-Cum ţi se pare aici ?
- Greu .
- De ce ?! N-ai mai lucrat în sistem ?!
- Am mai lucrat , dar ... nu sunt obişnuită cu atâţia elevi la ore ... trebuie să stai conectat ...
- Ba nu !!! mă întrerupe brutal autoritara doamnă profesoară . Nu trebuie să stai !!! Trebuie să te impui !!! Toţi trebuie să acţionăm la fel , să avem aceleaşi "inputuri" ...
Fug spre ora mea . Dar mulţi nu vor putea fugi spre alte ore . Îi vom întâlni impunându-se aşa cum au învăţat .
Scuipă spre o ţintă doar de el ştiută . Se pare că n-a atins-o . Apoi , din capu-i aplecat peste balustradă , un fir lung de salivă i se prelinge în golul din casa scării . Îl admiră şi pare mulţumit .
- Bravo ! îi zic sarcastic din capătul de sus al scării .
Ce repede i se schimonoseşte chipul uimit într-o figură agresivă ! Şi ce mulţi alţii îi seamană !
- Dar ce-am facut ? V-am făcut ceva ? îmi strigă acuzator .
Şi ce mulţi alţii numai asta m-au întrebat ! Atâta ! Nimic altceva !
Mă simt fără vlagă . Şi nu ... nu mai pot susţine o dispută pe tema scuipatului !
- Nimic , răspund . Şi plec spre ora mea , pe holurile înguste şi întunecate prin care profi şi elevi îşi fac loc cu greu unii pe lângă alţii .
sâmbătă, 16 octombrie 2010
Fragilităţi
Etichete:
Jurnal de scoala
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Aveti un stil care reliefeaza perfect sistemul de invatamant din ziua de astazi,adica tragismul, dar in note de umor...un fel de umor negru. Felicitari!
:) Sorana ,
bine-ai venit pe aici !
Trimiteți un comentariu