joi, 11 august 2011

Pe cărare

Între casa lui şi cimitir nu era decât un lat de cărare pe care nu prea umblau oameni .
Era mai frumoasă decât multe alte cărări umblate , fiindcă oamenii se fereau să-i rupă florile şi frunzele care se căţărau dinspre morminte peste scândurile putrezite din gard . Fugiţi pe sub ele fuseseră  şi bulbi de narcise şi de crini , dar se opriseră în marginea pârâului azvârlind cu rândul corole albe şi portocalii peste apa ce-o mai puteai ghici curgând pe-acolo doar după  orăcăitul broaştelor şi zumzetul insectelor . Regina nopţii albea şi parfuma cărarea înspre serile de vară de se zăpăceau greierii cântând până se crăpa de ziuă .
Totuşi i se zicea Uliţa morţilor , că-nspre ea  se deschidea poarta din spate a lăcaşului cu morminte , poartă  mereu întredeschisă , agăţată cu sarmă şi sprijinită de tulpina unui vişin .
Ţineau oamenii drumul drept şi-n grabă când treceau  pe-acolo , până când a săpat nea Costin în colţul curţii sale şi-al cărării o groapă adâncă , cu trepte multe şi late , în care a meşterit o cişmea . Şi-a mai făcut şi-o băncuţă la poartă , dintr-o scândură sprijinită-n patru pari . Era apoi taifas în fiecare seara . Mai întâi veneau femeile cu căldările după apă , apoi barbaţii dinspre câmp se opreau să adape caii , iar mai târziu chicoteau tinerii .
Era tăcut nea Costin . Când ieşea la poartă şi nu mai era loc pe bancuţă , stătea rezemat de gard şi asculta , nu se băga în vorbă cu una cu două . Nu-mi amintesc să-l fi auzit vorbind , nici măcar atunci când a trecut pe la poarta noastră , în ultima lui seară . Poate că doar mi-a făcut semn să chem pe cineva de-al casei .
Şi-atunci era greu . S-au confiscat grădinile , s-au dărâmat gardurile , s-au scos din pământ copacii daţi în rod ... buldozerele au trecut şi-au refăcut harta terenului agricol conform indicaţiilor . Nici cimitirul n-a fost ocolit , dar au luat din el doar pământul de prisos , nefolosit incă , şi vişinii  . Au închis şi cişmeaua .
A trecut pe la mai multe porţi cu-n "seara bună !" şi aşteptând un răspuns , c-ar fi vrut să crească un porc ... dacă l-ar fi ajutat cineva , după cum aveau să-şi dea seama a doua zi  când ... nu l-au mai găsit ... aşa cum ar fi trebuit ... că s-a strecurat pe poarta dinspre cărare ... probabil ...
Fir'ar să fie şi vorbele astea ... de unde să le ştie fiecare pe cele potrivite pentru sine , dar şi pentru ceilalţi ?

sursa foto