sâmbătă, 16 octombrie 2010

Fragilităţi

-Cum ţi se pare aici ? :-?
- Greu .
- De ce ?!  N-ai mai lucrat în sistem ?!
- Am mai lucrat , dar ... nu sunt obişnuită cu atâţia elevi la ore ... trebuie să stai conectat ...
- Ba nu !!! mă întrerupe brutal autoritara doamnă profesoară . Nu trebuie să stai !!! Trebuie să te impui !!! Toţi trebuie să acţionăm la fel , să avem aceleaşi "inputuri" ... 8-X :-w
Fug spre ora mea . Dar mulţi nu vor putea fugi spre alte ore . Îi vom întâlni  impunându-se aşa cum au învăţat .

 Scuipă spre o ţintă doar de el ştiută . Se pare că n-a atins-o . Apoi , din capu-i aplecat peste balustradă , un fir lung de salivă i se prelinge în golul din casa scării . Îl admiră şi pare mulţumit .
- Bravo ! îi zic sarcastic din capătul de sus al scării .
Ce repede i se schimonoseşte chipul uimit într-o figură agresivă !  Şi ce mulţi alţii îi seamană !
- Dar ce-am facut ? V-am făcut ceva ? îmi strigă acuzator .
Şi ce mulţi alţii numai asta m-au întrebat ! Atâta ! Nimic altceva !
Mă simt fără vlagă . Şi nu ... nu mai pot susţine o dispută pe tema scuipatului !
- Nimic , răspund . Şi plec spre ora mea , pe holurile înguste şi întunecate prin care profi şi elevi îşi fac loc cu greu unii pe lângă alţii .

duminică, 10 octombrie 2010

Cârlige

Era ultima casă de pe uliţă , dar uliţa nu era dreaptă . Uliţa era ca un carlig la capătul căruia se găseau casa şi grădina lui nea Costache .
Eu n-am văzut vreodată să deschidă cineva poarta de la ograda lui . Nici măcar pe el .
Şi cred că nimeni n-o găsea decât dacă-i ştia dinainte locul , că era  prinsă cu nişte sârmă de un par şi ascunsă sub sălciile cu plete lungi ce se mângâiau cu brusturii cu scaieţi cât era ziua să-i cuprindă şi noaptea de lungă . Eu am descoperit-o când caţiva boboci de gâscă pe care-i păzeam s-au rătacit pe-acolo după susai .
Apoi m-am ţinut mereu mai departe de zidul acela de verdeaţă , că nu-mi plăceau deloc împleticelile alea ierboase prin care se rătăceau des broscuţe , şopârle , şerpi mici şi fel şi  fel de insecte încornorate .
Se putea ajunge la gârlă mergând pe uliţă , dar nu-mi plăcea , era prea multa iscodeală dinspre atâtea garduri .
Eu ajungeam la malul gârlei pe-o scurtătură , prin grădina lui nea Costache . Înaintam pe marginile înguste ale pâraielor dintre grădini , agăţându-mă de crengile prunilor lăsaţi să crească pentru a susţine malurile .
O scurtă poticneală avem în dreptul câinelui . Nea Costache n-avea garduri de jur împrejurul grădinii , avea doar înspre uliţă câteva scânduri şi poarta , să nu zică lumea ... dar dimprejur era câmp liber supravegheat de-un câine . Îi peticise nea Costache un adăpost sub un arţar , lângă pârâu , între tufele cu mentă sălbatică . Pfff ! Ce mai lătra şi cât dădea din coadă ! Dar nu muşca , doar îi plăcea să latre , iar dacă vorbeai cu el începea să se joace bucuros .
Adus de spate , slăbit şi tare ... uscat , cu aceeaşi pălărie întunecată cu panglică maronie , îl vedeam mai mereu trebăluind aplecat deasupra brazdelor sale , care erau mereu bine îngrijite . Şi tare-mi plăcea că nu mă ischitea şi nu-mi zicea vreo vorbă decât dacă îl salutam sau îl întrebam ceva . Atunci , pe faţa-i stafidită , apărea agăţat de colţuri un zâmbet subţire ca un rid mai adânc peste care se rostogoleau câteva cuvinte mărunte de răspuns . Mereu îi plăcea să-mi dea ceva de prin grădina sa : struguri , roşii , lăcrămioare sau gălbenele ... după cum era timpul .
Odată , când mânca în faţa casei , pe o buturugă acoperită cu un ziar , şuncă , ceapă şi mămăligă , m-a îndemnat să le gust . Ce s-a mai bucurat când i-am lăudat , cu lacrimi în ochi de la ceapa cea roşie , bucatele !
Casa lui era mică , umbrită de sălcii şi de câţiva butuci îndrăzneţi de viţă de vie ce urcau până peste acoperiş . Dar nu era sărbatoare să n-o găsească proaspăt sulemenită . Cu o grămăjoară de lut îi acoperea nea Costache toate crăpăturile , le astupa , le mângâia , le nivela şi-i făcea casei faţa netedă , pe urmă cu puţin var acoperea peticele de lut să nu se vadă isprava . Şi-apoi cu lutul rămas mai mângâia temelia , treptele şi puţin de jur împrejurul casei , de parc-ar fi vrut s-o lipească bine de pământ , chiar de prima ploaie îi strica socoteala .
Am vrut să mă pitesc undeva şi ... gândul mi-a rămas aninat pe aici , prin grădina fără garduri şi cu o poartă secretă dinspre uliţă .

sursa foto

joi, 7 octombrie 2010

Pribegind

Eu am tăcut . Nu voiam să le mai cer nimic . Poate doar să ne privim ...
Aş fi vrut un marş al tăcerii . Oricum abia puteam vorbi , că tremuram rău tare de frig . Dinspre guvern , doar doi muncitori s-au uitat puţin spre noi , cât se deplasa braţul macaralei .
Deşi mi-a fost frică la început prin mulţime ...
... m-am liniştit , mai ales când am văzut că pe lângă mine erau oameni blânzi şi trişti , mulţi veniţi de departe . Ştiu că m-a impresionat când am auzit : Maramureş ! O doamnă din Alba m-a făcut să zâmbesc suflând cu entuziasm dintr-un fluier pentru a mă încuraja . Mi-am căutat colegii intrând în spaţiul demonstranţilor cu cei din Prahova şi m-am uitat după figuri cunoscute printre cei din Vrancea . Mi-a fost milă de cei din Cluj fiindcă li s-a sugerat să-l ia cu ei pe Boc şi să-l ducă la casa lui . Pe  Calea Victoriei m-am simţit făcând parte dintr-o mare şi veche familie .
Urâte strazi . Bine că nu eram singură . Mulţi juni fotografi scormoneau după chipuri expresive prin mulţime . Nu prea găseau ce căutau . Alţii ne priveau din alt unghi .

Dar ... vorba unei colege : nici măcar un miting nu ştim să facem ! cum ne întâlnim ... cum începem să vorbim despre ore , elevi ...
Marea ţeapă a fost bine păzită !
Dar profii au fost cuminţi şi şi-au văzut de treabă .

Ce gri !


duminică, 3 octombrie 2010

Sondaj

 Timpul sondajului a expirat , dar îl las aici ... pentru cei care vor mai trece .
Ne-am întâlnit vreodată pe la ore ?
a. da
b. uneori
c. nu , n-am avut ghinionul ăsta
d. s-ar putea
e. nu
f. de unde să ştiu ?
g. :)
Rezultatele de până acum au fost : doi de "nu" şi un zâmbet . :)

Amalgame

Cred că este cel mai greu început de an/şcolar de până acum . Încadrarea/mi s-a definitivat cu greu , în săptămâna asta . Am aflat , în sfârşit , ce şi cui am de/predat . Greu . Greu şi de povestit .
Orele de la 7 ... devreme . Elevii/sunt somnoroşi . Mulţi mergem mai mult de o oră până la/şcoală .
Orele până la 20,30 ... târziu . Străzile sunt întunecate , cu mulţi ciudaţi câini slobozi şi maşini părăsite . Elevii/vor mereu să plece mai repede . Şi lor le este teamă .
Ultimul/salariu l-am luat la începutul lui iulie şi mai sunt două săptămâni până la următorul .
La 48kg mă simt bine , la 47 am impresia că toţi mănâncă/rahat şi un zid transparent mă separă de lume . Nu e bine .
Sunt/dirigintă la o clasă . Dirigenţia/nu mai este prevazută în orar , iar la clasa/aceasta am doar o oră la sfârşitul săptămânii , în noapte . Ora are 40' . Greu de discutat despre/lecţie când problemele lor sunt atât de încurcate , complicate , trebuie repede rezolvate .
Dosarele/pentru/burse sunt incomplete . Toţi ţipă la cine găsesc . Eu le sunt  multora la îndemână fiind nouă aici .
La şedinţa/cu părinţii au venit părinţi !!! 15 ! Oare am să-i mai văd vreodată ? La ultima/şedinţă de când am mai fost dirigintă a venit o singură/mămică . Venise din curiozitate ! Citise în/ziare că multe/profesoare nu-s normale şi venise să mă cunoască !
- Ilinca , încearcă să mă suni . Nu-ţi primeşte dosarul . Mai trebuie nişte acte .
- Nu mai am credit , doamna ! răspunde stins .
- Nici eu .
La şedinţă , mi-au lăsat două buchete cu flori pe masă şi un/parfum . Nu le-am vrut . Parcă eram la piaţă . Au plecat şi m-au lăsat cu ele . De obicei elevii pricep că nu-mi trebuie flori şi cadouri . Acum n-a fost timpul , momentul potrivit să-i lămuresc . Abia i-am cunoscut . Deşi ... anul trecut am primit o floare ! O lalea mai mică decât palma . Mi-a plăcut şi mi s-a părut potrivită mie . A rezistat mult timp în cancelarie .
- Ilinca , trebuie să mai aduci o declaraţie dată de sora ta la notar .
- Nu mai am bani , doamna . E aproape 50 de lei taxa la notar ! Am mai dat şi pentru aia a lui tata . Acum a zis ca vine el la şcoală să vorbească , dar m-a lăsat baltă .
Din ancheta/socială reiese că mama/a părăsit/familia în urmă cu 12 ani şi tatăl/nu are venituri .
Parfumul ăla ... costă aproape 80 de lei ! Nici măcar nu folosesc parfumuri . Am senzaţia de captivitate în mirosul care ma însoţeşte pretutindeni . De-aş putea să i-l dau notarului ! Şi florile alea ... mari ,  învelite în trei straturi de celofan şi legate de patru ori ... parcă-s carnivore !
Nu aveam  nevoie decât ... să stea de vorbă cu mine ...
Elevii/sunt revoltaţi . Cred ca Ilinca nu va primi/bursa din cauza mea . Ridică tonul :
- Nu-i corect ! Nu înţelegeţi ? Dacă bursa/este pentru cei fără/venituri , de ce trebuie să aducă acte care costă atât de mult ?
- Mă bucur că sunteţi indignaţi ! izbucnesc . Învăţaţi şi faceţi voi legile mai bune , că altă ieşire nu văd ! Doar cei care sesizează nedreptăţile le-ar putea îndrepta , nicidecum oamenii politici de acum . Deocamdată daţi-i voi banii pentru notar , dacă vreţi să rezolvaţi ceva ! Şi ... dacă vă încălzeşte ... nici eu nu o duc mai bine !!! le strig tremurând de furie .
Nu e bine . Mă opresc la timp . E linişte . Mă măsoară ciudat . Nu asta voiam ! Profa nu trebuie să pară un om dărâmat .
Doar în ultima bancă un băiat se joacă la telefon . Şi-a pus căştile în urechi şi se distrează .
Explic mersul celorlalte tipuri de burse . Unii sunt orfani , altii  au mai puţin de 213lei/membru/familie ...
Mi-au ramas 5 minute din oră . Nu mai am timp să predau . Măcar să fixez o definiţie de ora trecută ...
N-au citit-o , dar răsfoiesc după ea . Individul din ultima bancă îşi continuă sfidător joaca . Râde singur . Nu are caiet şi nu ştie ca eu să fi predat ceva până acum !
- Lasă telefonul şi căştile ! Ţi se pare că este ceva de râs ?
- Da'ce ... vă deranjam ? V-am făcut ceva ? Daţi-mi 1 ! îmi spune provocator .
- Nu . Ia un 2 !!! 1 poate fi uşor modificat , 2-ul meu nu-l va mai modifica nimeni ! îi răspund hotărâtă şi vocea mea cred că răsună metalic , dur , rece . Iarăşi s-au înţepenit toate privirile spre mine , chiar şi a lui .
Ora s-a terminat . În sfârşit , mă aşez la catedră să-mi strâng lucrurile . Câteva fete se apropie şi mă studiază fără să-mi spună ceva .
- Îmi pare rău ! le zic . Aş fi vrut ca prima mea notă în şcoală să fie 10 ! V-am zis că dau uşor notele de 2 şi de 10 ! V-am zis ?
Dau aprobator din cap .

Cineva , n-am apucat să văd cine , nici dacă era un băiat sau o fată , a aruncat în drum spre ieşire :
- Să aduceţi luni , care puteţi , câte 5 lei pentru Ilinca !