În continuare

Mai departe ... că doar n-o să ne oprim în loc pentru atâta lucru , se întâmplă oricum prea des ! Nuuu ?!

-De cine râzi în halul ăsta ?
-De dumneavoastră ! îmi răspunde râzând şi privindu-mă cu admiraţie .
- Aaaa ... de mine ?!
Şi nu ştiu cum să continuu . Nu ştiu bine nici ce simt : supărare sau bucurie ?!
Îi citesc îi ochi înţelegerea , căldura , sinceritatea . Rar întâlnesc o asemenea privire din partea elevilor către mine . Totuşi ... nu prea este de râs . Că nu ştiu să efectueze operaţii aritmetice simple la peste nouăsprezece ani ... nu-i de râs ! Şi se întâmplă mereu .
-De ce tocmai de mine ?
-Îmi place cum faceţi , cum vă strâmbaţi , cum vă chinuiţi ! Pe el îl ştiu că nu poate mai mult , nu mă mai amuză .
- ... ?!!!
- ... cum nu vreţi să înţelegeţi că n-o să scoateţi nimic mai mult de la el , da' ... continuaţi !
-
-
- Frateee , hai să terminăm adunarea asta ! Ultima cifra este cea a unităţilor ... de la şapte până la zece mai sunt trei ...