O gaşcă năbădăioasă de porumbei mi-a aţinut calea " cu tupeu " , dimineaţa , pe aleea din parc .
Nu i-am ocolit şi nici ei ... s-au făcut că nu mă văd .
Eu doar am închis puţin ochii . Unul dintre ei mi-a atins umărul cu aripa . Suficient cât să-mi vină să plâng .
Îi îndemn de la Cristi si de la Andrei către voi !
miercuri, 26 noiembrie 2008
Păsări
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu