Întrebarea mea despre lecție se pierde împreună cu privirea elevei care chicotește, undeva, peste banca din spate.
- Ce-ai pățit?
- Nimic. Mă enervează ea.
O întreb și pe ea:
- Tu ce-ai pățit?
- Nu știu, nu-mi găsesc venele, spune pipăindu-și brațele.
- Le-i fi tăiat?!
În sfârșit, mă privește. Nedumerită.
Apoi, după ce încep și ceilalți, râde și ea.
Eu nu. Suntem vii.
sursa foto
miercuri, 10 februarie 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
ar trebui sa existe in clasa o pereche de vene de rezerva; in felul acesta ora poate continua in liniste, iar incumbentii isi pot lua pulsul fara sa-si mai caute venele...
cred că eu sunt pe acolo de rezervă
Trimiteți un comentariu