Linia

Greu de înnodat firul . Se rupe des . Tot mai des . Aţa şubredă .
N-a fost un an prea bun cu mine . Probabil că şi celor care vor veni nu le va fi uşor cu mine şi nici mie cu ei .
N-am reuşit să-mi depăşesc teama de a vorbi şi mai ales teama de răspunsuri sau de lipsa lor , teama de toate cele ...
Îmi place locul acesta . Aici este linişte şi replicile nu au fost agresive niciodată . Este un avantaj să ai un blog , poţi să pari mai frumos lumii şi reacţiile cititorilor să te încurajeze . La şcoală foarte rar mi se întâmplă ca elevii să reacţioneze pozitiv fără un fel de luptă care mie îmi face mult rău , iar încurajările şi efectele lor benefice sunt rare .
Cred că treburile merg foarte rău în jurul nostru şi că ar trebui să teminăm cu lamentările , care au început să devină plictisitoare şi obositoare , şi să ne vedem de treburile noastre cu imaginatie , cu nerv , cu dragoste , ca şi cum n-am vrea să regretăm vreodată ca n-am făcut în pătrăţica noastră tot ce ne-a stat în putinţă ca să fie mai bine . Parcă-s la şcoală ! Ştiu __ fără lecţii de morală !
Atunci ... să ne-auzim cu bine ! Un an mai bun !
La mulţi ani !

Ajunul Crăciunului

Ajunul Crăciunului mi s-a părut mereu a fi cea mai frumoasă sărbătoare .
De lângă brad şi colinde trimit către voi , cititorii , urările mele de bine .
Să fiţi fericiţi !

Mere

Colegul meu a scăpat astăzi cu bine de la reanimare . Dar pentru mine a mai rămas puţin otrava .
Da , lucrez într-un mediu nociv :
- Ai auzit că l-au dus direct de la şcoală la spital ? zice una .
- Da . Eram aici , i-am şi spus că arată rău şi că este cam verde . Era verde ca puloverul meu când l-au luat , glăsuieşte alta .
- A ! Chiar ... ai pulover nou ! Ce turcoaz frumos este ! Lasă , că aşa-i trebuie ! L-a văzut Cel de Sus ! Aşa se plătesc păcatele ! La câte a făcut ... ! muşcă încă una .
- Eu zic că se duce-n două luni . Uitaţi-vă la mine ce zic ! Eu ştiu ce spun ! Eu când spun ceva ... aşa este ! borăşte profesoral încă alta .
Privesc tâmp şi mut , ca tot mai des . Poate rămân aşa !
Şi stau cuminte , ca nu cumva urâtul să mă bage-n seamă .
Şi-mi amintesc o discuţie din urmă cu vreo două săptămâni :
- Îmi aduce în fiecare zi un măr .
- Nu-mi place !
- Lasă-l în pace ! Am impresia că dă de pomană , că-şi pregăteşte plecarea , nici mie nu-mi place ce face , dar dumnealui se bucură ! Spune să i le dau copilului , dacă nu le mănânc eu . Azi m-a strigat pe stradă şi când m-a ajuns , a scos şugubăţ din buzunar un măr şi mi l-a dat . Ieri l-a lăsat pe masa din cancelarie în dreptul locului unde stau . Alaltăieri m-a strigat pe casa scării şi mi-a spus să nu mă mişc de acolo până nu-mi aduce mărul . În altă zi mi-a dat două mere , fiindcă erau prea mici şi împreună făceau cât unul ! Şi tot aşa ... se bucură când îmi povesteşte despre ele , de unde le-a cules , cum îi face nevasta plăcinte cu mere şi cum viitoarea noră a început să înveţe şi ea , cum vrea să le pună şi la murături ... O colegă i-a cerut un măr şi i-a zis că nu are decât unul , pe care trebuie să mi-l dea mie . Cred că voi stârni invidie .
- Normal !

Cât a zis ?! Două luni ? Nu putea să tacă ?!
Nu . Nu putea . Tăcerea se învaţă greu .
Şi eu de ce nu uit ce-a zis , mai ales că nici nu va fi adevărat ?

Prin livadă florile de măr s-au deschis şi cărările sunt mărginite de mere galbene , de mere roşii şi de mere verzi ce stau cuminţi printre firele de iarbă ...

Startul

- Nu te-am văzut de atâta timp pe la ore ... Oare ce-ai învăţat de la mine ?!
Îşi schimbă hlizeala într-un zâmbet cu măsură :
- Să tac . De la dumneavoastră am învăţat să tac şi să vă las să credeţi lucruri frumoase despre mine , că dacă vorbesc ... v-aţi da seama că habar n-am de prea multe ...
- Bravo ! Bun start al discuţiei ! Se punctează ! Mai departe ... să discutăm !

Mâna

Îmi place să privesc filmul acesta , mai ales spărgând seminţe , ronţăind alune sau ciocolată amăruie .

Vara mi se părea ca aduce răcoare , iar acum că duce frigul departe . Mâna întinsă ... liniştitoare .
10 !

Ignoraţii

- Iar mi-au ascuns ziarele . Am avut o sacoşă cu ziare !
- Lasă-le-n pace ! Sunt "câh" !
- Ba nu ! Şi mama şi bunica le citesc . Şi alte profesoare ! V-am mai spus că nu ştiţi ce pierdeţi !
Tremură . O fată se îndură de el şi-i spune unde i le-au ascuns colegii . S-au şifonat . Îi vine să plângă . Le întinde marginile încet , cu grijă .
- Voiam să le dau cuiva . Sunt nişte răi , mereu se iau de mine .
- Şi cu mine s-au purtat urât ... dacă asta te ajută ... totuşi mi-am văzut de treabă .
- Foarte rău aţi făcut ! Niciodată nu faceţi ceea ce trebuie !
Contrastul dintre unghiile-i neîngrijite , negre , şi degetele-i umflate şi albicioase plimbându-se grijulii pe pagina de ziar , îmi stârneşte repulsie . Muşchii de pe o jumătate a feţei i se contractă necontrolaţi . Îmi este greu să abordez un subiect legat de tematica modulului .
- Nu pot preda dacă nu te uiţi la mine ! Te rog , lasă ziarele !
- Vorbiţi ! Vă aud ! îmi răspunde răstit , fără să-şi desprindă privirea de poze .
- Nu-ţi pot vorbi dacă nu mă priveşti !
- Vorbiţi cu ceilalţi ! Mai am puţin până termin !
Ceilalţi ... abia aşteaptă să reacţionez , mai ales şmecherii , care parcă mimează distracţia zgomotoasă .
- Uită-te puţin la mine ! Nu vezi cât sunt de supărată ?!
- Ignoraţi-mă !
- Nu pot !
- Eiii ... atunci aşteptaţi !
- Nu-mi mai spune ce trebuie să fac !
- Nu vă mai spun nimic ! Bine ?!
- Nu .
- Nimic nu vă convine !
- Nu-i corect să concurez cu fetele acelea din ziar pentru a-ţi atrage atenţia .
- Care fete ?
- Acelea ... de pe pagina la care te uiţi !
- Aaaa ...
Mă cântăreşte cu privirea .
- Lăsaţi , nu mai fiţi supărată ! Sunteţi mai drăguţă !
S-a făcut linişte .
- Uitaţi ... îl închid pentru dumneavoastră !
Cred că m-am înroşit . Smecherii veniţi la oră în gaşcă ne masoară cu atenţie .
De ce s-or uita toţi la mine aşa ?! Despre ce trebuia să le vorbesc ?!
Cred că aşteaptă să le spun ceva ...

Starul

- Chiar îmi pare rău pentru dumneavoastră . Meritaţi ceva mai bun .
- Mulţumesc !
- Nu ... chiar voiam să vă spun acest lucru ! N-am nimic cu dumneavoastră , doar că nu mă intereseaza deloc meseria aceasta . Eu vreau doar să obţin o diplomă .
- De ce nu faci ceea ce-ţi place ?
- Aici este mai uşor să obţin ceea ce vreau şi să fac ceea ce-mi place .
- Ce-ţi place ?
- Modeling , figuraţie-actorie , masaj erotic ... să câştig mulţi bani într-un mod plăcut , să călătoresc .
Şi privirea lui se vrea plină de înţelesuri adânci , scormonitoare şi incitantă , de cunoscător al fragilităţii feminine ...
- Ce-ai mai citit de când n-ai mai fost pe la ore ?
- Eiii ... ştiu să citesc gândurile celor de lângă mine , nu-mi trebuie mai mult !
- Bine ... atunci nu este cazul să-ţi mai explic ...
- Da' ... ia spuneţi ... credeţi că puteam fi bun la altceva ?
Caut cu grijă . Nu găsesc repede altceva :
- Da . Ai putea nu doar să pozezi , ci să devii fotograf . Să surprinzi gândurile altora şi ale tale din spatele aparatului de fotografiat . Sau să devii reporter de război !
Mă priveşte fix în timp ce mirarea i se transformă în încântare .
- De ce spuneţi asta ?
- Te intereseaza motivaţiile mele ? Vino la orele mele ! Sau tu oricum ştii ce gândesc ?!
- Mda ... interesant . Ştiţi ... am nevoie de bani , părinţii vor să muncesc , nu vor să mă mai ajute . Din astfel de filmări se câştigă bine ...
- Tatăl tău spunea că doreşte să termini liceul .
- V-a spus el asta ? Când ? Cu mine nu mai vorbeşte .
Ezit .
- Aşa am înţeles eu . L-ai supărat ?
Ezită .
- Cred că sunt un copil normal . Ultima dată când am vorbit m-a întrebat dacă sunt homosexual .
Un timp nu ştiu ce să-i mai spun ... am doar o senzaţie de încleştare din care duioşia încearcă să se elibereze .
[...]

In lumina reflectoarelor "starul" îşi joacă rolul . Bravează uşor . Jurnaliştii muşcă ce li se oferă , ocolesc întrebările de bun simţ ( chiar este elev ?! câti ani are ?! are peste 18 ?! chiar asta a fost reacţia educatorilor săi ?! de ce reacţiile diferă atât de mult , nu există aceleaşi criterii ?! ) , că doar nu trebuie să facă lumină ci să alimenteze promiscuitatea , să o menţină . Showul iese păcătos , că doar aşa trebuie să fie , pentru asta iau bani !
O profă priveşte tristă şi cu încleştare ecranul televizorului unde jurnalistul M. S. se declară un înverşunat duşman al profesorilor .
O profă încă îşi cântăreşte vina de a preda lucruri ce nu interesează mai pe nimeni .
O profă încă se mai gândeşte la declaraţia lui D. Capatos :
"Cei mai orgolioşi ziarişti s-au înghesuit în televiziuni. Iar aceasta invenţie pe nume rating, dezumanizează, învrăjbeşte, strâmbă caractere şi, într-un final, îţi ia minţile." ... şi-i dă şi lui un 5 !

Ziarul

În fiecare an întâlnesc zeci de elevi care nu au citit un roman sau ... o carte ! Ei citesc cel mult ziare . Ziare ! Doar ziare ! De obicei pe cele gratuite sau mai ieftine şi cu multe poze ... provocatoare . Poate că ar trebui să revin cu detalii despre efectele unor articole asupra ... doar că mă deprimă .
Le place să-ncerce să le citească în timpul orelor , că doar n-or să-şi piardă timpul cu ele altădată !
Cei care vin mai des pe la ore ştiu că ... nu e bine să facă aşa ceva cât timp sunt acolo !
Dar cum sunt mai mulţi cei care nu prea ...
Mă supără când aud jurnalişti consideraţi valoroşi , repere în breaslă , spunând că vor să fie lăsaţi în pace atunci când vine vorba de rolul educativ al presei . Ce să le spun ?
Bine ... eu vă las ... cu dezamăgire ...
Uitam ... luaţi totuşi un 5 !
Dar sunt atâţia adolescenţi care citesc doar ziare !!! Adolescenţi care vor învăţa diferenţa dintre 5 şi 10 mai mult de la voi ! Baftă !

Păsări

O gaşcă năbădăioasă de porumbei mi-a aţinut calea " cu tupeu " , dimineaţa , pe aleea din parc .
Nu i-am ocolit şi nici ei ... s-au făcut că nu mă văd .
Eu doar am închis puţin ochii . Unul dintre ei mi-a atins umărul cu aripa . Suficient cât să-mi vină să plâng .
Îi îndemn de la Cristi si de la Andrei către voi !

Bârfa

- Pot să-ţi spun o bârfă ? Ştiu că tu ... dar hai să ţi-o spun !
Deja nu-mi place cum sună , dar uneori este bine să ştii ce se întâmplă în jurul tău pentru a te putea apăra ...
- Hm ! E de rău ?
- Nu ... e doar o bârfă 100% importantă şi din surse sigure !
- Spune .
- Ştii că X este amanta lui Y ?
- Offf !
- Ce-ai ? Da ... nici eu nu credeam că ar putea face aşa tocmai ei , serioşi , cu ...
- Termină !!! Nu-i vorba despre asta ! Tu nu-ţi dai seama câţi oameni nefericiţi sunt în jurul nostru ?!
- Da ?! Hai , fii serioasă !
-
Si parcă văd tristeţea ca o pânză de păianjen ţesându-se tot mai des printre cei din jur .

Ofuri

Offf , Nandos !
După ce urmăriţi cu răbdarea recomandată videoclipul , încercaţi să vă imaginaţi cam cum a decurs relaţia dintre cel intervievat şi educatorii lui .
Nu-mi spuneţi că joacă teatru ! Nu , e natural !
Sau că n-a fost la şcoală ! Nu . Zece clase sunt obligatorii ! Şi pentru el şi pentru toţi ! Clar ?!
Şi dacă trecem atât de uşor peste ceea ce este obligatoriu , ceea ce este facultativ devine mult mai simplu de rezolvat ! Nu ?!
Şi sunt din ce în ce mai mulţi , incredibil de mulţi şi sub diverse forme !

Nu mai am şansa de a-mi transmite mesajul decât dacă vorbesc "pe limba lui". Şi atunci când reuşesc , bucuria îmi este umbrită şi de laude :
- Doamna , să mor io ... sunteţi durere , sunteţi mortala ! Parc-aţi fi de la mine din [...] (cartier rau famat ) Ce-mi place ! Aşa mai înţeleg şi eu ! Taci , mă , boule ! Hai , ziceţi ! Orele astea ar trebui puse pe You Tube !
Auuu ! Doamne fereşte !

Jurnalistul

Lecţia despre solidaritate o susţine Mile .
Uite ... de-aia îmi place mie de el !
Noi ?!

Cenuşăreasa

Articolul Boyarului mi-a adus aminte de o poveste . Cândva ... demult ...

Intru în sala scufundată în semiobscuritatea cu nuanţe roşietice , cu reţinere , cu senzaţia de vinovăţie , ştiindu-mi mintea încordată în încercarea de a se debarasa de ideile preconcepute despre ce va fi .
Nuanţele se schimbă după o logică pe care nu o pricep şi chipurile ce le reflectă par schimbate faţă de ce ştiam la ore , de parcă luminile ar fi estompat sau accentuat , după aceeaşi logică neînţeleasă , unele trăsături . Chiar şi gesturile par a avea alte semnificaţii .
Câţiva elevi vin să mă salute , ne strângem mâinile , ne atingem obrajii şi chiar am un timp senzaţia că bucuria întâlnirii este reciprocă . Mă îndeamnă să intru în horă . Nu vreau .
Argumentul că toate profesoarele dansează nu mă ajută deloc . Mă bulversează , îmi aduce aminte că ştiu ce va urma . Categoric nu vreau să mă prind în vârtejul horei . Nu vreau .
Ştiu , am început cu stângul . Încerc să repar ce se mai poate , spun : că este prea mult pentru mine , că este o muzică pentru tineri , că poate mai târziu ... pe ritmuri mai lente ...
Manelele încep să curgă în ritmuri obsedante , învârtindu-se la nesfârşit în cerc , în plan , pe podea . Ritmurile lor depăşesc iar ritmul meu interior , îmi strivesc încercarea de a mă integra în acest spaţiu . Mă simt deja obosită .
Elevi şi profesori dansează în vârtejuri animate de energia bătăilor de tobă . Mă simt bătrână , şi mai rău , nu cred că am fost tânără vreodată .
Ţinute elegante sau costumaţii deocheate , trupuri suple sau burţi revărsând goliciune , gesturi sincere sau mişcări groteşti , fiinţe timide sau măscărici pozând în eroi cu sexapil ... dar peste tot ... tinereţea căutându-şi făgaşul spre împlinire .
[...] Au început să apară sticlele cu alcool . Începe să nu-mi placă deloc . Un bodyguard îmi observă privirea şi încearcă ... dar simt că ştie că este depăşit de situaţie . Nonşalanţa cu care se bea , cu care se fumează , nonşalanţa mişcărilor devenite între timp lascive ...
Am rămas singură cu ei şi cu doi agenţi de pază . Nici nu mai contează de ce . Manelele continuă să se reverse ... Mi-e urât . Nu mai suport atâta fum . Îmi cumpăr ţigări şi brichetă . Mîinile îmi tremură şi-mi dau fumul în ochi . Nu mi-a ieşit figura cu nonsalanţa . Perseverez . Doar sunt mai rebelă decât ei !
Un seralist vine să-şi negocieze notele promiţându-mi în schimb o brăţară . Scap uşor !
Un alt elev îmi aşază pe masă o sticlă de suc . Are şi pai ! Îmi face semn din cap că-i pentru mine !
E categoric . Nu acceptă refuzul ! Scap greu !
Altul se aşază lângă mine în timp ce privirile îi alunecă dincolo de masă , pe brunele corpuri şerpuitoare îmbrăcate în alb mulat peste puţinul ce-a mai rămas nedescoperit . Îi sugerez să plece să danseze ! Îmi explică înţelept că astea-s cu bucluc ... au supraveghetorii lor undeva mai încolo ...
Mulţi au aerul unor cunoscători de mistere . Cred şi eu că trebuie să fii stăpânul unui secret pentru a-ţi vrăji partenera de dans în timp ce fumezi şi mai ţii într-o mână şi o sticlă ! Şi vraja ? Sau asta e şmecheria , să nu te laşi vrăjit ?! Ar trebui să discut cu ei despre formele indiferenţei şi efectele ei ! Altă treabă n-am ?!
Sclipiri de lumină albastră şi sunete obsedante descompun mişcările în fragmente fosforescente şi gândurile în frânturi _____ un puzzle . Mă trezesc încercând să recompun imagini şi să descopăr armonii .
A trecut timpul . Plec .
Prin aerul rece hainele se transformă în mătăsoasă rochie de bal , iar bocancii ... vai ! cu tălpile goale !
Ce frig şi frumos este !

Puntea

Oare au idee despre toate vămile pe care profa le trece până ajunge în faţa lor să le vorbească ?! Adesea praf ...
Ce s-ar mai fi distrat astăzi dacă m-ar fi văzut în faţa testului psihologic dat de doctorii specialişti în medicina muncii ! Întrebarea era cam aşa :
"Consideraţi că merită să depuneţi efortul pentru a face sex ?
a. da
b. nu ştiu
c. nu "
Unde mai pui că trebuia să le răspund cu "sinceritate" ?! Iar testul era înregistrat cu nume , număr şi serie de buletin , cod numeric personal ! Oauuu ! Oare n-ar fi mai bine să purtăm zgărzi cu astfel de informaţii ?!
Trebuia să răspund la peste şaptezeci de întrebări şi să rezolv exercitii de logică , de atenţie . Era foarte important să le spun dacă îmi ghiorăie maţele ( exact aşa era ! ) , dacă simt nevoia de dulciuri , de plâns fără să ştiu de ce , dacă ... Auuuu !
De ce ne-or fi crezând tâmpiţi ?
Am predat prima testul "rezolvat" ... cu sinceritate ?! N-am timp de pierdut !

În continuare

Mai departe ... că doar n-o să ne oprim în loc pentru atâta lucru , se întâmplă oricum prea des ! Nuuu ?!

-De cine râzi în halul ăsta ?
-De dumneavoastră ! îmi răspunde râzând şi privindu-mă cu admiraţie .
- Aaaa ... de mine ?!
Şi nu ştiu cum să continuu . Nu ştiu bine nici ce simt : supărare sau bucurie ?!
Îi citesc îi ochi înţelegerea , căldura , sinceritatea . Rar întâlnesc o asemenea privire din partea elevilor către mine . Totuşi ... nu prea este de râs . Că nu ştiu să efectueze operaţii aritmetice simple la peste nouăsprezece ani ... nu-i de râs ! Şi se întâmplă mereu .
-De ce tocmai de mine ?
-Îmi place cum faceţi , cum vă strâmbaţi , cum vă chinuiţi ! Pe el îl ştiu că nu poate mai mult , nu mă mai amuză .
- ... ?!!!
- ... cum nu vreţi să înţelegeţi că n-o să scoateţi nimic mai mult de la el , da' ... continuaţi !
-
-
- Frateee , hai să terminăm adunarea asta ! Ultima cifra este cea a unităţilor ... de la şapte până la zece mai sunt trei ...

Scrisoarea

Am vrut să fac ceva , dar n-am ştiut ce ar trebui . Am vrut să cer ajutorul cuiva , dar n-am ştiut cui , iar pe urmă n-aş fi îndrăznit să tulbur liniştea nimănui . După ce am cântărit conţinutul scrisorii , mi-am dat seama ca ar trebui să o las deschisă aici .

Bună seara , ... !
Astăzi a fost a cincea zi de când un om al străzii stă pe aceeaşi bancă de lângă gura de metrou [... ] . Acolo încearcă să trăiască sau să se descompună . Nu cred că se mai poate mişca .
Poate aparatul tău de fotografiat ar putea surprinde câteva clipe din viaţa acelei intersecţii sau poate că ştii mai bine cum să acţionezi şi ai mai multă energie pentru astfel de probleme . Eu ...
Poate că n-ai să-l mai găseşti mâine ... dar tot n-aş fi sigură că ar fi un semn bun .
Cu prietenie , ...

D'Artagnan

'' D'Artagnan fusese la înălţimea împrejurărilor , dar împrejurările nu-i veniseră în ajutor . Atâta vreme cât prietenii îl înconjuraseră , d'Artagnan rămăsese legănat de tinereţea sa şi de poezie . Era una din acele firi sensibile şi iscusite care îşi însuşesc cu uşurinţă calităţile altora . "
După douăzeci de ani , de Alexandre Dumas
După mai bine de douăzeci de ani îl regăsesc pe d'Artagnan la fel de fermecător şi un prieten de nădejde prin timp .
Interesant om cred să fi fost Al. Dumas !