Am vrut să fac ceva , dar n-am ştiut ce ar trebui . Am vrut să cer ajutorul cuiva , dar n-am ştiut cui , iar pe urmă n-aş fi îndrăznit să tulbur liniştea nimănui . După ce am cântărit conţinutul scrisorii , mi-am dat seama ca ar trebui să o las deschisă aici .
Bună seara , ... !
Astăzi a fost a cincea zi de când un om al străzii stă pe aceeaşi bancă de lângă gura de metrou [... ] . Acolo încearcă să trăiască sau să se descompună . Nu cred că se mai poate mişca .
Poate aparatul tău de fotografiat ar putea surprinde câteva clipe din viaţa acelei intersecţii sau poate că ştii mai bine cum să acţionezi şi ai mai multă energie pentru astfel de probleme . Eu ...
Poate că n-ai să-l mai găseşti mâine ... dar tot n-aş fi sigură că ar fi un semn bun .
Cu prietenie , ...
luni, 3 noiembrie 2008
Scrisoarea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu