Nuuuu ! De şcoală ?! E prea multă ! Vreau să se termine ! se alintă eleva .
- Daaa ... şi eu de-abia aştept sfârşitul .

Pe urmă m-am dus la un "agent economic" să aflu câte ceva despre elevii pe care i-a primit în practică . N-am mai avut credit pentru o conversaţie telefonică . Am mers mult pe jos si am traversat şi-un parc întunecat ca să merg mai puţin , că se terminase şi abonamentul . Nu l-am găsit pe "agent" . Am găsit doar un portar frumos de amabil ce-a fost : a ieşit din cabina lui , a ridicat bariera şi a dat el mai multe telefoane pe la şefi . M-a asigurat ca totul este bine şi că pot sta liniştită ! Am traversat iar parcul întunecat şi pustiu la marginea căruia nişte oameni făceau o grevă a foamei care nu interesa pe cineva .

Coconul

2011-11-13T16:20:00.002+02:00

Un semn discret din degete şi un reproş încet :"Eşti un domn ... " au fost destul ca să-şi coboare tălpile de pe bancă pe podea , dar capul pe umeri cum se potriveşte ... nu , nu ştiu ... cred că mai trebuie spuse foarte multe de care habar n-am ... offf !

sursa foto

Încotro ?

2011-11-13T14:44:00.001+02:00

"Mai greu de găsit în viaţă e nu cheia , ci cumpăna ."
- Marin Voiculescu

sursa foto

Ceasul

2011-11-12T09:23:00.000+02:00

Trecea timpul şi pe-acolo , dar ceasurile îl măsurau diferit , de nu mai ştiai pe cine să crezi şi mai bine te-apucai să-l măsori singur .
Ce timpuri !

Enunţuri

2011-11-06T13:32:00.000+02:00

Din sacul de rafie scot puţinele cărţi ce le port după mine din copilărie . De atâtea mutări au început să se rupă .
Să stăm de vorbă fără catalog , de Mircea Sântimbreanu , îmi pare greu de citit acum . Nu ştiu dacă am citit-o vreodată pe toată , am tot răsfoit-o . Nu-mi amintesc nici ce ne-a spus autorul atunci când a venit în sala noastră de clasă . Da' nimic . Probabil că ne-a spus ceva ... ceva ... de mi-a rămas şi acum o senzaţie plăcută , ca şi cum cineva va avea mereu grijă de cei din bănci ... o senzaţie de siguranţă liniştitoare .

- Vă rugăm să-i potoliţi , să facă linişte ! Nu se poate aşa ! ne-au spus membrii echipei venite cu actorul-autor să-şi promoveze cartea pentru adolescenţi .
Noi profii să-i potolim ? Eu ? Eu să-i potolesc ? Voi ce-aveţi ? Doar texte ?
Acum nu mai vine nimeni aşa ... doar aşa ... ca vrea să transmită ceva ...
Acum trebuie să vii cu echipa de PR în cadrul unui proiect sponsorizat , cu camere de filmat , microfoane , bannere ... nu vii aşa ... ca la ţară , la un pahar de vorbă . E musai să te faci văzut bine .
Nu-mi place . Nu reuşeşte să-mi transmită nimic . Şi nu doar mie .

- Faceţi linişte ! îmi comandă elevul . Nu vedeţi că-i gălăgie la ora dumneavoastră ?
- Eu trebuie să fac linişte ? Credeam că sunt plătită pentru altceva ... linişte ... n-am !
- La alte ore nu mişcă nimeni ! mă taxează cu dispreţ elevul .
-

Rochia mulată îi urmăreşte prietenoasă liniile corpului , linii ce au curburi ample şi prelungi , purtate pe tocuri foarte înalte si subţiri , pe tălpi foarte groase cu feţe lăcuite . Încerc să-i aflu secretul .
- Eu am ştiut să mă impun de la început şi acum nu mişcă niciunul .
-
- Spune-le că nu-i treci ! Dă-i afară ! Sună la părinţi !
-

-Şi ce credeţi ? Credeţi c-o sa rezolvaţi ceva ? Dacă ne daţi 2 şi 3 credeţi c-o să învăţăm ? N-o să rezolvaţi nimic ! îmi explică , neîntrebată şi arţăgoasă , printre plescăiturile de gumă , şefa clasei .
-Eu nu mai am nimic de rezolvat , îi răspund rece , stins , trist , ca omul care nu mai are nimic de pierdut şi nici mare lucru de aşteptat . Poate vouă v-a mai rămas ceva . Cu 2 si 3 ... poate chiar aţi avea ceva de rezolvat ...

"Murim !" strigă un scriitor de pe pagina sa , dar îşi găseşte singur leacul : "cine scrie nu moare , doar suferă " .

Călătoria

2011-10-23T19:40:00.000+03:00

Mai departe ...

Este doar noroc să scapi . Întorc capul să-mi feresc faţa .
De pietrele aruncate la întâmplare am scapat , de scuipaţi nu . Unul a ajuns pe lângă guler , pe gât ; altul în plete ; altul pe mânecă ...
Nu , n-am probleme , n-am suferinţe . Nimic . Nimic .
Mă uit totuşi cu reproş spre chipul ce mă ţinteşte schimonosindu-se să-şi adune o altă salvă de salivă . Pare a fi o fetiţă . Nici nu-i urâtă . O-nghite . Am mai scăpat de unul . Îşi alege grăbită o altă ţintă . Aşa se distrează ţâncii de pe-aici . Nu degeaba e-un capăt de drum .

Ne-aşezăm . Rar găsim locuri libere , le ocupă elevii pe toate . Un braţ gros şi gol se propteşte să se sprijine între capetele noastre . Este al elevului de pe scaunul din spate .
- Buna seara , doamna/de/franceză ! Îmi daţi şi mie un 10 ?
Ce pumn ... dar nu-i treaba mea , îmi las colega să rezolve . Nici ea n-are probleme . Pare inertă . Nu răspunde . Musculosul continuă până se plictiseşte una dintre admiratoarele lui şi-i sare în poală , în sus şi-n jos . Tot mai repede în sus şi-n jos . Preocupat să-i reziste , musculosul ne lasă .

Se discută despre coe . Sunt mari . De-a/XII-a . Unii sunt şi elevii mei ... dar ... nu cred că mai am ceva de spus ... nimănui ... nimic ... sunt ... departe ...
Este şi şeful clasei cu ei . Vrea să discut numai cu el la oră , altfel face-n fel şi chip să-mi distrugă orice încercare de a lega un fir cu ceilalţi . Poate vorbi despre orice ... vrea să-i pun intrebări să-mi demonstreze ... Nu vreau . N-are decât să şi le pună singur . Nici măcar atâta n-a învăţat !

La şedinţă au vrut părinţii să ştie ce am făcut eu pentru elevi ?! De ce nu le dau numarul meu de telefon ? De ce nu au primit manuale ? De ce trebuie bani pentru : fondul/şcolii /fondul/de pază/costum/de/practică/cravată/poze/ecuson/analize/abonamente ... n-am ştiut ce să mai fac ... m-am înfipt în mijlocul haitei şi le-am ţipat să se uite la mine .
- Eu le-am inventat ? Vi se pare că eu nu fac destul ?!
Ne-am holbat unii la alţii tăcând şi ... atât .

Iar a rezistat geamul ! Altă piatră aruncată .

Nu se schimbă nimic . Sau eu ?!

De unde vine şi unde se duce autobuzul ăsta ?

Pe cărare

2011-08-11T00:46:00.001+03:00

Între casa lui şi cimitir nu era decât un lat de cărare pe care nu prea umblau oameni .
Era mai frumoasă decât multe alte cărări umblate , fiindcă oamenii se fereau să-i rupă florile şi frunzele care se căţărau dinspre morminte peste scândurile putrezite din gard . Fugiţi pe sub ele fuseseră şi bulbi de narcise şi de crini , dar se opriseră în marginea pârâului azvârlind cu rândul corole albe şi portocalii peste apa ce-o mai puteai ghici curgând pe-acolo doar după orăcăitul broaştelor şi zumzetul insectelor . Regina nopţii albea şi parfuma cărarea înspre serile de vară de se zăpăceau greierii cântând până se crăpa de ziuă .
Totuşi i se zicea Uliţa morţilor , că-nspre ea se deschidea poarta din spate a lăcaşului cu morminte , poartă mereu întredeschisă , agăţată cu sarmă şi sprijinită de tulpina unui vişin .
Ţineau oamenii drumul drept şi-n grabă când treceau pe-acolo , până când a săpat nea Costin în colţul curţii sale şi-al cărării o groapă adâncă , cu trepte multe şi late , în care a meşterit o cişmea . Şi-a mai făcut şi-o băncuţă la poartă , dintr-o scândură sprijinită-n patru pari . Era apoi taifas în fiecare seara . Mai întâi veneau femeile cu căldările după apă , apoi barbaţii dinspre câmp se opreau să adape caii , iar mai târziu chicoteau tinerii .
Era tăcut nea Costin . Când ieşea la poartă şi nu mai era loc pe bancuţă , stătea rezemat de gard şi asculta , nu se băga în vorbă cu una cu două . Nu-mi amintesc să-l fi auzit vorbind , nici măcar atunci când a trecut pe la poarta noastră , în ultima lui seară . Poate că doar mi-a făcut semn să chem pe cineva de-al casei .
Şi-atunci era greu . S-au confiscat grădinile , s-au dărâmat gardurile , s-au scos din pământ copacii daţi în rod ... buldozerele au trecut şi-au refăcut harta terenului agricol conform indicaţiilor . Nici cimitirul n-a fost ocolit , dar au luat din el doar pământul de prisos , nefolosit incă , şi vişinii . Au închis şi cişmeaua .
A trecut pe la mai multe porţi cu-n "seara bună !" şi aşteptând un răspuns , c-ar fi vrut să crească un porc ... dacă l-ar fi ajutat cineva , după cum aveau să-şi dea seama a doua zi când ... nu l-au mai găsit ... aşa cum ar fi trebuit ... că s-a strecurat pe poarta dinspre cărare ... probabil ...
Fir'ar să fie şi vorbele astea ... de unde să le ştie fiecare pe cele potrivite pentru sine , dar şi pentru ceilalţi ?

sursa foto

CV

2011-07-24T14:48:00.000+03:00

Care mai de care-i mai mândru în vremea asta că şcoala pe care-a făcut-o nu l-a scos ospătar ! Şi nici profesor ! ( ar fi cam acelaşi lucru ; că ajung acolo doar din ăia care au o diplomă , dar nu-s în stare să-şi găsească altceva de lucru ) .
De exemplu pe el l-a scos şcoala gazetar ! Eiii ! Este cu totul şi cu totul altceva . Schimbă lumea în bine din condei !
Eu , eu care am ajuns profadeospataribucatari , ce să mai spun ? Probabil că o combinaţie mai nereuşită nu există .
- Mai vor şi salarii mai mari ! se arată indignată doamna din piaţă . Pe vremea mea se făcea carte , explicau profesorii şi în pauză ...
Plec . Sunt îngrijorată de soarta ţânţarilor din junglă . 2800 pentru toată vara : iunie , iulie si august ; da , aşa , grămadă , să pară mulţi . S-au cam dus . 1300 este chiria pe o lună . Următorul salariu va fi după jumătatea lui octombrie .
Nu-mi răspunde nimeni la CV-urile trimise . Ce n-o fi in regulă ? Nu-mi dau seama şi m-am săturat să-l recitesc căutând ce nu-i bine . N-am ce schimba ... asta sunt !
Iar am visat/ospătari . Ştiau să debaraseze şi nu înjurau ! Dar rar visez frumos .

Trecătoare

2011-07-24T00:28:00.000+03:00

- Taaaatiiii , te iubesc ! strigă alintându-se şi smotocindu-i tricoul , iar tăticul o prinde cu un braţ şi o ajută să se caţăre până la gâtul său , de unde fetiţa roteşte de jur împrejur un zâmbet mândru şi cald .

sursa foto

Cu jalba-n proţap

2011-07-02T16:13:00.001+03:00

Cu ziare , cafele , figuri cu ţigări , cu chei de maşini şi gumă de mestecat , pătrund în săli fără a părea că ne observă . Sunt acră şi obosită . Se pare că asta-mi creşte cota de fac repede sfat . Probabil şi ăştia strâng bani . Aşa au făcut toţi cei pe care i-am întâlnit . Da , ştiu ce urmează ...
- Auziţi , mergeţi până afară ? îmi aruncă elevul oferta cu dezinvoltură .
Mă înfurie . Mă înfurie treaba asta de fiecare dată . Mereu mă jignesc . Mereu alţii , alţii , alţii ... mizeriile astea nu se mai termină ?
- Adică n-aveţi de gând să ne ajuaţi ?!
- Nu .
- Şi dacă la celelate probe am văzut că a fost altfel ?!
- Nu mă interesează ... puteţi reclama , există telefonul/"verde ".
Nu le place de mine . Atâtea priviri urâte în ultimele zile ...

Traversam coridoare lungi , coborâm trepte , traversam alte coridoare . Am ajuns . Coadă ! Pentru supraveghetoare . Stau rezemate de zid şi asteaptă privind în gol să le iasă elevii din W.C. - uri . Aştept şi eu să iasă domnul elev pe care l-am condus , are peste 30 de ani şi chef să mă pună la punct . Dacă n-am vrut să merg afară ... uite unde-am ajuns ! Prin uşa deschisă a toaletei zăresc elevii aranjându-si frezele cu apă . Nu se grăbesc . La proba trecută am cerut ajutorul preşedintei ca să-mi scot elevul din W.C. !
Ce camere ?! Ce aparate de bruiaj ?! Ce controale ?! Rahat curat !
BACALAUREAT-examen de absolvire a liceului, care urmăreşte să verifice dacă absolventul a atins nivelul adecvat de cultură generală si de maturitate intelectuală . Daaa , sigur !!!
Colega de supraveghere este educatoare _ psiholog . A încercat să-mi explice că trebuie să-i accept aşa cum sunt , că acesta-i sistemul , aceasta-i societatea , că n-avem ce face , că trebuie să admir natura etc. , dar a priceput repede că nu înţeleg . V-am mai spus ca am rezerve faţă de psihologi , nu gândim asemănător .
Îl recuperez .
Cu trei ieşiri la toaletă s-au dus 30 de minute .
De departe zăresc forfota din clasă . Degeaba am stat de gardă două ore .
- Să vă fie ruşine ! zic încet , atunci când intru în clasă , în spatele domnului recuperat . Şi mă gândesc la toţi cei vinovaţi ! Abia aştepta ; domnul elev începe isteric să mă acuze că "l-am făcut nesimţit" . N-are spor cu mine . Vrea să reclame , cere informaţii despre locul în care să depună reclamaţia ... diversiuni ! Abia mă abţin să nu-i spun ceva de rău , ca să fie şi ceva adevărat . ( Iote , pun reclamaţia la mine pe blog ! Doooh ! )

Urâte au fost zilele/bacului . Urâte . Şi mai urmează altele ... De ce-or fi atâtea/examene care nu pot verifica mai nimic în forma în care sunt organizate ?

Corpuri/delicte

2011-06-28T20:21:00.000+03:00

"Corp/delict
Conform/art.95 Cod/Procedura/Penala , sunt corpuri/delicte obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei/infractiuni, precum si obiectele care sunt produsul/infractiunii."

Lumea e plina de fel şi fel de corpuri !

- Am strâns şi noi nişte bani ... ne ajutaţi ?
- Nu vă este ruşine ?! o reped înfuriată . Nu înţelege . Insistă . Plec .

Sisteme/de/supraveghere ?! Fâs ! Formalităţi .
Dealerul se face că nu ne vede şi distribuie unora noi piese de joc .
Descoperim mai târziu , întâmplător , că piesele sunt măsluite .
Ce-ar trebui făcut ?
Sunt vinovaţi jucătorii sau dealerul ?
Ar trebui să aplicăm regulile fără să gândim prea mult ? Fără să anticipăm urmările ? Ar avea prea mulţi de suferit ! Ar fi un dezastru ... aşa credem ...
Confiscăm piesele măsluite şi-i lăsăm să joace cinstit . Ştiu ... aşa nu procedam noi regulamentar . Mă simt de parcă aş cântări ... explozibil ! Scăpăm .

Mă tot uit la corpurile/delicte şi ... nu găsesc rosturi ...

- Trebuia să-i laşi să/copieze de-un 5 !
- Nu-i corect !!! Şi-apoi în funcţie de/mediile astea vor ocupa locuri în/facultăţi ... şi-apoi de unde să ştiu eu cât e de 5 ?!

Şi-apoi vă doriţi o lume de nota 5 ?! Nu vi se pare că suntem copleşiţi de mediocritate ?!

Dragi elevi , dragi colegi , dragi ... trecători , mâine ne asteaptă o zi şi mai grea . Nu mai am putere să salvez pe nimeni de la a deveni /infractor . M-aţi cam strivit . Haideţi să salvăm din ziua de mâine ce se mai poate ... cinste , onoare , demnitate ... , chiar dacă n-aţi învăţat mare lucru până acum ! Baftă !

43

2011-06-25T11:41:00.000+03:00

Astăzi cântăm . " Să vină aici ... " curajoşii !
Uitam ... cafeaua !

Mimetisme

2011-05-25T20:50:00.000+03:00

- Hai , gata , că m-am plictisit !
- Bine , 3 .
Dă din mână a lehamite . Mai are un 2 de la mine , dar la/practică are 10 , îi va ieşi/media . Îşi pune căştile-n urechi şi începe să facă semne obscene mişcându-şi degetul mijlociu aşa încât să-l vadă toţi . Ce mic pare ! Cu tot cu creastă , cercei şi deget !
- Vorbim când mai creşti ... , adaug .
- Hai , băăăăă , du-teee , că te-a lovit ! îi strigă unul mai isteţ , ce-i cu ochii pe mine .
Încerc să înnod firul lecţiei , dar e greu printre atîtea vorbe urâte . Păstrez greu şirul cuvintelor .
- Hai , sictir ! aruncă altul în spatele meu .
E puţin spaţiu între noi , un lat de bancă şi ceva . Îl apuc de guler şi-l trag în sus . E mare , are peste 80 de kg şi 17 ani . Zici c-am rămas suspendată ! Îi dau drumul , ca să fim egali . Îmi ocoleşte privirea .
- Băăăă , ai vazut ?! Cum se uită la el !!! aud comentariile aceluiaşi isteţ către colegul lui şi asta mă aduce cu picioarele pe pământ .

Uşa se deschide oglindind o figură osoasă , uscată , ternă , încruntată a suferinţă şi repulsie . Recunosc lângă ea , chipul omului beat , adormit pe scaunul de lângă mine , şi-n partea cealaltă , pe cel al ţâncului ce mă-nghionteşte încercând să scape de pupăturile zgomotoase ale ţigăncii cu vestă din blană portocalie .
Încerc să-i zâmbesc figurii , dar nu-mi răspunde . Mă fixează uimită pe deasupra palmei cu care şi-a acoperit gura şi obrajii , apoi dispare când uşa autobuzului se închide iar .

- Doamnaaaa , Rădulescu face pe el ! Hihihihi !
- Bine că nu face pe tine .
- Asta a fost o glumă ?
- ... o încurajare ... căutam partea bună ...

Pentru toţi cei prezenţi am distribuit un rol şi-un ecuson . Doar eu am uitat de al meu .
- Felicitări pentru lecţie ! Am zis eu că tu nu eşti aşa cum zic ceilalţi ... tristă , tăcută , acră , mereu supărată , vorbind încet , închisă ... ( câte detalii !!! ) . Le-am zis eu că tu te transformi la oră , eşti de nerecunoscut !
-

- Am auzit o elevă spunând în autobuz că vrea s-o bată pe aia de B... , cred că de tine era vorba ! mă anunţă cineva .
- ... nu mă interesează , elevii spun multe ...
- Poate nu te interesează pe tine , dar pe noi sigur ne interesează ! Mâine poate fi vorba de noi ! Trebuie să aflăm cine era şi să luăm măsuri ! Să vorbească şi psihologul cu eleva , să se ia legatura cu părinţii ...
- Cum să fie vorba de ea ?! Cum s-o bată pe ea ?! Tu n-o vezi ?! îmi sare cineva în ajutor . E aşa ... uită-te la ea !
-

De serviciu

2011-04-22T14:37:00.000+03:00

- Heeei , probleme ?! strig din celălalt capăt al holului , îndreptându-mă către ei ca să le tulbur discuţia plină de înjurături ce răsună până departe ...
- Sunteţi femeia aia ... de serviciu ? mă întreabă cu impertinenţă cel ce pare a fi show-man-ul grupului .
Se stârnesc râsete în jurul nostru .
Nu-l ştiu , dar seamănă cu mulţi alţii pe care-i cunosc : înalt , întunecat , muşchi , sprâncene pensate , tricou negru , cercel , mâinile în buzunarele pantalonilor scurţi , privire ce se vrea pătrunzătoare ... doar e luptător K1 , după cum mă informează un spectator din gaşcă . Are zona tâmplelor îngustată , de parc-ar fi strânsă cu o centură invizibilă din care au reuşit să se strecoare şi să se reverse maxilarele proeminente . Îl studiez probabil cu vădită plictiseală . Continuă ironic :
- Adică profesoară de aia ... de serviciu ?
- Scoate-ţi mâinile din buzunare ! Aşaaa ... Îţi stă mai bine ! îi spun cu sinceritate . Nu , sunt profadegardă şi astăzi sunt de serviciu ! mă prezint cu siguranţă şi chiar simt o stare de linişte când mă aud , de parc-am scos cine ştie ce armă secretă invincibilă .
Îşi tot foieşte mâinile , ca şi cum nu ştie ce-ar putea face cu ele .
Gaşca se sparge fără haz .
Unde-or fi adevăraţii luptători ? Că sfârşitul tot acolo-i .

sursa foto

Vaci

2011-04-20T12:54:00.004+03:00

Şefa consideră că trebuie să preia controlul lecţiei/demonstrative ţinute de colega mea . De peste rama subţire a ochelarilor , de aceeaşi nuanţă cu costumul şi cu cizmuliţele din piele de crocodil roşu lăcuit , ne ţintuieşte pe toţi :
- Să facem un "tur/de/galerie" . Mie mi-a plăcut planşa ei . Presupune multă muncă , talent , imaginaţie . Vouă care v-a plăcut ? Spune tu ! îl indică , autoritară , pe ghiduşul din mijlocul clasei , cu o mişcare a braţului descriind un larg arc de cerc terminat cu palma înclinată ca pentru a primi un "sărumâna" pe vârfurile degetelor .
- Tot aia ! răspunde indicatul , cu privirea jucăuşă pe sub bretonul geluit , în timp ce-mi pare că se luptă cu colţurile buzelor ca să-şi fixeze o mimică serioasă .
Un uger mare şi plin cu lapte duce vaca pe lângă o clădire reprezentând o unitate economică . În planul îndepărtat al picturii , soarele veghează deasupra unei fântâni .
- Da ? Şi ţie ce ţi-a plăcut mai mult la această planşă ?
- Vaca . Mi-a plăcut mult vaca . Pe bune !
- Da ?! De ce ?
Simt cum mă scufund , mă împrăştii ...
- Păi , cum aţi spus şi dumneavoastră , presupune multă muncă , talent , imaginaţie , ca să pictezi aşa frumos ... eu n-aş putea !
- Aşa , aşa ... foarte bine ! Ia loc ! Mai sunt şi alţii cărora le-a plăcut planşa asta ?
Aproape toţi ridică mâna ... nu pot să mă mai uit decât pe jos .
Îmi adun puterile şi mă îndrept spre perechea din ultima bancă . Fata ridică micuţa planşa înspre mine . Nu-i nevoie , am remarcat-o din primele clipe ale orei . Le spun şoptit :
- Mi-a plăcut planşa voastră . Este mică şi plină de ştersături , dar aţi respectat proporţiile şi aţi amplasat corect utilajele necesare acestui tip de spaţiu , respectând cerinţele fluxului tehnologic . Nu era treabă uşoară . Cred că voi v-aţi apropiat cel mai mult de scopul lecţiei . Vaci sunt peste tot . O fi frumoasă şi vaca aia , dar aceasta nu ar fi trebuit să fie o lecţie despre vaci şi nici despre talent , era de " organizare " !
Îmi zâmbesc complice şi-mi mulţumesc şoptit . Deprimantă complicitate .
- Tu când ai de gând să faci o lecţie/deschisă ? Ai văzut ce frumoasă oră a facut ea ? Şi doar e mult mai tânără decât tine ! Trebuie să aplici şi tu metode/moderne , ca ei să-şi fixeze mai bine ideile asociindu-le cu imagini . Treaba asta le rămâne !!! îmi explică şefa . Ai văzut ce mult le-a plăcut ?
- Nu pot acum , nu mă simt în stare , sunt obosită , sunt praf ...
- De ce ? Ce-ai făcut tu pentru această şcoală şi nu ştiu eu ?
- ...

Oz ferentarian

2011-04-18T00:02:00.000+03:00

De ce-ar schimba ceva ?
Nu mai înţeleg multe . Nici nu mai pot povesti . Asta-i şi mai rău . Tac tâmp şi-mi vine des să mă legăn şi să plâng . Nu mai suport şedinţele astea incredibil de lungi , de multe , de inutile , transformate mai mereu în procese sterile , cu dezbateri ajungând la absurd .
Stăm cuminţi in bănci .
Tânărul , cu creasta franjurată şi înclinată spre dreapta , stă rezemat de zid şi ne priveşte sictirit din faţa clasei . Are un chip senin , ten curat şi măsliniu , cu sprâncene impecabil pensate . Oare de ce mi-l imaginez într-un cabinet de cosmetică stând cuminte cu o mască de citrice sau cu felii de castraveţi peste mutră ? Îşi continuă liniştit pledoaria :
- I-am cerut scuze ! Atenţie ! Eu nu prea îmi cer scuze nimănui !
Murmurul profesoral de indignare nu-l inhibă . Continuă :
- Şi el a zis că poate mă bate . Atunci am scos cuţitul şi m-am facut înspre el , dar n-am vrut să-l tai ... el s-a ferit şi l-am atins la gât ... [... ]
Se citesc regulamentele . Se recitesc regulamentele cu intonaţie , cu sentiment , cu o mimică a feţei adecvată fiecărui cuvânt ...
Nu poate fi/exmatriculat . Legea/îl apără .
De parcă-am fi proşti şi nu ştim ! Doooh !
Bine că n-a paţit-o agresatul mai rău !
Profii sunt vinovaţi de nu se mai poate ! Or să vadă ei controale la sânge !!!! Sânge ca la gâtul ăluia , că profii nu ştiu să pună suflet ...
[...]
Cenzurat !
( Să sărim peste rahatul ăsta ... să sărim în pas vioi , câte unul , câte doi , tralala , tralala ... apoi ... legănat ... )
Se aprobă 1 la/purtare . Asta înseamnă că va rămâne/repetent .
Şi ?! Ce s-a rezolvat ? Poate veni senin mai departe până la sfârşitul anului , poate veni să faca mişto de toată lumea ... ce i s-ar mai putea întâmpla rău , dacă tot rămâne repetent ? Va învăţa şi va lua numai 10 ?! Uite-aşa ! Să fie repetentul de 10 , dar cu 1 la purtare ! Să crape duşmaii mei şi tot sistemul !!!
Dar , altfel , de ce-ar schimba ceva ?

Zambile

2011-04-10T11:27:00.001+03:00

Chiştoace , ace , seringi , cioburi , sârme , excremente , bucăţi mari de ciment ... asta nu-i normală !!!
Nu-i normală .
Dar e-adevărată . Am îngropat eu anul trecut nişte bulbi , mai lângă arbust , să nu se-mpiedice careva de ei .
A scăpat şi de şmecherii strânşi la fumat sub geamul meu . S-au zgâit la ea o grămadă _ şi eu la ei , gata de atac de-i făceau ceva rău _ şi s-au tot întrebat ce floare o fi . Doooh ! Ce frământări le-am provocat !
Acum a început să se usuce .
Mai bine să rămână şi aici ...

Printre picături

2011-02-27T16:49:00.001+02:00

Îmi place cum plouă pe strada asta cu felinare , chit c-am îngheţat .

Incertitudini

2011-02-24T21:36:00.000+02:00

Se ridică din ultima bancă şi vine ameninţător spre catedră .
- Iaaaa , stai aşa ... , rosteşte furios .
Am mai văzut asta . De multe ori . Se apleacă peste catedră spre mine . Tremură . Vrea să ştie de ce l-am ascultat şi de ce i-am dat 2 . Îşi ridică umerii şi îşi înfoaie braţele . Vrea să lovească .
Ciudat . Ce-o fi cu mine ? Nu simt teamă . Nu simt nimic . Parcă m-am desprins de mine .
Îi explic încet , rar , stins , rece .
Îşi îndeasă pumnii în buzunarele blugilor verzi , mulaţi pe picioarele subţiri , cu fund căzut şi larg . Îi îndeamnă şi pe ceilalţi la revoltă . Face semne obscene şi-şi aşază picioarele pe scaunul alăturat .
Sinistru spectacol . Prost . Ridicol . Nimic nou . Mai dau doi de 3 .
Nu-mi place liniştea mea . Parcă-i lipsită de viaţă .

- Vă înţelegeţi bine cu ei ? La mine au numai note rele ! îi mărturisesc în timp ce nu mă pot opri să-i urmăresc pe câţiva din elevii care lucrează . Au o atitudine docilă , chiar slugarnică .
- Da . Eu ştiu cum să vorbesc cu ei , îmi spune încrezător mentorul/lor din unitatea/comercială .
- ...şi eu ştiu ... , mă trezesc apărându-mă prosteşte .
- Eu sunt crescut după blocuri ! Le spun : "Bă , mânca-ţ-aş ! Îmi merge bine mie , îţi merge şi ţie ! Câştig eu ... câştigi şi tu ! [...] "
- ... eu ... nu ...
Nu-i deloc sigur că i-ar merge cuiva bine de m-ar asculta . Deloc sigur . Dacă ajunge ca mine ?!

Despre murături cu Nandos

2011-02-20T16:19:00.003+02:00

Vreau să-l întreb ceva , dar iar am uitat cum îl cheamă . Mi-a priceput intenţia şi încurcătura , dar aşteaptă cu un reproş ... cuminte , senin , cu ochi mari şi zâmbet reţinut . Offf ! N-ar trebui să le dau în mintea mea şi-n poveştile de pe-aici alte nume . Uite ce se-ntâmplă ! Tot îmi vine să-i spun ... altfel .
Mă întorc şi răsfoiesc paginile/catalogului . Poate aşa îmi amintesc . Cum de uit ? Cineva încearcă să mă ajute şi-mi şopteşte numele . Chiar aşa ... exista cineva atât de atent la mine ?! Nici n-am apucat să văd cine mi-a suflat .
L-am gasit şi eu în catalog . El e . Îl întreb . Răspunde :
- Metoda constă în favorizarea înmulţirii microorganismelor bune , că astea nu le vor lăsa pe cele rele să se dezvolte , le vor inhiba .
Simplu . Clar . Corect . Fără figuri !
Nandosu ăsta dintr-a X-a e băiat isteţ şi ... murăturile despre care am predat îmi par interesante .

Funeriu , la gard !

2011-02-13T18:11:00.000+02:00

- Au venit gealaţii ! şoptesc fetele cu teamă strângându-se una lângă alta , în timp ce băieţii stau timizi în jurul lor . Sunt toţi cei care au rămas până la ultima oră .
E întuneric şi nu-mi dau seama ce-au văzut . Colega mea , ajunsă la marginea Ferentariei de pe undeva de prin Ardeal , cerne mai repede întunericul şi ne încurajează să ne încolonăm . Formăm un detaşament compact . Este desfăcut lacătul porţii şi pornim pe stradă . O profă înainte , una pe la mijlocul grupului , eu la sfârşit .
Acum i-am văzut . Sunt toţi mari şi întunecaţi . Disting o frunte teşită deasupra unor orbite adâncite cu privire sticloasă , urme de barbă ... ajunge ! Sunt aliniaţi lângă poartă , lipiţi de gard . Bombăne aiurea şi caută obraznici o fisură în grup . Agentul de pază este de 10 . Riscă . Îşi părăseşte postul şi se aşază între noi şi întunecime . Ajungem cu bine într-un autobuz şi-aşteptăm cu teamă să se închidă uşile . Suntem doar noi . Dacă vor urca şi ei ? Nu . Au renunţat . Pleacă înjurând nemulţumiţi că n-au obţinut nimic . De data asta ...
Îmi rămâne senzaţia că ceva mă ameninţă din spate şi un junghi îmi înţepeneşte omoplatul stâng ...
Funeriule , agentul de pază trebuie plătit şi eu n-am reuşit să strâng toţi banii de la clasa mea ! Unii nu vor să dea bani , aşa cum nu vrei nici tu că n-ai , aşa cum nu vor nici alţii ... cică să dea fraierii ! Pentru fondul şcolii .... nici cât la pază n-am strâns ! Unele eleve ferentarience spun : "... ft în sânge ! nu dau un ban ! mai aveţi curaj să veniţi la şcoală ?! "
- Funeriu , hai la gard ! Şi s-aduci şi nişte cretă , burete şi măcar un pachet cu hârtie ori un cartuş pentru imprimantă . Să nu vii cu flori !!! A ! Şi fără inspectori sau bodyguarzi , că doar eşti în stare să te impui singur ! Doar noi şi întunericul ! Să vezi tu educaţie ! Dacă nu poţi ... lasă pe altul ministru în locul tău , te rog !!!
Nu vreau să rămân singură aşteptând lângă lacătul de la poartă ...

Viraj

2011-02-05T12:17:00.001+02:00

Din când în când cele două pete mari negre se deschid şi mai întâi apar doua fante albe . Pe urmă în mijlocul lor apar două pete mai mici întunecate .
De multe ori cele două pete mari negre , aflate pe locul ochilor , par să se scufunde în albul laptos al feţei şi albul se umflă pe alocuri .
Sub buza de jos mai sunt trei puncte negre . La început am crezut că sunt negi corect aliniaţi , mai târziu mi-am dat seama că sunt şuruburi cu gămălii metalice negre înfipte în carnea albicioasă .
Părul era lung , cu breton foarte scurt . Avea şuviţe negre şi roşii . Acum au dispărut multe , probabil cu foarfeca le-a ciuntit la întâmplare , încât să nu ghiceşti vreo formă . Sâc !
Şi acum , după un semestru , când o privesc gândul îmi fuge la moarte . Da , asta e . Indiferent despre ce vorbesc . Dar încerc să nu evit cu privirea chipurile celor din clasă . N-ar fi corect .
Am observat că rujul pe care îl foloseşte este roz pal , transparent . Îmi place culoarea , se potriveşte cu albul feţei . Şi a luat note din ce în ce mai bune . Şi asta-mi place şi cred că-i stă tare bine .
De sub paltonul lung şi larg , paşii i se aruncă agale înainte . Faţa albă este plecată în jos şi pare că atârnă buhăită . Probabil că eu văd totul puţin deformat . Nu ştiu cum să reglez imaginile .
Întind puţin mâna în lateral , astfel încât să poată fi văzută de sub petele negre de-or fi deschise , şi îmi mişc palma sub formă de salut .
Îşi ridică cu greu capul şi fantele albe ivite de sub petele negre scot la iveală doi irişi căprui ! Zâmbeşte surprinsă şi nuanţa rujului i se împrăştie peste chipul ce devine rozaliu .
Dar nu-i mereu la fel de simplu .

Pe lângă piramidă

2011-02-04T19:37:00.000+02:00

Azi am mâncat suficient de bine şi pe urmă m-am învârtit pe lângă piramida lui Maslow .
"Maslow e de părere că educatorii ar trebui sa fie răspunzători de potenţialul pe care îl are un individ pentru a ajunge la auto-actualizare în felul său."
Ce naşpa ar fi pentru cei care au ca educatori indivizi ce abia pot depăşi pragul nevoilor primare ! Ei cum de-or fi ajuns aşa ?
Aşa de bine m-am simtit încât am ieşit să văd împrejurimile . Atâta . Restul era şi mai deprimant .
Oare cine le debarasează şi spală farfuriile ? Cred că ei sunt mult mai sus pe treptele piramidei . Cum de-or fi reuşind ?
La câţiva metri , lângă gura de canal , un om tremura chircit în zăpadă . Mereu este câte un om tremurând de frig pe acolo . Lângă el nu era ceva ...

Griji

2011-02-02T21:49:00.000+02:00

Iar s-au acoperit cărările .
Parcă-s precum în satul acela dintre râuri , degeaba săpau oamenii şanţuri şi cărau pietriş , cărările apelor erau pe drumurile satului . Şi dacă voiai să înaintezi prin apele tulburi sau prin noroaie , bine era să te ţii pe lângă copaci şi să nu te prea uiţi în jos , că oricum n-aveai ce alege şi ameţeai .
În oraşul ăsta e mai greu , că cerul e greu de zărit printre blocuri , iar copacii ... nu-ţi ies în cale . Doar se-aude muzica de pe câte-un blog ...

Afecţiuni - partea a II-a

2011-01-23T00:10:00.000+02:00

Câtă afecţiune pe lângă noi !

Afecţiuni - partea I

2011-01-22T23:15:00.002+02:00

- Am ajuns să-mi fie ruşine că sunt/prof. aici . Pentru bătăi , ameninţări , şantaj , limbaj vulgar ... trebuie 2 la purtare . Ei nu sunt la prima abatere . Nu le putem permite să meargă mai departe tolerându-le un astfel de comportament ! afirmă profund supărat proful ridicat în picioare în mijlocul sălii .
- Să cerem părerea psihologului , vine sfatul împărătesei .
- Nu cred că este bine să fim atât de duri . Aceşti copii caută afecţiune , dacă aţi şti cum vin după mine şi mă caută ... Vin şi mă întreabă : "Ce mai faceţi , doamna ? " Au anumite nevoi emoţionale şi trebuie să ţinem cont de ele .
Afecţiune ?! Dooohhh ! Eu nu ...nu . Şi când mă gândesc ... uite , tocmai căuta unul înainte să-şi bage în ceva când m-a atins cu umărul , din greşeala , în înghesuiala de pe hol ... şi eu i-am spus rece să încerce să-şi rezolve problemele la toaletă ! Dooohhh ! Căuta afecţiune ! Clar ... am probleme !
*
- Au intrat cu vin/fiert în şcoală/de dimineaţa , de la ora 6 si 50 ! Şi mai sunt şi-n clasa/a/IX-a ! Unde vom ajunge cu ei peste ani ? ne-ntreabă supărat unul dintre marii dregători . Trebuie să-i sancţionăm drastic !
Colega mea vrea să-i apere pe cei doi . I-am sugerat să sublinieze faptul , recunoscut şi de ei , că nu şi-au dat seama că-i alcool şi nici că au intrat cu el în şcoală , că n-au gândit prea mult , decât că-i ceva să-i încălzească . Se vinde aşa ceva şi-n parcuri , lângă locurile de joacă ... lîngă şcoală ... Nu mă ascultă . Susţine doar că n-au avut abateri până acum şi că sunt elevi/conştiincioşi , cu note bune , că au participat la acţiunile/extraşcolare comportându-se corect . Am fost şi eu împreună cu ea şi cu/elevii la muzeu . Confirmă şi alţi profi . Se declanşează dispute . Aşa poti să/omori/pe unul , deşi ai avut un comportament exemplar până atunci ... Se ajunge departe ...
- Să cerem părerea psihologului , vine sfatul împărătesei .
- Trebuie să aplicăm o sancţiune dură în acest caz ! vine năucitor de repede şi brutal răspunsul glăsuit suav . Propun nota 2 ! Am să realizez nişte şedinte de consiliere cu ei ...
... clar ... eu ... eu am niste afecţiuni ?! Ăia-s băieţi isteţi ...
Ajung să votez pentru 4 ca să nu iasă 2 !
Mă ia cu groază . Şi-aşa mă durea capul . Probabil împărăteasa a uitat că vorbeşte la microfon când ţipă . Mai bine aş vinde vin/fiert într-o crâşmă . Oricum aş câştiga mai mult decât 1030 de lei , aş avea poate şi de mâncare şi aş suporta mai uşor totul . Dacă auziţi de vreun angajator isteţ , să-mi spuneţi ! Aş putea încerca şi să-i educ pe consumatori ...
*
- A adus un pistol/cu/bile şi [...]
- Să cerem părerea psihologului , vine sfatul împărătesei . Ce sancţiune credeţi că este potrivită în acest caz , astfel încât să ţinem cont şi de nevoile lor emoţionale şi de nevoia de siguranţă a celorlalţi ?
- Nu ştiu . Chiar nu ştiu ce să zic în acest caz .
... chiar nu mă aşteptam la asta !

Rezbelnicii

2011-01-03T13:24:00.000+02:00

Simţeam de mult timp că voi pocni până la urmă pe unul dintre toţi cei care aruncă vorbe fără căpătâi pe lângă mine , doar că erau aşa de mulţi ... pe stradă , în autobuze , în şcoală ... copleşitor de mulţi ! De să-ncremeneşti în faţa mulţimii atotputernice ! De unde să începi ?
Pauză . Băieţii îl împing în joaca lor cu tot cu masă şi scaun , chiar dacă el este înalt şi pare puternic , bine ancorat de podea cu picioarele larg desfăcute de-i ies pe sub masă pe culoarul dintre bănci.
Se ridică senin şi-mi zic că-i bine , dar după câţiva pumni daţi colegului său , chipul i se întunecă şi i se schimonoseşte în figuri de şmecher . Urmează alţi pumni , câteva tălpi sus plasate şi nelipsitele băgări ... în seamă ...
C-o falcă-n cer şi una în pământ îl oblig cumva să se retragă spre colţul clasei .
Nu , nu ştie câţi ca el aud în fiecare zi . Probabil că nici nu-l interesează , ţine de sensibilităţile mele . Mă priveşte sfidător .
Îi dau o palmă peste obraz .
Cu câtă furie mă piveşte ! Nu-mi pasă . Poate să dea şi el . N-am să mă feresc . Oricum suntem cu toţii în mocirlă !
E o linişte de gheaţă . Ceilalţi stau nemişcaţi undeva în spatele meu . Îi simt . Nu-mi pot dezlipi privirea de a lui . Iar mi s-au umezit ochii şi-mi tremură buzele .
- Poate ar trebui să mergi la o fermă să-ţi rezolvi problemele . La mine ai deja un 9 şi doi de 10 !!!
Se uită la mine ... mult se uită la mine ... îl las să plece .
- Dar el a început ... , continuă tolănit pe scaun .
- Scoate-ţi mâinile din buzunare şi strânge-ţi picioarele când vorbeşti cu mine ! plusez . [...]
Face ce-i spun . Băiat isteţ ! E un început bun , că doar n-o sa mă lupt cu oricine ! Nu , sunt prea şubredă pentru aşa ceva .
Să fii atent , Dimitrie !

Siluete

2010-12-30T00:08:00.000+02:00

Frigul le-a încremenit pe când dansau în dreptul ferestrei .
Muzica încă se mai aude ...

Maksim Mrvica - ''Electrik'' - ''Tango in Ebony''

Beteală

2010-12-25T16:50:00.000+02:00

Bine , hai , c-om trece şi de Crăciunul ăsta ... sărbători cu bine !

Răsfir-te , mărgărite !

2010-12-12T15:13:00.001+02:00

Pe timpul scârţâitului zăpezilor sub bocanci şi-al jelaniei crengilor îngheţate în bătaia vântului , printre crăpăturile plitei se strecurau pâlpâiri gălbui fugărindu-se pe pereţi şi împrăştiind căldură .
Stihiile se prăvăleau răsucindu-se în jurul hornului şi muşcau din tabla casei ce-ncepea să trosnescă precum sub un dans drăcesc de-al urgiei venite de peste câmpul pustiit de-atâta alb şi ger .
Focul , doar focul se-ngrămădea să răspundă cu flăcări şi scântei chemării , de parcă atunci şi-ar fi descoperit rostul .
Bucăţi mari de jar şi cenuşă se cerneau împreună prin grătarul cenuşarului , de-atâta ardere-n grabă .
Şi-atâta linişte aducea vânzoleala lor ... de gândul se destrăma în trupul ghemuit lângă caldura din firidă mai ceva ca fumul în gerul câmpiei , iar frigul se cuibări şi el în întunecimea camerei în care fetiţa adormi .

sursa foto

Vecinătăţi

2010-12-10T11:45:00.000+02:00

Am un vecin !
Este voinic şi cam ... acru , chiar de la prima oră de curs a încercat să se războiască cu mine .
- Pot să plec ? a întrebat ţâfnos .
- Nu , am zis sec .
- Stau în Vitania ! Fac o oră până acasă !
- Şi eu !
- Atunci suntem vecini !
- Da , vecine !!! i-am răspuns cu bucurie , că nimeni nu mi-a spus până acum c-ar fi vecin cu mine .
Chiar aşa ... mai degrabă am vecini de blog decât de bloc !
Ştiam că sunt vecină doar cu o ghenă de gunoi şi cu un cabinet particular de psihologie , cabinet cu rari şi ciudaţi pacienţi !
De exemplu , într-o dimineaţă , când se crăpa de ziuă , au ieşit de acolo o tânară blondă si un domn foarte , foarte ... interesant , cu ochi încercănaţi şi riduri fine îngrămădite ca-n nişte aripi atârnânde sub atâtea tristeţi ... şi-un zâmbet reţinut atunci când a ridicat puţin sprânceana dreaptă a mirare spre mine ...
- Ziua bună , vecine ! îl întâmpin cu bucurie pe durul care tocmai se ciondăneşte pe trotuar cu doi colegi de-ai lui . Te supără careva ? Să-mi spui ! Atâta-i trebuie !
Şi pe vecin îl prinde râsul , că cine-ar îndrăzni să-l supere ?! Interesant , pare un râs sfielnic!
- Doamna , dar de ce plecaţi încolo dacă staţi în partea ailaltă ? Ar trebui să plecaţi în partea aia !
... grijuliu vecin !

Ferentaria

2010-12-04T15:27:00.000+02:00

Mulţi bolnavi ! Fel şi fel de boli ! Ce mai contează ? Consecinţele sunt aceleaşi .
- Să te ft ! Şi pe tine ! Şi pe mă-ta ! Şi pe tot neamul tău ! se aude vocea unei fete de după colţul coridorului .
Da , trebuie să trec pe acolo , că alt drum nu-i . Este o singură cărare îngustă şi întunecată , pentru toată lumea .
Două fete se înjură cu năduf în timp ce-şi împart nişte cărţi de joc . Mai mulţi băieţi le supraveghează .
- Aici e liceu ? întreb cu timiditate , că nu-i cunosc .
- Auziţi ... noi suntem din Ferentaria ! îmi răspunde mândru înfoiat unul dintre masivii întunecaţi . Pe noi aşa ne-au învăţat părinţii !
- Am înţeles . Dacă societatea este bolnavă , noi de ce-am fi altfel ?
Plec mai departe spre ultima ora de vineri , în timp ce se aud din spate câteva scuze bâlbâite . De obicei este tare urâtă şi târzie în noapte .
În clasă miroase puternic a fum de ţigară . O elevă stă în primul rând , pe scaun , cu picioarele pe bancă . Nu catadicseşte să se mişte , nu-mi răspunde la salut , doar câţiva încep să se urnească de pe hol spre clasă , unii iar îşi bagă pa , alţii încep să arunce cu caiete , mulţi plescăie gumă , iar ridic tonul ... ş.m.d.
Mă străduiesc să am răbdare , să nu spun ... decât ce trebuie ... dar ce trebuie ? cine mai ştie ?
De voie , de nevoie , se mai leagă ceva ...
Strâng fişele de lucru şi unul dintre ei observă că pe fişa mea sunt şi răspunsurile pe care le-am lucrat împreună .
- Păi , aşa ?! Aveţi răspunsurile pe foaie şi veniţi să ni le cereţi nouă ?
- Fişele eu le-am conceput ... , încerc să-i explic mândră de strădania mea , când nu există manual la disciplina asta , când fiecare prof îşi face rost de informaţii , hârtie , imprimantă , cerneală ... după cum poate ...
- Staţi acasă şi-nvăţaţi răspunsurile şi pe urmă veniţi la noi să ne spuneţi şi să ne-arătaţi că ştiţi ! Aşa ... mersi ! Să-mi ...
Logica ferentariană este ... complicată ... daaaa , sigur . Cred că voi avea nevoie de ajutor ...

sursa foto

Cafea

2010-12-02T22:44:00.002+02:00

Incredibile combinaţii de obscenităţi aruncate la întâmplare sau căutându-mă însoţite de priviri provocatoare îmi taie calea şi-mi alungă cuvintele . Asta nu-i bine . Nu-i bine când cuvintele-mi fug .
6.40 . Am ajuns devreme . Încă-i întuneric . Am mers repede . Mi-a fost frig . Am îngheţat . Şi copacii . Parcă erau de sticlă , chiar şi frunzele care cădeau se spărgeau în cioburi .
Pot bea cafea din aia proastă de la dozatorul de pe hol . 1 leu .
- Să-mi bag pa ! glăsuieşte tânara .
- Şi eu să-mi bag pa în tine ! glăsuieşte şi colega ei către băiatul care le ascultă amuzat .
De data asta ... să zic ceva ? să nu zic ? ce să zic ? are rost ? nu-i cunosc.
Astept să se umple paharul . Dizolv încet zaharul . Continuă şi mă privesc . Am înţeles . Oricum trebuie să trec pe lânga grupul lor ca să deschid uşa cancelariei . E momentul să izbucnesc iar , încet şi adânc . Nici nu-i cazul să spun prea multe , imediat dispar cu toţii bodogănind.
Dau să-mi deschid nasturii de la gât , dar n-am . E o bluză cu anchior . Zvâcniri puternice se simt sub oase . Poate ar trebui să nu mai beau cafeaua .
- Doamna , dumneavoastră sunteţi profă de serviciu ? mă întreabă mirată o elevă răsărită dintr-un ungher al coridorului .
- ... nu .

sursa foto

Unu'

2010-11-13T19:39:00.000+02:00

- N-a mai rămas nimeni , mă întâmpină de la capătul holului omul în salopetă albastră de la întreţinere .
- V-aţi uitat peste tot ? În bănci , pe sub bănci ... mă duc să văd şi eu !
- Eiii , a mai rămas unu' ! răspunde chicotind .
-
În pragul clasei se află un alt morman de gunoaie . Multe gunoaie . Multe coji de seminţe . Şi doar acum două ore fusese strâns alt morman !
- A ! Dumneavoastră eraţi ! L-am întrebat cu cine are ore şi mi-a zis : " cu doamna aia tristă " , îmi spune doamna în alb de la curăţenie , oprindu-se din trebăluială şi sprijinindu-se în coada măturii .
Chipul doamnei cu matura este blând , obosit , şi nu-mi pare deloc mai vesel decât al meu . Totuşi comentariul mă înveseleşte .
- Ei , vedeţi , aveţi cu cine face ora ! completează amuzat omul în albastru care s-a luat după mine . În spatele lui a venit curios şi bodyguardul cel slab , în vârstă , cu ocheleri , în negru cu baston de cauciuc . Ne uităm cu toţii la elevul rămas . Uşor stingherit ne priveşte şi el curios din prima bancă .
Nu vreau să mai fac ore cu un singur elev . Au ele ceva special şi sunt interesante , dar sunt şi grele , ciudate , nefireşti , greu de menţinut în echilibru . La o altă şcoală eram obligaţi să stăm în clase pâna sosea vreun elev să facem ora cu el . Mă "specializasem" în "ore ciudate" .
Sucesc vorbele încât în vârtejul lor se prind şi omul în albastru , şi doamna cu mătura , şi bodyguardul cu baston . Stăm toţi în picioare în faţa clasei şi vorbim pe rând despre ... multe din ce-am învăţat , din ce-am întâlnit , comunicare , educaţie , management modern , oameni cheie , oameni frumoşi ... da , fiecare din ce-a întâlnit şi-a înţeles . Din bancă ne priveşte , intervine uneori , ne cântăreşte într-una . Îi sună telefonul de două ori . Răspunde în şoaptă că nu poate sta de vorbă , că-i "la oră" !
Ora trece repede .
- De mult timp îmi doresc să fac orele cu invitaţi . Nu reuşesc singură să captez atenţia tuturora , atât de mulţi şi diferiţi . Unele lucruri se înţeleg mai bine dacă sunt spuse de alţii . Pe cine crezi că ar trebui să chem ? Cu cine ai vrea să stai de vorbă ? Dar colegii tăi ? Vreun fotbalist ? Vreun actor ? Vreun cântăreţ ?
- Nu , este bine aşa . Oameni simpli care să vorbească despre ei , despre cum au ajuns aici . Nu-i nevoie de vedete , de fiţe şi caterincă .
-
Asta mi-a plăcut . I-a plăcut şi doamnei în alb cu matura , şi omului în albastru , şi bodyguardului slab , în vârstă , cu ochelari , în negru şi cu baston de cauciuc .

Cărărui

2010-11-11T21:42:00.000+02:00

Hai !

Surâsul

2010-11-11T00:36:00.000+02:00

Multe dintre ele au unghiuţe lungi , sclipicioase , cu care tastează mesaje pe sub mese , pixuri pe care le aruncă ostentativ , ochi pe care-i dau foarte des peste cap şi picioare pe care încearcă să şi le sprijine de blaturile meselor . A ! Şi fundiţe roz , bluze roz-mov , rujuri , oglinzi ...
Uite-l ! El ! El din prima oră a fost împotriva a orice . N-a dat primul test . A zis că nu poate să scrie fiindcă şi-a fript degetul mijlociu de la mâna dreaptă . L-a ţinut puţin mai sus de celelalte şi a suflat în el toată ora . Pe toate părţile , deşi ... nu se vedea nimic . Poate doar se simţea . N-am avut leacuri . Aveaţi voi ?!
La următorul test a luat 1,5 . Mai departe a luat 2,5 . Ieri chiar am reuşit să purtăm un dialog ! Fac progrese !
Nici cel voinic nu-i prea amabil . Cel cu cercel de diamant , gel şi sacou de catifea .
Iar începe ! Ce-o mai găsi astăzi ? N-a obosit ? Eu , da !
Şi-a pironit privirea între picioarele mele ! Se hlizeşte . Deşi n-ar trebui să răspund provocării , simt nevoia să-mi verific discret ţinuta . Sunt în regulă . Fraier ! Nu cred că va învăţa mare brânză aşa şi oricum cu aceiaşi blugi o să mă vadă şi-n următoarele luni , că nu cred c-o să am bani de alţii . Fuste n-am .
Mândru îşi ridică privirea până-mi găseşte ochii . Prea târziu ! Timp pierdut ! Nu cred c-a înţeles ceva din ce-am povestit . Probabil n-a mai găsit decât figura mea acră şi dezamăgită .
- Zâmbetul este expresia structurii interioare , mă trezesc afirmând . Unde nu s-a clădit cum trebuie ... zâmbetul iese fals .
- Ia , arătaţi-ne dumneavoastră cum este zâmbetul profesional ! continuă provocarea sacoul de catifea , cu gel şi cercel .
Îl duce mintea ! Şah ! N-am niciun zâmbet . Mai ales pentru el . Fir'ar să fie ! Parcă muşchii feţei îmi sunt o grămadă de aţe încâlcite . Nu găsesc niciun capăt ! Îmi simt chipul inert . Da , simt că nu am legătură cu învelişul feţei , nu-i pot schimba mimica .
Continuă să mă fixeze mândru .
Ce-or să zică ? Ce-am predat până acum ? Bălării ! Texte ! Gargară !
Nu mi se pare potrivit nici să-l reped . Este , într-un fel , o situaţie problematică bine legată de subiectul lecţiei .
Iar încep să mi se formeze lacrimi . Dar aici nu trebuie să fie vorba de mine , e vorba de profesionişti . Da , profesioniştii ! Trebuie să existe ei pe undeva ... şi pe buzele ce stau să-mi tremure se zbate să depăşească mizeriile un surâs .
Îi indic cu palma întinsă mimica feţei mele . I-a dispărut hlizeala . Aprobă tăcut şi-şi coboară privirea .
A priceput !

Praf

2010-11-06T00:17:00.002+02:00

N-au trecut trei ore de cănd o elevă căreia îi sunt/dirigintă mi-a spus în clasă , printre alte anomalii , că ar trebui să fiu dată afară din învăţământ , şefa/clasei şi-a băgat pa în ... ceva , după ce s-a învârtit furioasă pe lângă catedră , băiatul care m-a ameninţat săptămâna trecută a reuşit să se mai stăpânească ora asta , restul ... nimic .
A ! Un domn m-a întrebat în staţia de metrou dacă mi-e rău ! S-a oferit să-mi ducă sacoşa cu cărţi si mi-a spus că nu vrea să mă supere , că şi-aşa se vede că sunt foarte supărată !!! Omul nu părea beat , părea normal !!! Asta a fost înainte de a ajunge la ore!
Acum sunt ...

Fragilităţi

2010-10-16T22:55:00.001+03:00

-Cum ţi se pare aici ?
- Greu .
- De ce ?! N-ai mai lucrat în sistem ?!
- Am mai lucrat , dar ... nu sunt obişnuită cu atâţia elevi la ore ... trebuie să stai conectat ...
- Ba nu !!! mă întrerupe brutal autoritara doamnă profesoară . Nu trebuie să stai !!! Trebuie să te impui !!! Toţi trebuie să acţionăm la fel , să avem aceleaşi "inputuri" ...
Fug spre ora mea . Dar mulţi nu vor putea fugi spre alte ore . Îi vom întâlni impunându-se aşa cum au învăţat .

Scuipă spre o ţintă doar de el ştiută . Se pare că n-a atins-o . Apoi , din capu-i aplecat peste balustradă , un fir lung de salivă i se prelinge în golul din casa scării . Îl admiră şi pare mulţumit .
- Bravo ! îi zic sarcastic din capătul de sus al scării .
Ce repede i se schimonoseşte chipul uimit într-o figură agresivă ! Şi ce mulţi alţii îi seamană !
- Dar ce-am facut ? V-am făcut ceva ? îmi strigă acuzator .
Şi ce mulţi alţii numai asta m-au întrebat ! Atâta ! Nimic altceva !
Mă simt fără vlagă . Şi nu ... nu mai pot susţine o dispută pe tema scuipatului !
- Nimic , răspund . Şi plec spre ora mea , pe holurile înguste şi întunecate prin care profi şi elevi îşi fac loc cu greu unii pe lângă alţii .

Cârlige

2010-10-10T17:55:00.000+03:00

Era ultima casă de pe uliţă , dar uliţa nu era dreaptă . Uliţa era ca un carlig la capătul căruia se găseau casa şi grădina lui nea Costache .
Eu n-am văzut vreodată să deschidă cineva poarta de la ograda lui . Nici măcar pe el .
Şi cred că nimeni n-o găsea decât dacă-i ştia dinainte locul , că era prinsă cu nişte sârmă de un par şi ascunsă sub sălciile cu plete lungi ce se mângâiau cu brusturii cu scaieţi cât era ziua să-i cuprindă şi noaptea de lungă . Eu am descoperit-o când caţiva boboci de gâscă pe care-i păzeam s-au rătacit pe-acolo după susai .
Apoi m-am ţinut mereu mai departe de zidul acela de verdeaţă , că nu-mi plăceau deloc împleticelile alea ierboase prin care se rătăceau des broscuţe , şopârle , şerpi mici şi fel şi fel de insecte încornorate .
Se putea ajunge la gârlă mergând pe uliţă , dar nu-mi plăcea , era prea multa iscodeală dinspre atâtea garduri .
Eu ajungeam la malul gârlei pe-o scurtătură , prin grădina lui nea Costache . Înaintam pe marginile înguste ale pâraielor dintre grădini , agăţându-mă de crengile prunilor lăsaţi să crească pentru a susţine malurile .
O scurtă poticneală avem în dreptul câinelui . Nea Costache n-avea garduri de jur împrejurul grădinii , avea doar înspre uliţă câteva scânduri şi poarta , să nu zică lumea ... dar dimprejur era câmp liber supravegheat de-un câine . Îi peticise nea Costache un adăpost sub un arţar , lângă pârâu , între tufele cu mentă sălbatică . Pfff ! Ce mai lătra şi cât dădea din coadă ! Dar nu muşca , doar îi plăcea să latre , iar dacă vorbeai cu el începea să se joace bucuros .
Adus de spate , slăbit şi tare ... uscat , cu aceeaşi pălărie întunecată cu panglică maronie , îl vedeam mai mereu trebăluind aplecat deasupra brazdelor sale , care erau mereu bine îngrijite . Şi tare-mi plăcea că nu mă ischitea şi nu-mi zicea vreo vorbă decât dacă îl salutam sau îl întrebam ceva . Atunci , pe faţa-i stafidită , apărea agăţat de colţuri un zâmbet subţire ca un rid mai adânc peste care se rostogoleau câteva cuvinte mărunte de răspuns . Mereu îi plăcea să-mi dea ceva de prin grădina sa : struguri , roşii , lăcrămioare sau gălbenele ... după cum era timpul .
Odată , când mânca în faţa casei , pe o buturugă acoperită cu un ziar , şuncă , ceapă şi mămăligă , m-a îndemnat să le gust . Ce s-a mai bucurat când i-am lăudat , cu lacrimi în ochi de la ceapa cea roşie , bucatele !
Casa lui era mică , umbrită de sălcii şi de câţiva butuci îndrăzneţi de viţă de vie ce urcau până peste acoperiş . Dar nu era sărbatoare să n-o găsească proaspăt sulemenită . Cu o grămăjoară de lut îi acoperea nea Costache toate crăpăturile , le astupa , le mângâia , le nivela şi-i făcea casei faţa netedă , pe urmă cu puţin var acoperea peticele de lut să nu se vadă isprava . Şi-apoi cu lutul rămas mai mângâia temelia , treptele şi puţin de jur împrejurul casei , de parc-ar fi vrut s-o lipească bine de pământ , chiar de prima ploaie îi strica socoteala .
Am vrut să mă pitesc undeva şi ... gândul mi-a rămas aninat pe aici , prin grădina fără garduri şi cu o poartă secretă dinspre uliţă .

sursa foto

Pribegind

2010-10-07T00:54:00.005+03:00

Eu am tăcut . Nu voiam să le mai cer nimic . Poate doar să ne privim ...
Aş fi vrut un marş al tăcerii . Oricum abia puteam vorbi , că tremuram rău tare de frig . Dinspre guvern , doar doi muncitori s-au uitat puţin spre noi , cât se deplasa braţul macaralei .

Deşi mi-a fost frică la început prin mulţime ...

... m-am liniştit , mai ales când am văzut că pe lângă mine erau oameni blânzi şi trişti , mulţi veniţi de departe . Ştiu că m-a impresionat când am auzit : Maramureş ! O doamnă din Alba m-a făcut să zâmbesc suflând cu entuziasm dintr-un fluier pentru a mă încuraja . Mi-am căutat colegii intrând în spaţiul demonstranţilor cu cei din Prahova şi m-am uitat după figuri cunoscute printre cei din Vrancea . Mi-a fost milă de cei din Cluj fiindcă li s-a sugerat să-l ia cu ei pe Boc şi să-l ducă la casa lui . Pe Calea Victoriei m-am simţit făcând parte dintr-o mare şi veche familie .

Urâte strazi . Bine că nu eram singură . Mulţi juni fotografi scormoneau după chipuri expresive prin mulţime . Nu prea găseau ce căutau . Alţii ne priveau din alt unghi .

Dar ... vorba unei colege : nici măcar un miting nu ştim să facem ! cum ne întâlnim ... cum începem să vorbim despre ore , elevi ...

Marea ţeapă a fost bine păzită !

Dar profii au fost cuminţi şi şi-au văzut de treabă .

Ce gri !

Sondaj

2010-10-03T21:45:00.000+03:00

Timpul sondajului a expirat , dar îl las aici ... pentru cei care vor mai trece .
Ne-am întâlnit vreodată pe la ore ?
a. da
b. uneori
c. nu , n-am avut ghinionul ăsta
d. s-ar putea
e. nu
f. de unde să ştiu ?
g. :)
Rezultatele de până acum au fost : doi de "nu" şi un zâmbet .

Amalgame

2010-10-03T21:25:00.001+03:00

Cred că este cel mai greu început de an/şcolar de până acum . Încadrarea/mi s-a definitivat cu greu , în săptămâna asta . Am aflat , în sfârşit , ce şi cui am de/predat . Greu . Greu şi de povestit .
Orele de la 7 ... devreme . Elevii/sunt somnoroşi . Mulţi mergem mai mult de o oră până la/şcoală .
Orele până la 20,30 ... târziu . Străzile sunt întunecate , cu mulţi ciudaţi câini slobozi şi maşini părăsite . Elevii/vor mereu să plece mai repede . Şi lor le este teamă .
Ultimul/salariu l-am luat la începutul lui iulie şi mai sunt două săptămâni până la următorul .
La 48kg mă simt bine , la 47 am impresia că toţi mănâncă/rahat şi un zid transparent mă separă de lume . Nu e bine .
Sunt/dirigintă la o clasă . Dirigenţia/nu mai este prevazută în orar , iar la clasa/aceasta am doar o oră la sfârşitul săptămânii , în noapte . Ora are 40' . Greu de discutat despre/lecţie când problemele lor sunt atât de încurcate , complicate , trebuie repede rezolvate .
Dosarele/pentru/burse sunt incomplete . Toţi ţipă la cine găsesc . Eu le sunt multora la îndemână fiind nouă aici .
La şedinţa/cu părinţii au venit părinţi !!! 15 ! Oare am să-i mai văd vreodată ? La ultima/şedinţă de când am mai fost dirigintă a venit o singură/mămică . Venise din curiozitate ! Citise în/ziare că multe/profesoare nu-s normale şi venise să mă cunoască !
- Ilinca , încearcă să mă suni . Nu-ţi primeşte dosarul . Mai trebuie nişte acte .
- Nu mai am credit , doamna ! răspunde stins .
- Nici eu .
La şedinţă , mi-au lăsat două buchete cu flori pe masă şi un/parfum . Nu le-am vrut . Parcă eram la piaţă . Au plecat şi m-au lăsat cu ele . De obicei elevii pricep că nu-mi trebuie flori şi cadouri . Acum n-a fost timpul , momentul potrivit să-i lămuresc . Abia i-am cunoscut . Deşi ... anul trecut am primit o floare ! O lalea mai mică decât palma . Mi-a plăcut şi mi s-a părut potrivită mie . A rezistat mult timp în cancelarie .
- Ilinca , trebuie să mai aduci o declaraţie dată de sora ta la notar .
- Nu mai am bani , doamna . E aproape 50 de lei taxa la notar ! Am mai dat şi pentru aia a lui tata . Acum a zis ca vine el la şcoală să vorbească , dar m-a lăsat baltă .
Din ancheta/socială reiese că mama/a părăsit/familia în urmă cu 12 ani şi tatăl/nu are venituri .
Parfumul ăla ... costă aproape 80 de lei ! Nici măcar nu folosesc parfumuri . Am senzaţia de captivitate în mirosul care ma însoţeşte pretutindeni . De-aş putea să i-l dau notarului ! Şi florile alea ... mari , învelite în trei straturi de celofan şi legate de patru ori ... parcă-s carnivore !
Nu aveam nevoie decât ... să stea de vorbă cu mine ...
Elevii/sunt revoltaţi . Cred ca Ilinca nu va primi/bursa din cauza mea . Ridică tonul :
- Nu-i corect ! Nu înţelegeţi ? Dacă bursa/este pentru cei fără/venituri , de ce trebuie să aducă acte care costă atât de mult ?
- Mă bucur că sunteţi indignaţi ! izbucnesc . Învăţaţi şi faceţi voi legile mai bune , că altă ieşire nu văd ! Doar cei care sesizează nedreptăţile le-ar putea îndrepta , nicidecum oamenii politici de acum . Deocamdată daţi-i voi banii pentru notar , dacă vreţi să rezolvaţi ceva ! Şi ... dacă vă încălzeşte ... nici eu nu o duc mai bine !!! le strig tremurând de furie .
Nu e bine . Mă opresc la timp . E linişte . Mă măsoară ciudat . Nu asta voiam ! Profa nu trebuie să pară un om dărâmat .
Doar în ultima bancă un băiat se joacă la telefon . Şi-a pus căştile în urechi şi se distrează .
Explic mersul celorlalte tipuri de burse . Unii sunt orfani , altii au mai puţin de 213lei/membru/familie ...
Mi-au ramas 5 minute din oră . Nu mai am timp să predau . Măcar să fixez o definiţie de ora trecută ...
N-au citit-o , dar răsfoiesc după ea . Individul din ultima bancă îşi continuă sfidător joaca . Râde singur . Nu are caiet şi nu ştie ca eu să fi predat ceva până acum !
- Lasă telefonul şi căştile ! Ţi se pare că este ceva de râs ?
- Da'ce ... vă deranjam ? V-am făcut ceva ? Daţi-mi 1 ! îmi spune provocator .
- Nu . Ia un 2 !!! 1 poate fi uşor modificat , 2-ul meu nu-l va mai modifica nimeni ! îi răspund hotărâtă şi vocea mea cred că răsună metalic , dur , rece . Iarăşi s-au înţepenit toate privirile spre mine , chiar şi a lui .
Ora s-a terminat . În sfârşit , mă aşez la catedră să-mi strâng lucrurile . Câteva fete se apropie şi mă studiază fără să-mi spună ceva .
- Îmi pare rău ! le zic . Aş fi vrut ca prima mea notă în şcoală să fie 10 ! V-am zis că dau uşor notele de 2 şi de 10 ! V-am zis ?
Dau aprobator din cap .

Cineva , n-am apucat să văd cine , nici dacă era un băiat sau o fată , a aruncat în drum spre ieşire :
- Să aduceţi luni , care puteţi , câte 5 lei pentru Ilinca !

Tomnatice

2010-09-18T21:40:00.000+03:00

N-au mai înflorit până acum atâtea ! Au apărut toate deodată , croite să plece după soare . Şi s-au dus . Abia le-am mai prins urma .

Giovanni Marradi - ''Just for you''

Iar !

2010-09-12T21:15:00.005+03:00

Mâine începe/şcoala . Încă nu ştiu ce voi/preda . Iar !
Cică mai durează până se hotărăsc . Voi afla până începe ora ... poate .
Oricum ... contează ? Doar sunt/profă în vremurile de acum !
Oare elevii vor astepta ceva anume de la mine ?
Mereu m-a încurcat întrebarea : " tu ce predai ? "
Păi ... ... ce mai rămâne , ce se mai poate ...
Cred ca m-am specializat de-a lungul anilor în ... ce-a mai rămas !
Un an/şcolar cu bucurii pentru toţi !

Vis

2010-09-05T22:55:00.004+03:00

Ce credeaţi ? Că nu v-am văzut ?
Oamenii de zăpadă sunt de după deal .
Şi voi pe-aproape .

sursa foto

Constatări

2010-09-01T20:50:00.012+03:00

Astăzi , în timp ce stăteam la uşa secretariatului aşteptând să-mi depun actele la noul/loc de muncă , am observat unde-am ajuns :
- vechime/în muncă:16ani/7luni/4zile din care :
- în învăţământ:12ani/2luni/5zile/gradulII
- salariul/în ultimele luni: 913 RON
Lângă mine , sunt afişate multe tabele cu note sub/7 la purtare/pe/sem.I ; număr peste 20 de 2 şi mă opresc , de 3 si de 4 sunt şi mai multe ... sunt obosită .
Stau rezemată de zid . În jurul meu mai mulţi elevi de la profilul pentru care m-am angajat . Sunt nervoşi . Cel mai supărat este aici cu tatăl său . N-a ajuns la clasa la care-şi dorea . Îşi bagă pa . Tatăl său îl încurajează . Încep şi ceilalţi să bage în şcoală , şi fetele , şi băieţii , fiecare după cum este dotat cu : organe , secreţii ... Cel care stă cu picioarele încrucişate larg peste un scaun dă vina pe guvernanţii proşti care se uită la filme/porno în timpul/şedinţelor şi habar n-au ce votează . Tatăl rezemat de-un dulap îl aprobă , dar reuşeste să vadă şi partea bună :
- Lasă , bă , că de proşti ce sunt or să vă lase şi pe voi să terminaţi ! Vor aproba ei încă o clasă ! Lasă-i aşa ! Că ăştia nu se uită , ai răbdare ! Dacă nu ... facem scandal ! Lasă-i să fie proşti !
Şi iarăşi se încing spiritele ...
Oare ce cred ei despre mine ? Probabil sunt ca un afiş vechi şi decolorat ce nu mai spune ceva .
Aş vrea să plec , dar ... trebuie să mă/angajez aici .

Obiceiul scuipatului

2010-09-01T17:19:00.007+03:00

Iar mi-a ieşit popa-n cale !
Bine ... eu m-am dus la un/botez . Am încercat să stau liniştită , să treacă mai repede vorbele alea multe şi reci . Da' de unde !
Preotul îi spune naşei să "scuipe" pe cel rău . Cum ?! N-am auzit bine ?! Ba chiar îi şi repetă asta pe un ton agresiv , poruncitor !
Chiar de-ar fi vorba de simboluri , deşi nu-mi pare , nu-mi place !
De-ar mai schimba şi popii formulările ... poate s-ar schimba multe alte obiceiuri .
Că oricum nu-l văd pe urât fugind speriat de cât de mult se scuipă în jur .
Şi-apoi , povestea asta , cu atât de puţine vorbe bune înghesuite printre osanale şi ameninţări , costă o groază de bani ! De cred că stau urâţii şi se strică de râs calculând câtă pagubă au făcut .
Până una alta ... da' dă-te mai încolo , Urâtule , şi nu-mi ţine calea , c-acuma mă-nfurii şi te-oi colora cu ce mi-a mai rămas !
... ce fuge !

Vise de tarabă

2010-08-29T16:33:00.014+03:00

Magazinele astea de vise/etnobotanice îmi tot ies în cale mai ceva ca amărăciunile . M-am săturat să le tot văd ani de-a rândul pe lângă şcoli . De parcă nu erau destule crâşmele !
Ştiţi cum este să vină la ora un adolescent supărat , care a încercat deja să vadă lumea altfel doar cu ajutorul unor substanţe ? Sau cum este când trebuie mereu să cedezi , că doar eşti prof înţelept , în faţa şantajului emoţional la care apelează ?
Nu ... ştiţi cum a fost de câte ori i-am văzut cadaverici , tăiaţi cu lamele pe faţă , pe braţe , ameţiţi , absenţi sau furioşi ? Sau luând un scaun ori o masă şi aruncându-le la întâmplare prin clasă în războiul cu toţi ceilalţi ?
Amplasat între magazinul cu ochelari şi cel pentru bebeluşi , magazinul ăsta nu ar putea să fie ceva rău , nu ?!
Bine ... dacă legile spun ca nu face rău ... oare n-am eu legături prea fragile cu tot ce mă-nconjoară ?!
Şi când mă gândesc ... eu chiar aş pocni pe câţiva ... bineee ... simbolic !
Daaa ... mi-aş dori să lucrez într-un bar , să prepar ceaiuri , cafele , şi să le servesc ...

Grădini

2010-08-27T18:52:00.012+03:00

Între timp au mai apărut şi alte păstăi ...

un fir de mazăre ... probabil

şi chiar un fir de porumb !

Acum sunt la încolţit seminţe de ... măr !!!
Cică s-ar putea ca şi seminţele de măr să crească o livadă în ghivece , că doar şi fasolea a făcut păstăi cu boabe !
Şi dacă mai ţine mult vacanţa asta ... poate-o să facă şi plopul pere !

Şi recolta va fi transportată cu un camion deja pregătit !

Reconstrucţie

2010-08-25T21:38:00.004+03:00

Exact aşa ... fir cu fir ... târând câte o fărâmă de gând până aici ...

Drum

2010-08-19T18:59:00.018+03:00

Din zi în zi ... mai e puţin şi ... vine toamna ...

sursa foto

Vorbe şi emoticoane

2010-08-14T22:02:00.006+03:00

- Cum o mai duceţi ?
- Ce să spun ... trăim ...
- Cu cine ?!
- ... cu chiu cu vai !
Timpul , firea , vremurile ... distanţe acoperite tot mai rar de câteva vorbe şi emoticoane greu de înţeles ...

Onorabilul Ilie D.

2010-08-13T21:21:00.003+03:00

Ilie D. vrea respect !
Titluri multe cu ce vrea Ilie D. , multe titluri !
Cum ?! Flori nu vrea ? Nu vrea bani , vrea respect !
Scuze ! Chiar mi-e milă ...
Ah ! am tastat greşit şi-am publicat !
Acum ... chiar trebuie să recunosc ... chiar n-am mai râs de mult timp .
Care mai vreţi respect ? Hai , facem o listă ? Nu contează ce nu vreţi , că doar nu-i la schimb ! Sau contează ?
Am eu o sensibiliate faţă de problema asta cu "respectul" ... că nici elevii nu m-au învăţat cu el ! L-am întâlnit mai des ca sămânţă de zâzanie , de se cafteau elevii pentru el şi eu trebuia să mă amestec printre ei ca să-l caut ! Că ce era sa fac , să-l las pierdut când începeau să se pocnescă ? Ultima dată , ba nu ... penultima ... unul dintre ei era karatist cu o greutate aproape dublă faţă de a mea , celălalt era cu două capete mai înalt ... am scăpat toţi ... cu pace ...
Chiar am încercat mereu să înţeleg de la ei ce-i şi de ce-l vor ... nimeni n-a ştiut să mă lămurească ! Ba mai mult :
- Ce credeţi că aşteaptă un prof de la voi ?
- Respect !!!
-
- Bine mai sunt unii care aşteaptă cadouri , bani , note mari ...
-
Bine ... să revin ... onorabilul Ilie D. nu cere bani , cere doar respect ! Şi dacă se poate să fie şi de la Gigi B. !

Bună dimineaţa !

2010-08-08T16:21:00.000+03:00

Din trei plicuri cu seminţe de flori pe care le-am împrăştiat pe furiş ca să acopere urâtul, au răsărit trei zorele !!!
Daaa , trei !
Sunt singurele mândre de prin spatele blocului !

Păstaia

2010-08-08T15:57:00.005+03:00

Prin alt ochi de gratii , o păstaie răsărită dintr-un bob sfidează trecerea chinuită şi greoaie a vacanţei şi ne dă de gândit .
- Ce-o să facem cu ea după ce se usucă ?
-Mâncare de fasole !

- Ah ! Nu ! Plantăm iar boabele înapoi în ghiveci , să crească iar păstăi ! Şi tot aşa ! Dar mazărea de ce nu mai creşte şi porumbul s-a uscat iar ?
-

De-a scris cuvinte

2010-08-06T17:08:00.006+03:00

Satul de câmpie era aşezat între două râuri pe care uneori le uneau ploile lungi , dar nave ... de unde ? Nu le văzusem niciodată .
Compunerea n-a fost bună . Mi-a spus să o refac .
De unde navă ? Darămite lansare ? Tulburi ape ! Să te cobori prin ele ... bârrr ! Rece , stropi , spumă , cioburi , trosnete , panglici , oameni , chin , plutire , legănare ... multă furie până m-am domolit !
- Cine ţi-a facut compunerea ?
- ... eu ...
- Hai , spune ! Este clar că a gândit-o altcineva !
- ... eu .
- Puteai să-mi spui adevărul ! Era frumoasă .
-

Tare nu mi-a placut treaba asta , am privit pe urmă cu multă suspiciune aşternutul de cuvinte .

- Ai primit scrisoarea mea ?
- Mda , tu ai scris-o ?!
- ... nuuu ... am copiat-o dintr-o culegere cu scrisori !
- Tu nu eşti aşa .
- ... n-o să-ţi mai trimit .

- Nu ştiu să scriu aşa frumos ca el ! Cum să-i răspund ? jelea colega mea de cameră după ce ne citea fiecare scrisoare primită de la aviator . Şi ce potop de lacrimi prăvălea !
Fir'ar să fie de scrisori şi de ploi , că uite cum te rătăceşte cu ele şi se strecoară de-atâta timp printre picături de i se pierde urma prin curcubeu şi te lasă mereu cu ochii în soare ! bombăneam în sinea mea după fiecare citanie .
- Vrei să te ajut ? Nu-i mare lucru să-i sufli şi tu o pală de vânt de după nori, că şi-aşa ţi-s minţile numai pe-acolo !
- Da !!!
[...]
- Ştii ce m-a întrebat mai întâi ? Cine mi-a "dictat" scrisoarea ?!
-
- Ce m-am enervat ! I-am spus că eu ! Nu voia să mă creadă ! Şi eu m-am supărat , că ce ... nu era adevărat ce scria acolo ?!
- ... şiii ?
- Şi ne-am despărţit . A recunoscut că este cu aia de mai mult timp , dar n-a ştiut cum să-mi spună !!! Ce era aşa de greu ? Putea să-mi scrie !!! Degeaba se pricepe !

Treabă cu dichis sucit scrisul ăsta !

Cioturi

2010-08-01T14:20:00.013+03:00

Mai întâi şi-a pus mâinile în şolduri şi a aruncat aşa , într-o doară :
- Am aprobare !!!
Apoi cu una dintre mâini a indicat tăietorilor , strânşi roată la hăhăială în jurul vorbelor ei de duh , pe unde şi ce să mai taie .
Copacul , făcut grămadă , a fost cărat dintre blocuri cu o remorcă .
Acum şi maşina femeii va fi curată şi va avea mai mult loc .
Buruienile au rămas , că ele nu încurcă pe mulţi .
Printr-un ochi mic de grilaj parcă se mai aude un trosnet prelung , de lemn care nu vrea să se rupă , tânguire de ciot rămas în arşiţa verii ...

Păcate

2010-07-31T19:50:00.007+03:00

Nechezatul calului murg , zgomotul desferecării porţilor metalice , tropăitul stins după colţul drumului ... aşa aflam că-i timpul să mă grăbesc spre şcoală , după când pleca nea Grigore , vecinul , spre fermă , cu şareta . Era exact ca un ceas .
Tanti Maria , nevastă-sa , închidea în urma lui porţile .
Copii n-au putut face , că tanti Maria era bolnăviciosă , dar l-au înfiat/pe Ilie de la o soră de-a lui nea Grigore .
Cu Ilie mă jucam în fiecare zi . Eram colegi de clasă primară . În serile de vară sporovăiam până-n noapte târziu , despărţiţi de gardul dintre curţi . Habar nu mai am ce ! Dar ştiu că tare aveam multe de lămurit cu Ilie ! El se căţăra mai uşor pe stinghiile gardului şi aduna corcoduşe , apoi se-apleca până înspre mine şi le împărţeam . Povesteam până se terminau şi apoi iar cotrobăia după altele . Şi iar le împărţeam . Şi iar ... şi iar ... câte corcoduşe puteam mânca !
Da ... în curtea lui Ilie , de-a lungul gardului erau mulţi corcoduşi , pruni , caişi şi mai în spate salcâmi . Şi toţi îşi revărsau o parte din crengi şi spre curtea noastră , ferindu-ne o bună parte din zi de văpaia înalţată dinspre răsărit .
Într-un miez de zi de vară , pe când mă aninam de leagănul din capătul grădinii , de prin salcâmii de deasupra , s-a auzit cântând cucuveaua . Ştiam că nu-i adevărat ... dar atunci am înţeles că tanti Maria se stinge . Şi nu se oprea . Am alergat să-i spun mamei , poate avea să-i dea mămăligă ... că aşa se zicea ...
Degeaba a aruncat ţaţa Leana , mama lui nea Grigore , cu tot ce trebuia ... tanti Maria s-a dus într-un ceas .
În fiecare an i-a facut nea Grigore pomeni . A încercat nea Grigore să aducă în casă o altă femeie , dar Ilie a ţinut în sudălmi pe oricine şi nimeni n-a putut sta prea mult pe acolo . Femeile casei s-au stins sau au fugit . Până şi Ilie a plecat un timp .
Într-un alt miez de zi de vară , când mai toţi erau pe câmp , i-am auzit :
- Să-mi dai casa ! E dreptul meu !!! a răcnit Ilie .
- N-ai ce căuta aici cât mai trăiesc eu , i-a răspuns nea Grigore .
- Bineee ! Te omor!!! Ai sa vezi ! Eu te/omor ! Săptămâna asta mă mut aici ! i-a strigat Ilie printre înjurături .
În a treia zi , nea Grigore a fost găsit mort . Otrăvit/cu/insecticid .
Mai întâi au zis ca s-a/sinucis . Pe urmă ... hai , c-a fost un accident . Otrava/era într-o sticlă de vin . Nu s-a pomenit de/crimă . Un accident ! Era mai bine aşa pentru ... îngropăciune , pentru lumea satului ...
Dar cine ar mai fi vrut să afle adevarul ? Şi-apoi toţi spuneau că nu-i bine să te pui cu Ilie .
Ilie l-a îngropat repede . Apoi s-a mutat aşa cum a zis .
Degeaba a dărâmat repede şi a reconstruit . Şi nevasta i s-a stins la scurt timp , că traiul în durere , umilinţă şi bătăi , nu-i lung .
Nu-mi place să-l întâlnesc pe Ilie . Mi se chirceşte inima . Mă grăbesc să-l salut şi să scap . E un salut ... nefiresc , încrâncenat ... deşi când îl privesc încerc să mi-l închipui printre crengi cu corcoduşe ... şi el îmi răspunde cu o înclinare adâncă a capului ...
Poate că nea Grigore a ales să se stingă ... sau poate că a fost un accident ... măcar de atâta mângâiere să fi avut parte ...

Preumblări

2010-07-29T22:03:00.005+03:00

Pe străduţele înguste şi deprimante , cineva trudeşte să schimbe mersul lucrurilor .
M-am învartit în jurul lor de câteva ori , pe urmă am schimbat direcţia .

Raza

2010-07-29T21:40:00.008+03:00

Care ...
cum poate ... spre soare ...

Doar alba-neagra ! - partea a IV-a

2010-07-25T16:53:00.008+03:00

23 iulie
Şedinţa/publică/titularizare !
Suntem puţini . Ea abia acum a aflat că s-a modificat clasamentul şi a pierdut şansa de a se/titulariza . Vine de departe .
- N-am ştiut că trebuie să mai depunem şi contestaţii . Am crezut că rămâne aşa , îmi spune profa . Am crezut că ... e suficient .
Este tânără şi firavă . Pare blândă şi naivă .
Numai colega ajunsă în final pe primul loc a depus/contestaţie . Concursul mai avea o etapă pe care noi , toţi ceilalţi candidaţi , n-am parcurs-o ! Este şi asta o lecţie ! Urâtă .
Mai sunt trei minute şi începe şedinţa .
- Oare să rămân şi eu ? Dacă ea nu vine ... pot să obţin eu un post ? mă întreabă cu teamă .
- Da . Rămâi . Nu mai ai ce pierde .
Se aranjează microfoanele , ecranul , dosarele ...
Începe .
- Conform/ordinului ...legii ...metodologiei ...
Tremură pe scaunul de lângă mine . Ce concurs ?! Joc/tâmpit !
- Să vină primul candidat în ordinea mediilor ... X !
Linişte .
- A venit ! îmi şopteşte stins peste scârţâitul unei uşi din spatele sălii .
Offf ! Ce-i aici ? Parcă-i din filme !
Se îndreaptă spre comisie . Alege .
Cum ?! Nu l-a ales pe acela ?! Nu l-a ales pe acela ?!
Urmez . Îl aleg eu !
Probabil provoc la rândul meu supărare altcuiva .
Urât joc . Abia astept să-l uit . De n-aş uita iar altceva !
- Oare acum pot să mă duc eu ca suplinitor/acolo de unde ai plecat tu ? mă întreabă profa naivă .
- Cred ca da .
- Cum sunt copiii acolo ?
- ...
Nu , n-am zis de rău ! Am zis doar ce-am crezut că ... nu-i prea ... , restul am păstrat să uit doar eu . De n-aş uita iar altceva !

Doar alba-neagra ! - partea a III-a

2010-07-24T16:45:00.009+03:00

21iulie
Rezultatele/după/contestaţii !
A patra/candidată , în ordinea notelor/din/concurs şi a celor de/departajare , obţine 70 de sutimi şi urcă pe primul loc !!!
Şi-atunci ...
Ce dacă s-a încheiat meciul ! Îl analizăm în reluare şi vedem dacă s-au mai marcat şi alte goluri în timp ce noi spărgeam seminţe ! Mai avem timp să stabilim scorul !
Nu era mai bine dacă era o singură comisie formată din zeci de membri corectori pentru a evalua lucrările , decât trei rânduri de comisii care să deschidă atâtea portiţe spre ... spre ... ?!
Parcă jucăm alba-neagra ! Să mor io de nu !
De ştiam , învăţam de la un tipster sau de la vreo fermecătoare ?!
De ce n-or fi zis dinainte ?

sursa foto

Doar alba-neagra ! - partea a II-a

2010-07-23T23:03:00.004+03:00

18iulie
Rezultatele !
Nu se poate !
E cea mai mare notă peste 7_ pragul/titularizării ! Aşa amărâtă cum e !
Plâng ... râd ... plâng ... râd ...
Ştiu . E prea frumos ! Doar nu mi se întâmplă mie de astea !
Mai urmează contestaţiile . Nu . N-am să-mi contest nota . Nici nu vreau să-mi mai amintesc ! Probabil ceilalţi o vor face . Să fie sănătoşi ! Eu mă bucur ! Cred c-au fost corecţi . Era şi timpul !
Vreau linişte . Prea multe emoţii ! Prea multă amărăciune !
Mă bucur.

Doar alba-neagra ! - partea I

2010-07-22T19:34:00.004+03:00

14iulie
- Ce-aţi facut ! Trebuie să vă anulăm/lucrarea !
N-o înteleg . Ce are ? Ce-am făcut ?
Ahhh ! Am completat spaţiile pentru nume şi prenume . Am uitat că trebuiau completate doar cele de pe prima foaie! Ăştia au schimbat iar pălăria !
Eram la jumătatea celei de-a noua pagini când am văzut chenarul acela necompletat . Am uitat .
- Trebuie să anulăm paginile şi să le transcrieţi .
- Nu mai am timp ! Sunt patru pagini şi jumătate !
- A ! Staţi . Nici aşa nu se poate ! V-am lipit deja codul de bare pe foile astea .
- Si ?!
- Este unic ! Nu mai avem altul !
Mai bine era cu cod genetic ! Tăiam puţin cu lama ... sau cât trebuia ... şi gata ! A ! Era semn ! Obsedaţi . Încuiaţi . Secretizarea lu' peşte ! De parcă mare scofală ar fi să-ţi scrii chiar numele în textul lucrării ... dacă ţi-ai dori acest lucru ! Ăsta era un joc de pe la clasele primare ! Când eram eu mică ! Doooh !
Este chemată şefa . Ţipă . Vor fi sancţionate crunt profele care au lipit codurile înainte de a verifica lucrarea . Au uitat şi ele ! De mine nu-i pasă . N-am cod ... pot să plec ! Ea va respecta metodologia . Nu vrea să audă altceva . Dispare la sugestia unui coleg din sală .
Eu am întâlnit multe anomalii în numele "metodologiei" . Mulţi o confundă cu o dogmă ! Nu mai pot gândi decât în perimetrul unor fraze din regulament . Orice altceva ... nu există ! Atâta este prevăzut !
Toată lucrarea nu poate fi anulată . Dacă plec , pe primele pagini valabile , nu iau mai mult de trei puncte . Pierd şi continuitatea/pe postul de anul trecut . Dacă transcriu şi nu am codul ... tot aia este .
Profele şi-au păstrat calmul . Încearcă să recupereze codul . Nu merge . La un alt candidat , cu aceeaşi greşeală , se desprinde uşor şi se lipeşte imediat pe foaia cea nouă ! Al meu ... nu !
- Hai , transcrie ! Hai ! Nu intra în panică ! Scrie ! îmi zic pe rând profele .
A mai rămas o oră . Transcriu . Nu gândesc ce scriu . Abia mai ţin stiloul . Parcă se aude numai hârşâitul lui în toată sala . Nu-mi va rămâne timp suficient pentru al treilea subiect . Măcar să depăşesc pragul 5-ului pentru/suplinire !
Gata . Până şi codul a cedat şi poate fi lipit în regulă .
- Hai ! Mai ai 20 de minute ! Treci mai departe ! Hai ! Scrie !
Nu-mi vine să cred . Începe să mă amuze ! Parcă-s la un concurs contra cronometru !!! Profele/supraveghetoare sunt galeria care mă încurajează în linişte ! Sunt simpatice ! Eu oi fi oare la fel de simpatică pentru alţii ?
Nu mai am timp de fineţuri . Ţes în goană o pânză cu ochiuri şi noduri mari şi o arunc peste ultimul subiect .

El pulpo y el maestro

2010-07-16T19:49:00.013+03:00

Caracatiţa Paul este mereu acasă . Nu e o vedetă arogantă , are timp pentru oricine şi răspunde cu promptitudine oricărei întrebări . Eu n-am mai întâlnit aşa ceva !
- Paul , eşti frumos ?
- Nu .
- Eşti modest ?
- Da .
- Tu vrei să mă superi ?
- Nu .
- Am să iau examenul ?
- Nu .
- ...
- [ ... ]
- Pot să plâng aici , lângă tine ?
- Da .
- ... cred că mi-a trecut supărarea ! Gata . Nu mai e !

- Mama , pot să-l întreb şi eu ?
- Mda ... dar ai grijă ce întrebi ...
- Paul , mama e frumoasă ?
- Nu .
- Auuuu ! Ce mi-a răspuns !
- Ţi-am spus să ai grijă !
- Paul , mâine va ninge ?
- Nu .
- ... de unde ştie ? E deştept ?!
- Bravo ! Cum aşa ?! A zis că nu-s frumoasă !
- ... Înseamnă că mâine ninge ?!
- ... totuşi , undeva cred că va ninge zdravăn !
- Hai , să-l mai întrebăm ! Îl prindem noi că nu ştie ! [...]

Răscruci

2010-06-30T15:08:00.006+03:00

Gata . S-a terminat şi cu anul ăsta şcolar . Rămâne ca fiecare să mai arunce o privire în urmă şi-apoi să vadă încotro o apuca . Eu , dacă voi ajunge pe undeva , am să vă spun . Dar chiar şi de niciunde , că şi despre acolo s-o putea povesti ! Sâc !

42

2010-06-25T10:46:00.009+03:00

N-am găsit o poză cu vreun tort care să-mi placă . Ca să vă servesc o felie de poză . Că de ăla adevărat ... am doar nişte covrigi cu sare , 8 buc. la pungă , 240 g . Cred că ... ne-ajung . A ! Am şi cafea ! Am băut deja două ceşti , dar mă duc să mai aduc şi pentru voi . Cred că azi voi bea multă cafea . O zi frumoasă !

sursa foto

Declinări

2010-06-13T17:44:00.004+03:00

Parc-am uitat cum se vorbeşte . Lumea mea , lumea ta , lumea ...
Cred că frumosul ăsta e bine să stea şi pe aici , la noi în clasă .

Identităţi - partea a III-a

2010-06-01T22:22:00.007+03:00

În sfârşit , iar sunt cineva ! Am buletin . E frumos . El , buletinul . Bine ... şi să fii cineva .
Adevărul e că ... nu mă regăsesc . Mă uit cu Google/maps la satul indicat în adresă . Nu se zăresc decât chenare verzi şi maronii , dar eu am apucat să-l văd câteva minute şi-n realitate .
- Hai , măcar să ştiţi pe unde-aveţi adresa ! spune râzând blând .
Şi tăiem câmpia drept . Atâta verde crud la un loc nu-mi amintesc să fi văzut . Firele au aceeaşi nuanţă , aceeaşi înălţime , doar plopii înşiraţi de-a lungul drumului sparg semeţi volumul de verde .
- Am plantat şi eu câţiva pe aici cu învăţătorul când eram elev , zice mândru şi nostalgic .
Satul e bucălat . Da , dar nu e dolofan , e doar bucălat şi miroase a primăvară . Are câteva coame între care s-au adunat nişte ochiuri de apă pe care plutesc raţe şi ... lebede !
- Nu le-a deranjat nimeni şi-au rămas la noi , ne explică simplu omul . E obosit , prăfuit . E îmbrăcat într-un trening uzat şi e încălţat cu papuci de plasic . Omul ăsta e ... e normal , dar nu-i ca oamenii obişnuiţi , adică e în regulă dar ... e altfel decât cei pe care-i ştiu , adică ... nu oricine te-ar ajuta să obţii un act/de/identitate . E ... un om ... simplu ... de pe o uliţă ...

Prin adâncuri

2010-05-30T17:33:00.008+03:00

- Dacă aş fi ştiut ... te-aş fi ajutat !
Dadada ... ştiu , fii liniştit !
Dar , chiar aşa , ce te-o fi împiedicat să ştii ?
Aaaa , eu , eu despre care nu ţi-ai închipui ... Mă bucur ! Chiar mă simt mai bine , mă simt în regulă !
Păi , aşa îmi place mie să mă înconjor de prieteni ! Dacă-ţi ceream ceva şi fugeai ? Ar fi fost mult mai rău !

" Rămâneţi , prieteni , le-am zis . Să stăm împreună până vom ieşi din fundătura aceasta . "
Jules Verne , 20 000 de leghe sub mări

sursa foto

Poveste

2010-05-18T21:26:00.007+03:00

Uneori , din urmă , de printre cuvintele rânduite pe pagini îngălbenite , zilele par să se însenineze ...

Elevul meu de-atunci

2010-05-17T12:03:00.007+03:00

- Ştii cine a întrebat de tine ?
- ... cred că ştiu ... doar el întreabă mereu de mine , şi eu de el !
- Da . De atâţia ani zice la fel de câte ori mai trece prin sat : "ce mai face domnişoara învăţătoare ?" , de parcă n-a trecut atâta timp !
- ... n-o fi trecut .

Iar le-am spus unor elevi că ei sunt pentru mine ca nişte oglinzi .
- Şi cum vă vedeţi când vă uitaţi la noi , la cât suntem de proşti ?
- Singură , i-am răspuns fără să-i comentez întrebarea .
- Da' v-aţi simţit vreodata altfel ? a continuat insinuant elevul .
- Da ... am avut şi altfel de elevi .
- Adică mai deştepti ? Hî , hî , hî !
- Nu . Doar mai mici , mai amărâţi , lipsiţi de ipocrizie şi generoşi .

El era cel mai mic de statură şi cel mai slab la-nvăţătură . Deseori era murdar , neîngrijit . Ba mirosea a urină , ba avea păduchi , ba avea râie ! Caietele-i erau mereu mototolite , murdare şi rău mirositoare . Şi totuşi tare-mi era drag , cu toate că mă supăra cel mai mult . Cred că nici el nu voia să-i iasă aşa socoteala cu mine , se vedea că-i părea rău .
- Tu pricepi că vreau să nu fii prost ? Îmi eşti atât de drag că te las repetent , să mai înveţi , dacă nu mă asculţi şi nu faci ce-ţi spun ! Pricepi ?! mă trezeam ţipând cu furie la el . Mă privea speriat şi încântat , dând din cap a ascultare . Şi asculta .
Despre mersul înainte pe drumuri colţuroase cred c-am învăţat ceva şi de la el , că des îmi amintesc ochii lui bulbucaţi cătând înspre mine , apoi pe undeva în jurul meu departe , în timp ce cuvintele începeau să i se rostească din ce în ce mai molcom . Şi aşa doi şi cu trei făceau ... oricât , dar foarte rar şi târziu cinci . Apoi ochii reveneau într-un târziu înspre mine , nedumeriţi şi senini , topindu-mi supărarea . Şi prin caiete literele lui se pierdeau de firul propoziţiei şi se duceau pe alte rânduri , devenind din ce în ce mai dolofane şi deformate de-ajungeam şi eu să casc ochii mari în faţa lor ca să cuprind povestea.
Locuia într-o casă din paiantă , îngrămădită pe la mijlocul unei uliţi noroioase , împreună cu mai mulţi fraţi . Tată nu ştia să fi avut , dar mama lui găsise un bărbat cu care să împartă greul . Omul ăsta era mai mult beat , totuşi el îl îndrăgea şi era mândru că-l are în casă alături . Îi plăcea să-mi povestească mereu câte ceva : " am mers cu tata meu de-acuma la câmp , la udat , la prăşit ... ! " , " tata meu de-acuma a zis ... " . Şi mie tare-mi plăcea să-l aud cu " tata meu de-acuma " . Ca şi cum era o problemă ce se putea rezolva mereu în prezent .
Necazurile veneau peste el într-o curgere continuă , netulburată , aşa cum se-nlănţuie ziua cu noaptea . El le privea cumva ... cu răbdare . S-a bucurat cuminte când i s-a mai născut un frate şi s-a necăjit mocnit când a murit asfixiat , fiindcă mama lui a uitat oala cu cartofi la fiert pe sobă şi a plecat la câmp . " Tatal lui de-atunci " a plecat . Nu şi-a pierdut cumpătul când instalaţia electrică din casă a luat foc şi a stins flacările după ce a scos siguranţele din tablou ! De la el ştiu acum că aşa trebuie ! Era doar în clasa a treia !
Era descurcareţ . Mă speria când îmi povestea multe . Se ducea cu maşini de ocazie undeva într-un sat de munte , la o depărtare de aproape o sută de kilometri , la o mătuşă . Mă liniştea spunându-mi că ştie el cum să vorbească cu necunoscuţii . Matuşa aceea l-a scăpat de râie ungându-l cu seu şi balegă de oaie ! Îmi spunea că va pleca în Anglia când va fi mare , să repare maşini . Nu credeam că se va întâmpla , dar îmi făcea tare bine să-l ascult , parcă mă obliga şi pe mine să visez . Îmi amintesc de el de multe ori când îmi este greu . Şi-a împlinit dorinţa .
Să ai drumuri cu bine , copile !

Ierburi

2010-05-11T10:56:00.009+03:00

Ierburi ... ierburi printre ierburi ... verzi , uscate ... pajişti ...

sursa foto

Hibrida

2010-05-10T13:59:00.003+03:00

Răutatea este uneori perfidă , se muleaza uşor , chiar şi pe bine îl acoperă ocrotitoare cu o poleială rece şi sclipicioasă de nu mai ştii ce şi cum .
Dinspre scaunele din faţă ale troleibuzului , veninul vorbelor se împrăştie până în spate , atrăgând privirile uimite ale călătorilor spre eleganta doamnă care discută afectată la telefon :
- Ba am să mă port frumos . Aşa sunt eu ! Cu cât îmi face un om mai mult rău , cu atât eu mă port mai frumos cu el ! Doar se ştie ce greu este de suportat binele ce-ţi este făcut de un om căruia i-ai făcut rău ! Ştiu , sunt răzbunătoare . Asta-i răzbunarea mea ! Să-l văd cum se chinuie , cum îl mustră conştiinţa , cum are un nod în gât când mă vede , cum mocneşte şi se simte umilit !!!
Ne uităm , ne uităm ... şi aşteptăm să se transforme în monstru roşcat şi coafat .
Probabil interlocutorul o întreabă dacă "ăla" va pricepe "poanta" şi dacă nu cumva ... se va mulţumi să profite , nesimţitor şi detaşat mai departe , de generozitatea cu care a fost hărăzită .
- Aaaa ! Nu , nu-i prost ! Va înţelege . Îi voi zâmbi , îl voi ajuta şi va suferi ! [... ]
Nu ştiu ... nu ştiu ce-aş putea să-i urez duşmanului doamnei ... fii prost !? fii deştept ?!

Contaminarea

2010-05-09T11:56:00.003+03:00

- Indicaţi cosecinţele nerespectării/normelor de igienă/individuală !
- Luăm amendă , îmi răspunde îmbufnată .
- Ce departe te-ai dus ! Şi de ce iei amendă ?
- Că m-au prins . M-o fi reclamat careva !
- Şi de ce te-ar reclama ?
- Că nu i-am dat bani să tacă !
- De ce să tacă ?
- Că l-am îmbolnăvit !!! Doooh !
- Asta era ! Contaminarea . Nu era mai bine , mai simplu , dacă respectai normele şi evitai contaminarea ? Rămâneai cu banii , nu luai amendă , rămânea şi omul bucuros , sănătos ?!
- ... ce-am văzut eu ...
- ... ce-o să faceţi la examen ?!
- Staţi liniştită ! Punem fiecare câte 20 de lei şi ... gata !
- Cum poţi să-mi spui aşa ceva ? De asta vin la ore un an de zile ? Ca să-mi spui că-i în zadar şi că tu rezolvi cu 20 de lei ?!
- Taci , fă ! intervine colega ei de banca . Doar ne-a zis domn' profesor să nu mai spunem !
-
Aceeaşi poveste . Doar preţul a mai scăzut . Ce vreţi ... vremuri grele , prostie tot mai multă peste tot ...

La sfat

2010-05-03T00:05:00.003+03:00

Le-am auzit tăifăsuind ! Cea mai în vârstă se scutura atât de bucuroasă împrăştiindu-şi seminţele ! Şi tot verdele căuta să stea cu urechile ciulite la poveste !
Habar n-aveam că aşa puteau fi învelite firele de iarbă pentru nopţile reci de primăvară !

Rezervaţia

2010-05-02T21:53:00.008+03:00

Găinile şi câinii au dat la pace şi au dărâmat indicatorul . Acum se simt bine împreună .
Parcul a fost doborât de trupuri despuiate ce stau să se rumenească , păzite de jivine , pe pături întinse în poieniţe şi pe băncile însorite .
Doar pământul ce mai încearcă să-şi acopere nuditatea cu câteva fire de iarbă !

Uite-o !

2010-05-01T21:55:00.008+03:00

- Mama , uite-o ! Fă-i o poză pentru blog !
-
- E singură . Şi e roşie !
-

Recuperare

2010-04-26T13:50:00.006+03:00

Câte mai avem de învăţat !

Fantomele

2010-04-26T00:00:00.006+03:00

Pe lista de la întreţinere nu figurează cineva în apartamentul de deasupra şi consumurile sunt 0 . Totuşi , uneori , după miezul nopţii , încep zgomote ciudate . Mai întâi de mobile mutate , apoi de picioare cu tocuri ce străbat , străbat ... de zici că nu se mai opresc . Câte drumuri pot fi într-un dormitor ?! Cred că parcurg un circuit închis cu număr fix de ture . Tocurile par aceleaşi . Şi picioarele . Aceeaşi apăsare fermă , dârză , rece , reală , imuabilă ...
Cred că toţi bărbaţii care dorm din când în când pe acolo sunt din pătraţele subţiri de faianţă care sună a gol , când picioarele cu tocuri încearcă să se înfigă în ele , şi apoi se sparg în figuri cu muchii tăioase ce zgârie inima nopţii .
Pătrăţoşii par diferiţi . Uneori murmură monoton , tandru , cu pauze scurte ... înşir'te mărgărite ! Alteori ţipă exuberanţi obscenităţi .
Fantoma cu tocuri nu prea vorbeşte . Ea merge , merge mult . O singură dată l-a certat pe unul . I-a zis că n-are suflet ! ş.a. El a tăcut mult timp şi a răcnit doar o singură dată să tacă , de s-a crăpat de ziuă.
Ziua e linişte la fantome . Doar că atunci apa de la ele se aude picurând : pic ... pic ... pic ... pic, pic, pic ! În ultimele zile ... tot mai repede . Cam o treime din tavanul din baie este ud de mai bine de o lună . A vrut să şi înverzească de câteva ori şi să facă şi floricele albastre de mucegai . Le-am şters cu clor . Nu-i poetic deloc .
Da , cred că toţi cei care dorm din când în când pe acolo sunt din pătrăţele subţiri de faianţă ciobită şi habar n-au să repare robinete !

sursa foto

Prezenţa

2010-04-25T12:21:00.001+03:00

- A... -escu !
- Nu-i !
- B... -escu !
- N-o să mai vină .
- C...-escu !
- Nu ştim nimic . Nici ta'su nu ştie de el . L-a căutat ieri pe la şcoală . Da'de ce-i mai strigaţi pe toţi ? Doar ăştia patru suntem .
- ... aşa mi se pare ... normal . Probabil am impresia că mă aud când îi strig şi-or să-mi răspundă . D...-escu !
- Arestat ! L-au luat acum vreo patru zile cu cătuşe de la şcoală ! Direct la puşcărie !
- ... mai bine predam direct acolo !
- Şi ... noi ?!
- Aveţi dreptate ! F...-escu !
- Prezent !
- Ce-i cu tine ? Are ochii înroşiţi şi cască des .
- Mor de somn , îmi răspunde obosit Ştefan F...-escu . Îşi aşază înapoi capul pe bancă şi butonează telefonul .
- L - escu !
- N-avem .
- M -escu !
- Băăă ! N-auzi că te strigă doamna ? Trezeşte-te ! ţipă Silvia zgâlţâindu-l .
- Lasă-l , dacă nu vrea ! ţip şi eu . L-am văzut !
Data trecută , la aceeaşi fază , şi-a ridicat brusc bocancul şi-a lovit-o cu putere între picioare pe fata care l-a atins .
- Ioana ! Ce mai faci ?
- La şcoală , doamna .
- Grea şcoală !
- Da , doamna . E pentru profi cu nervi de oţel !
- O...-escu !
- Sunt aici , doamna ! răspunde Silvia O...-escu agitându-şi mâinile ca să i se usuce oja . Vă place oja asta ?
- Nu .
E o culoare închisă , mov ? , grena ? , de parcă unghiile stau să-i cadă după lovituri .
- De ce ?
- Îmi plac nuanţele deschise . Şi-apoi cum să-mi placă dacă-ţi faci manichiura în ora mea ?
- Doamnaaa , plec la ţară şi nu mai am când !
- R... -escu !
- Gata , doamna ! Opriţi-vă !!! Ne-aţi stigat pe toţi care suntem aici ! insistă Silvia .
-
- Restul ... nu-s ! Or fi dormind la ora asta .
- Unii mor de somn şi alţii mor încercând să-i trezească .
- Doooh ! îşi ridică nemulţumit capul de pe bancă Ştefan F. , lăsându-şi telefonul deoparte .
- ... ai primit un mesaj sau ... ai auzit ce-am spus ?!
- Am auzit . Şi-şi bagă capul în ghiozdanul de pe bancă . Ghiozdanul e gol . Se uită la mine de acolo , cu ochii pe lângă fermoar , şi-mi zâmbeşte cuminte .
- ... să mergem de-aici mai departe ! Doar ca nu prea mai stiu cum ...
- Să vorbim despre ceva ! Orice vreţi , continuă capul din ghiozdan .
- ...
Şi-ncerc să dau căutare după cuvinte potrivite , că nu mai am sau nu mai sunt prezente .
-

Identităţi - partea a II-a

2010-04-22T19:13:00.007+03:00

- Cu ce vă ocupaţi ? mă întreabă/poliţistul după ce-şi leapădă verdeaţa fosforescentă de agent de circulaţie şi se întronează ca şef de post în birou , în faţa televizorului cu muieri despuiate dis-de-dimineaţă .
Îmi trec o mulţime de replici prin cap , care mai de care mai adevărate . Dar eu ştiu să tac , nu ?!
- Sunt profesoară .
- Şi ce cautaţi aici , la noi în sat ?
- Buletin .
- Hm ! Tocmai aici ! În altă parte n-aţi găsit pe cineva să vă facă buletin ?
- Nu .
- Cum aşa ?
- ... aşa .
Nu se opreşte . Umilitor . Ce-i atât de greu de înţeles ? Că doar n-o ploua cu buletine , case sau proprietari dispuşi să-ţi facă buletin ! Şi-apoi ... cin'se-aseamănă se-adună ! Bine . Îşi face datoria . Eu întâlnesc mulţi oameni ce-şi fac datoria . Nici nu-i bine să gândeşti prea mult . Ai o datorie _ o faci ! Simplu . Nu ?!
Doar că are un chip nisipos . Nu-mi place . Parcă toate se surpă de-l priveşti .
- Sigur ăsta-i motivul ?
-
- Câte clase aveţi ?
- Am terminat facultatea ...
- A ! Deci aveţi doişpe clase ?!
- ... da .
Şi completează documentul bucuros c-a găsit răspunsul pentru rubrica respectivă . Abia acum înţeleg de ce nu vin cei de-a "treişpea" pe la orele mele .
Deocamdată nu mai am nicio dovadă că aş fi eu cea care sunt . Oricum nu mai eram cea care-am fost . Cică trebuie să aştept cel puţin trei săptămâni până aş putea fi cineva . Naşpa .

Treburi complicate

2010-04-18T13:03:00.008+03:00

Nu-i o joacă să te joci ! Uneori îmi pare o treabă destul de complicată . E doar pentru ... pentru cei isteţi şi frumoşi . Hai , plecaţi la joacă de-aici !

Printre picături

2010-04-16T22:59:00.005+03:00

Ce forţă au picăturile astea ! Cum or fi reuşind ?
Şi unde mai pui că mereu le pierd urma !

Campania

2010-04-07T14:16:00.001+03:00

Campania (publicitară?) i-a adus prin şcoli .
Internaţionalul şutează ... cuminte , adică până şi eu apuc să văd !
Elevul meu este în echipa adversă . Priveşte mingea care se rostogoleşte ! Când , în sfârşit , ajunge în dreptul lui , îşi pune mîinile în şold şi scuipă cu nerv ! Până şi cu ea ai ... ceva ? Câţi scuipaţi o fi putând înghiţi terenul ăsta sintetic ? Unde te crezi , în clasă ?! Dohhh ! Că mingea aia era proastă să stea să te admire ! Nu , n-a apucat să-i schimbe traiectoria , c-a plecat deja rostogolindu-se mai departe . El a rămas pe loc zgâindu-se după ea de parc-ar avea fustă ! Sau nu ! Hai , c-a luat-o altul ! Offf ! Asta-mi mai lipsea , să sufăr pentru tine ! Uite-o , frateee , în capătul celalalt al terenului ! Aşa ! Bine c-ai văzut-o iar ! Fugi după ea , că nu ţi-o aduce nimeni înapoi şi de bună voie ... nu cred ! Nu mai înjura atâta , că mă plictiseşti ! Eşti previzibil . Ţi-am mai spus doar ! Cât ai stat tu de vorbă singur , iar a marcat adversarul ! Dohhh ! Nimic . Parcă-i la ora mea ! Ba ... mai rău !

- Doamnaaa ! Ia uitaţi ! Avem autografe !
Pe burţi , pe sâni , pe tricouri , pe şepci ... care cu ce-a avut .
- De la cine ?
- Eiii , era în poartă ! Nu ştiu .
- Înseamnă că era portarul ?! Ne uităm pe afiş !
- Ce contează ! Tz , tzz , tzzz ! E drăgutz !!! Nu-i aşa ? insistă arătându-mi poza de pe telefon .
- ... da .

Cu panourile publicitare după ei , antrenorii-vedete , fotbaliştii-vedete şi ceata de/fotografi-gazetari ţes o poveste grozavă despre meci . Bună intenţia ! Doar că ... "în penuria de fotbalişti din ultimul timp, noi, presa, am căzut în păcatul de a umfla cu pompa orice sclipire de speranţă. " -Andrei/Vochin .

- Ce v-au spus (vedetele) ? îl întreb pe elevul fotbalist .
- Au dat unuia un premiu , îmi răspunde ridicând din umeri plictisit .
- Şi altceva ?
- Nimic . Au dat autografe .
-

Decantări

2010-04-06T11:27:00.006+03:00

... cred că nu-mi place marea , îmi plac pietrele .

sursa foto

Hoinari pe coridoare

2010-04-06T00:01:00.003+03:00

De obicei clasa celor de-a/XIII-a o găsesc goală . Vrând-nevrând m-am obişnuit cu figurile elevilor de pe la alte clase care-şi aşteaptă profii pe holuri .
Uite-l ! Flancat de doi agenţi de pază , se ceartă iar cu o profesoară :
- Am să-l calc pe cap ! Îl strivesc ! ţipă şi faţa îi pare pocită în chipul răului , al urii . Bucăţi îl fac !
- D-l dir. a hotărât să nu mai intri în şcoală decât dacă vii cu părinţii , îi spune profa .
- Nu-i treaba lui ce fac eu în afara şcolii ! Să-şi vadă de-ale lui ! [...]
Tremură furios şi roşu . Agenţii tac şi privesc în gol . Nici nu prea au cum interveni . Eu îmi văd de drum . Mă pot plimba în jurul şcolii . Câteva ore ! Da . Sunt mulţi copaci pe aici . Şi înmuguriri .
Uite-l iar ! Se ceartă cu portarii acum . Nu-i dau voie în şcoală . Nu-mi place că i-au mutat furia din şcoală în drum . A rămas aceeaşi otravă , de data asta şi nesupravegheată ! Aş vrea să-i spun ceva , dar nu cred că se cade , nu-i elevul meu , nu-l cunosc , nu mă cunoaşte . Da , n-ar fi în regulă să abordez tineri furioşi pe stradă .
Din cănd în când loveşte cu piciorul poarta şcolii . Are mănuşi negre din piele , fără degete . Dă din mâini , telefonează , agită pumnii . Şi-a chemat "tovarăşii" . Au scutere şi haine negre . Toţi sunt agitaţi . Înjură cu sete .
Am trecut deja de trei ori pe lângă ei ! Câte filme or fi văzut ? Cred că ar fi simplu dacă ar fi cineva care să ştie ce să spună ... fir'ar ea să fie de otravă ! Şi acum sunt şi prea mulţi ! Dar eu am timp şi oricum n-am alţi elevi ...
Încă o oră . Pleacă . În sfârşit ! Demarează în trombă ! Pfff ! Câtă gălăgie ! S-au plictisit să-şi aştepte victima . Mie tot îmi pare rău că n-am ştiut ce-ar fi fost mai potrivit să spun , să fac , altceva decât să-i supraveghez de la distanţă . Profă amărâtă ce sunt !
Altă zi . Iar e goală sala la a/XIII-a . Dar ... uite-l ! E singur pe hol , rezemat de un calorifer . Uşa clasei în faţa căreia stă este scoasă din balamale şi atârnă rezemată de pereţi . În sală se văd două fete aşezate pe bănci legănându-şi picioarele .
- N-am elevi ! îi spun cu năduf oprindu-mă în faţa lui . Am ghinion !
Ridică din umeri măsurându-mă suspicios . Tu ai ore ?
- Mda , dar n-am profă !
- Lasă c-o să vină ... , încerc să-l consolez în glumă . Dă din mână a lehamite .
- Asta-i uşa clasei tale ? îmi fac de lucru contemplând-o , de parcă n-aş fi auzit că au acest obicei de a o scoate şi a o ascunde , ca apoi să spună că vreo profă a plecat cu ea . Amărâţi şi voi ! oftez .
Mă aprobă clătinând din cap . Ce privire curioasă şi nedumerită are ! Nu ştiu ce să spun mai departe , dar nici să plec ... fac un pas , doi ... mă întorc iar spre el ... îl privesc ... chiar ar putea fi atât de agresiv ?!
- Te-am văzut într-o zi tare supărat ...
Mă priveşte lung , cam a ... "ce vrei , fă ?" , dar îi zic mai departe :
- Da , cred că erai tu . Te certai cu o profesoară ?! Apoi te-am văzut supărat lângă nişte prieteni cu scutere . Tu erai ?
Nu-i place . Se întunecă si privirea i se ascute înspre mine de sub sprâncene .
- Mda , îmi răspunde ţâfnos şi încruntat .
- Erai supărat rău !
- Mda !
- Te superi des aşa rău ?
- Da !!! şi sună mai ceva decât "ai grijă !"
- ... ... dar nu eşti rău , nu ?! insist cu încăpăţânare şi timidă curiozitate .
- Nu . Nu sunt rău . Şi chiar i se aşterne pe faţă un zâmbet blând şi înţelegător ! Acum arată ... altfel !
- Bine ! îi răspund victorioasă plecând .
-

Ruperi de ritm

2010-04-05T10:24:00.003+03:00

- Ce eşti aşa de supărată , frumoaso ? Stai de vorbă cu mine câteva minute ? mă întrebă cel pe lângă care trec .
Abia după ce am închis bine uşile mi-am dat seama că n-avea cum să-mi fure sacoşele cu legume , că deja căra două bidoane mari cu apă , chiar dacă părea beat după clătinare .
Până la urmă ... a fost o glumă digerabilă . Bârrr ! Ce m-am speriat !

Linişte !

2010-03-24T21:45:00.008+02:00

sursa foto

Marea şi Mile

2010-03-22T18:06:00.008+02:00

S-a dus ...
mai repede ,
înainte ...
Mile !!!
:((

sursa foto

Hai , Mile !

2010-03-20T21:22:00.011+02:00

Gânduri cu bine să plece înspre Mile/Cărpenişan şi să-l ajute să se facă repede sănătos !
Hai , Mile ! Hai ! Hai !

sursa foto