Păcate

Nechezatul calului murg , zgomotul desferecării porţilor metalice , tropăitul stins după colţul drumului ... aşa aflam că-i timpul să mă grăbesc spre şcoală , după când pleca nea Grigore , vecinul , spre fermă , cu şareta . Era exact ca un ceas .
Tanti Maria , nevastă-sa , închidea în urma lui porţile .
Copii n-au putut face , că tanti Maria era bolnăviciosă , dar l-au înfiat/pe Ilie de la o soră de-a lui nea Grigore .
Cu Ilie mă jucam în fiecare zi . Eram colegi de clasă primară . În serile de vară sporovăiam până-n noapte târziu , despărţiţi de gardul dintre curţi . Habar nu mai am ce ! Dar ştiu că tare aveam multe de lămurit cu Ilie ! El se căţăra mai uşor pe stinghiile gardului şi aduna corcoduşe , apoi se-apleca până înspre mine şi le împărţeam . Povesteam până se terminau şi apoi iar cotrobăia după altele . Şi iar le împărţeam . Şi iar ... şi iar ... câte corcoduşe puteam mânca !
Da ... în curtea lui Ilie , de-a lungul gardului erau mulţi corcoduşi , pruni , caişi şi mai în spate salcâmi . Şi toţi îşi revărsau o parte din crengi şi spre curtea noastră , ferindu-ne o bună parte din zi de văpaia înalţată dinspre răsărit .
Într-un miez de zi de vară , pe când mă aninam de leagănul din capătul grădinii , de prin salcâmii de deasupra , s-a auzit cântând cucuveaua . Ştiam că nu-i adevărat ... dar atunci am înţeles că tanti Maria se stinge . Şi nu se oprea . Am alergat să-i spun mamei , poate avea să-i dea mămăligă ... că aşa se zicea ...
Degeaba a aruncat ţaţa Leana , mama lui nea Grigore , cu tot ce trebuia ... tanti Maria s-a dus într-un ceas .
În fiecare an i-a facut nea Grigore pomeni . A încercat nea Grigore să aducă în casă o altă femeie , dar Ilie a ţinut în sudălmi pe oricine şi nimeni n-a putut sta prea mult pe acolo . Femeile casei s-au stins sau au fugit . Până şi Ilie a plecat un timp .
Într-un alt miez de zi de vară , când mai toţi erau pe câmp , i-am auzit :
- Să-mi dai casa ! E dreptul meu !!! a răcnit Ilie .
- N-ai ce căuta aici cât mai trăiesc eu , i-a răspuns nea Grigore .
- Bineee ! Te omor!!! Ai sa vezi ! Eu te/omor ! Săptămâna asta mă mut aici ! i-a strigat Ilie printre înjurături .
În a treia zi , nea Grigore a fost găsit mort . Otrăvit/cu/insecticid .
Mai întâi au zis ca s-a/sinucis . Pe urmă ... hai , c-a fost un accident . Otrava/era într-o sticlă de vin . Nu s-a pomenit de/crimă . Un accident ! Era mai bine aşa pentru ... îngropăciune , pentru lumea satului ...
Dar cine ar mai fi vrut să afle adevarul ? Şi-apoi toţi spuneau că nu-i bine să te pui cu Ilie .
Ilie l-a îngropat repede . Apoi s-a mutat aşa cum a zis .
Degeaba a dărâmat repede şi a reconstruit . Şi nevasta i s-a stins la scurt timp , că traiul în durere , umilinţă şi bătăi , nu-i lung .
Nu-mi place să-l întâlnesc pe Ilie . Mi se chirceşte inima . Mă grăbesc să-l salut şi să scap . E un salut ... nefiresc , încrâncenat ... deşi când îl privesc încerc să mi-l închipui printre crengi cu corcoduşe ... şi el îmi răspunde cu o înclinare adâncă a capului ...
Poate că nea Grigore a ales să se stingă ... sau poate că a fost un accident ... măcar de atâta mângâiere să fi avut parte ...

Preumblări

Pe străduţele înguste şi deprimante , cineva trudeşte să schimbe mersul lucrurilor .
M-am învartit în jurul lor de câteva ori , pe urmă am schimbat direcţia .

Raza

Care ...
cum poate ... spre soare ...

Doar alba-neagra ! - partea a IV-a

23 iulie
Şedinţa/publică/titularizare !
Suntem puţini . Ea abia acum a aflat că s-a modificat clasamentul şi a pierdut şansa de a se/titulariza . Vine de departe .
- N-am ştiut că trebuie să mai depunem şi contestaţii . Am crezut că rămâne aşa , îmi spune profa . Am crezut că ... e suficient .
Este tânără şi firavă . Pare blândă şi naivă .
Numai colega ajunsă în final pe primul loc a depus/contestaţie . Concursul mai avea o etapă pe care noi , toţi ceilalţi candidaţi , n-am parcurs-o ! Este şi asta o lecţie ! Urâtă .
Mai sunt trei minute şi începe şedinţa .
- Oare să rămân şi eu ? Dacă ea nu vine ... pot să obţin eu un post ? mă întreabă cu teamă .
- Da . Rămâi . Nu mai ai ce pierde .
Se aranjează microfoanele , ecranul , dosarele ...
Începe .
- Conform/ordinului ...legii ...metodologiei ...
Tremură pe scaunul de lângă mine . Ce concurs ?! Joc/tâmpit !
- Să vină primul candidat în ordinea mediilor ... X !
Linişte .
- A venit ! îmi şopteşte stins peste scârţâitul unei uşi din spatele sălii .
Offf ! Ce-i aici ? Parcă-i din filme !
Se îndreaptă spre comisie . Alege .
Cum ?! Nu l-a ales pe acela ?! Nu l-a ales pe acela ?!
Urmez . Îl aleg eu !
Probabil provoc la rândul meu supărare altcuiva .
Urât joc . Abia astept să-l uit . De n-aş uita iar altceva !
- Oare acum pot să mă duc eu ca suplinitor/acolo de unde ai plecat tu ? mă întreabă profa naivă .
- Cred ca da .
- Cum sunt copiii acolo ?
- ...
Nu , n-am zis de rău ! Am zis doar ce-am crezut că ... nu-i prea ... , restul am păstrat să uit doar eu . De n-aş uita iar altceva !

Doar alba-neagra ! - partea a III-a

21iulie
Rezultatele/după/contestaţii !
A patra/candidată , în ordinea notelor/din/concurs şi a celor de/departajare , obţine 70 de sutimi şi urcă pe primul loc !!!
Şi-atunci ...
Ce dacă s-a încheiat meciul ! Îl analizăm în reluare şi vedem dacă s-au mai marcat şi alte goluri în timp ce noi spărgeam seminţe ! Mai avem timp să stabilim scorul !
Nu era mai bine dacă era o singură comisie formată din zeci de membri corectori pentru a evalua lucrările , decât trei rânduri de comisii care să deschidă atâtea portiţe spre ... spre ... ?!
Parcă jucăm alba-neagra ! Să mor io de nu !
De ştiam , învăţam de la un tipster sau de la vreo fermecătoare ?!
De ce n-or fi zis dinainte ?

sursa foto

Doar alba-neagra ! - partea a II-a

18iulie
Rezultatele !
Nu se poate !
E cea mai mare notă peste 7_ pragul/titularizării ! Aşa amărâtă cum e !
Plâng ... râd ... plâng ... râd ...
Ştiu . E prea frumos ! Doar nu mi se întâmplă mie de astea !
Mai urmează contestaţiile . Nu . N-am să-mi contest nota . Nici nu vreau să-mi mai amintesc ! Probabil ceilalţi o vor face . Să fie sănătoşi ! Eu mă bucur ! Cred c-au fost corecţi . Era şi timpul !
Vreau linişte . Prea multe emoţii ! Prea multă amărăciune !
Mă bucur.

Doar alba-neagra ! - partea I

14iulie
- Ce-aţi facut ! Trebuie să vă anulăm/lucrarea !
N-o înteleg . Ce are ? Ce-am făcut ?
Ahhh ! Am completat spaţiile pentru nume şi prenume . Am uitat că trebuiau completate doar cele de pe prima foaie! Ăştia au schimbat iar pălăria !
Eram la jumătatea celei de-a noua pagini când am văzut chenarul acela necompletat . Am uitat .
- Trebuie să anulăm paginile şi să le transcrieţi .
- Nu mai am timp ! Sunt patru pagini şi jumătate !
- A ! Staţi . Nici aşa nu se poate ! V-am lipit deja codul de bare pe foile astea .
- Si ?!
- Este unic ! Nu mai avem altul !
Mai bine era cu cod genetic ! Tăiam puţin cu lama ... sau cât trebuia ... şi gata ! A ! Era semn ! Obsedaţi . Încuiaţi . Secretizarea lu' peşte ! De parcă mare scofală ar fi să-ţi scrii chiar numele în textul lucrării ... dacă ţi-ai dori acest lucru ! Ăsta era un joc de pe la clasele primare ! Când eram eu mică ! Doooh !
Este chemată şefa . Ţipă . Vor fi sancţionate crunt profele care au lipit codurile înainte de a verifica lucrarea . Au uitat şi ele ! De mine nu-i pasă . N-am cod ... pot să plec ! Ea va respecta metodologia . Nu vrea să audă altceva . Dispare la sugestia unui coleg din sală .
Eu am întâlnit multe anomalii în numele "metodologiei" . Mulţi o confundă cu o dogmă ! Nu mai pot gândi decât în perimetrul unor fraze din regulament . Orice altceva ... nu există ! Atâta este prevăzut !
Toată lucrarea nu poate fi anulată . Dacă plec , pe primele pagini valabile , nu iau mai mult de trei puncte . Pierd şi continuitatea/pe postul de anul trecut . Dacă transcriu şi nu am codul ... tot aia este .
Profele şi-au păstrat calmul . Încearcă să recupereze codul . Nu merge . La un alt candidat , cu aceeaşi greşeală , se desprinde uşor şi se lipeşte imediat pe foaia cea nouă ! Al meu ... nu !
- Hai , transcrie ! Hai ! Nu intra în panică ! Scrie ! îmi zic pe rând profele .
A mai rămas o oră . Transcriu . Nu gândesc ce scriu . Abia mai ţin stiloul . Parcă se aude numai hârşâitul lui în toată sala . Nu-mi va rămâne timp suficient pentru al treilea subiect . Măcar să depăşesc pragul 5-ului pentru/suplinire !
Gata . Până şi codul a cedat şi poate fi lipit în regulă .
- Hai ! Mai ai 20 de minute ! Treci mai departe ! Hai ! Scrie !
Nu-mi vine să cred . Începe să mă amuze ! Parcă-s la un concurs contra cronometru !!! Profele/supraveghetoare sunt galeria care mă încurajează în linişte ! Sunt simpatice ! Eu oi fi oare la fel de simpatică pentru alţii ?
Nu mai am timp de fineţuri . Ţes în goană o pânză cu ochiuri şi noduri mari şi o arunc peste ultimul subiect .

El pulpo y el maestro

Caracatiţa Paul este mereu acasă . Nu e o vedetă arogantă , are timp pentru oricine şi răspunde cu promptitudine oricărei întrebări . Eu n-am mai întâlnit aşa ceva !
- Paul , eşti frumos ?
- Nu .
- Eşti modest ?
- Da .
- Tu vrei să mă superi ?
- Nu .
- Am să iau examenul ?
- Nu .
- ...
- [ ... ]
- Pot să plâng aici , lângă tine ?
- Da .
- ... cred că mi-a trecut supărarea ! Gata . Nu mai e !

- Mama , pot să-l întreb şi eu ?
- Mda ... dar ai grijă ce întrebi ...
- Paul , mama e frumoasă ?
- Nu .
- Auuuu ! Ce mi-a răspuns !
- Ţi-am spus să ai grijă !
- Paul , mâine va ninge ?
- Nu .
- ... de unde ştie ? E deştept ?!
- Bravo ! Cum aşa ?! A zis că nu-s frumoasă !
- ... Înseamnă că mâine ninge ?!
- ... totuşi , undeva cred că va ninge zdravăn !
- Hai , să-l mai întrebăm ! Îl prindem noi că nu ştie ! [...]