Vara-n tren

E vară . Atunci e clar ____ şi-n cartier e ca şi-n tren !
Intercity ... nu aveam de ales , doar el circulă la ore potrivite !
Vagonul n-are compartimente , e ca o stradă din cartierul în care locuiesc . Acolo unde-mi este locul miroase a putrefacţie şi scaunul este umed . Nu sunt alte locuri libere , nu am de ales .
Omul din faţa mea este grav bolnav , din când în când se îneacă şi saliva îi curge printr-un tub ce comunică din gât cu exteriorul . Este însoţit de fiul său , şi el în vârstă . Sunt îmbrăcaţi foarte gros , deşi este caniculă . Privirile lor sunt reci , goale .
Alături ... un june în pantaloni scurţi cadrilaţi şi-a scos sandalele , picioarele şi le-a urcat pe banchetă , le mişcă degetele şi le mângâie părul în timp ce discută la telefon cu fetele probleme de suflet .
Plec la capătul vagonului . Este bine lângă W.C., nu miroase ! După un timp , grobienii încep să se întreacă în aruncarea privirilor provocatoare chiar de la celalalt capăt al vagonului , către singura ţintă din capătul holului , adică eu . Deh ... stau rezemată de peretele W.C.-ului privind aiurea de mai bine de jumătate de ora ! Trebuie să mă întorc .
Junele mi-a ocupat locul . Găsesc altul .
După încă o staţie , culoarul este aglomerat , oamenii sunt nervoşi . Junele este terminat ! S-a dus de multe ori la toaletă şi-şi ţine mâna la nas ! Cine ia locul altuia ...! S-a încalţat şi e pleoştit ! Chiar mi-e milă de el . Şi de mine . De-am ajunge odată ...
Da ... "îi vară" ... şi-aici situaţia e clară ... "da' unde noi să ne grăghim ?" Aici ?!

Partea plină

Nu ştiu alţii cum ... dar Ignore List are de patru ori mai mulţi membri decât Messenger List .
Adevarul este că am o listă cuminte ... adică două ! Amândouă sunt ... liniştite .
Şi-atunci ? Înseamnă că au rămas puţini cei care m-ar mai putea supăra ?!

Bătând şaua

Dacă ar fi să mor scriitoare de succes , nu cred că m-ar interesa ritualurile înmormântării mele ( mă bate gândul incinerării ___ pare mai ieftin şi igienic ) , dar aş dori o viaţă frumoasă poveştilor mele . Nu mi-ar spune ceva numarul de coroane , de însoţitori pe ultimul drum , nici cei ce stau să-i numere , nici ora sosirii lor la înmormântare , dar m-ar încânta să-mi ştiu textele scrise îngrijit bucurând cititorii .
Trist ar fi ca un amărât , pentru care chiar să-şi cumpere o carte pe an este un lux , să găsească între coperţi o atmosferă sfârtecată de lipsa semnelor de punctuaţie , de lipsa unor majuscule , de amestecarea rândurilor din diferite capitole , să-l văd chinuindu-se să-şi dea seama cine vorbeşte şi de unde a apărut personajul . Oare ce ar crede despre editor ?
Am încercat să corectez textul în timpul lecturii , dar am renunţat repede , stricam vraja poveştii , mutilam cartea .
În locul cărţii poştale ce însoţeşte inutil volumul , fiind greşit concepută , mi-aş fi dorit anexată o erată însoţită de câteva cuvinte adresate scriitorului şi cititorilor .
Ce-or fi crezând editorii ? Sunt ediţiile de lux doar obiecte de decor pentru snobii care oricum nu le citesc ?!
Pâna una alta ... bine ca nu sunt scriitoare , şi nici o bătrână bogată . Sâc ! Dar este trist că nu mai îndrăznesc să mai cumpăr o a doua carte!
O să-mi treacă până la anul , nu-i prima dată ... doar că acum m-au cam supărat rău cu reclamele lor ... nişte corbi sau nişte oameni grăbiţi ?!

Copacii

Am revenit de cinci zile , dar n-am fost în stare "să dau ochii cu lumea" ___ o stare de încremenire bolnăvicioasă , o depresurizare nereuşită . Probabil că ritmul satului a reuşit să altereze ritmul meu şi-aşa destul de chinuit .
Nimic nou . Praf . Cald . Puţinii oameni întâlniţi ___ îmbătrâniţi , cocârjaţi , uitaţi , necunoscuţi . Câteva maşini străine mergând încet printre bolovanii dezgoliţi , probabil cu rude venite din străinătate la cei tot mai puţini rămaşi prin casele tot mai dărăpănate . Până şi pământul a îmbătrânit , nu mai rodeşte ca altădată .
Am vrut să vă arăt salcia care-mi plăcea de când mă ştiu . Era crescută între cimitir şi curtea şcolii , cu trunchiul şi rădăcinile împărţite egal de-o parte şi de alta a gardului pe care-l rupsese . Dar nu mai era , n-am mai găsit-o . Timpul a trecut şi pe aici . Au refăcut gardul .
-Ce face mama ? De ce stă aşa ? De când se uită la ceva ... !
-Gândeşte , îi răspunde bunica . Aşa e mama ta .
Mi se pare că desluşesc o nuanţă ironică , de multe ori nu i-a plăcut cum gândesc , nici salcia aceea . Nu i-au mai plăcut nici plopii de la poartă , nici pinii din faţa casei , nici nucii din grădină , nici alţii . I-a tăiat pe rând . Bieţii copaci ! Crescuseră în locuri nepotrivite , hotare nedorite . Mie mi-au fost dragi . A plantat alţi copaci , pomi fructiferi . Dar pe ei nu-i prea cunosc , nu-mi spun mare lucru , nu prea au rod .
-La ce te uiţi ? mă întreabă copilul .
-La nimic .
-Şi-atunci de ce stai şi te uiţi aşa ?!
-Poate o să văd ceva !
Râde răcoros .

Spre înapoi

Trebuie să mă duc până-n sat . Nu prea-mi place .
Dar dacă mă voi gândi că la întoarcere vă pot povesti ... poate am să văd lucrurile puţin altfel . Nu-i aşa ?!
P.S. Cred că-mi va fi dor de voi .

Coordonate de vacanţă

Cald . Merg atentă să nu calc ... strâmb ! Asta pare să fie singura grijă devenită lege ce-mi dirijează înaintarea pe aleile dintre blocuri .
Stau deshidrataţi şi oxidaţi pe trotuare , ca nişte obstacole . Nici măcar muştele nu se mai apropie de ei , par pietrificaţi . Ce mulţi sunt! Ce mai ... slalom !
Lichidele evaporate au lăsat dâre , multe paralele ( ... perpendicularele pe acelaşi plan ... ) , din care mirosul se înalţă viguros , împuţit şi obscen .
Era mai bine dacă ploua ?! Nuuuu ! La ultima ploaie , toate aceste repere s-au transformat într-o pastă semifluidă , de-al cărei căcăniu nu puteai scăpa decât înfruntându-l cu ... mă rog ... fiecare cu ce are ... eu gândindu-mă aiurea , la frumuseţea indecentă şi proaspătă a altor alei , a altor ape , la alte lumi , la alte coordonate ...
Nu-i bine ... s-o fi gândind cineva la ce trebuie ?!

Culori

-Nu ai avut ochii mai verzi ?!
-Nu . Mereu i-am avut albaştri . Sigur te gândeşti la mine ?!
-Da ... parcă erau mai verzi .
-Ai mai spus şi despre altcineva că are ochii albaştri ... deşi îi sunt căprui !
-Da ... unii oameni rămân cu ochii de alte culori în mintea mea ... dar nu ştiu logica .

Foarfecele

Grijile-mi foarfecă proaste , de-a valma , orice le vine în cale .
Mi s-a întâmplat de câteva ori să uit unde locuiesc . Nici n-ar trebui poate să fie de mirare , stau cu chirie şi schimb des locuinţele . Stau prin case care-mi înghit poveştile şi nu-mi păstrează nimic . Câteva clipe n-am ştiut încotro s-o apuc , n-am mai ştiut cum arată casa către care trebuia să mă îndrept , ca şi cum fusese decupată imaginea din memorie .
Cineva mi-a spus să mă gândesc la un spaţiu în care stau mai mult , şi să încerc apoi să-mi amintesc detalii ( mi-a sugerat bucătăria !) . Scârţ! Nimic .
Senzaţia aceea de gol , de răscolire disperată în memorie încercand să mă agăţ de ceva ... n-am uitat-o !
Îmi plac frunzele ... pe ram ... de mesteacăn ... cu spaţii de foşnet răcoros ... decupate de vânt ... de n-aş uita ...
Da ... uite-acolo am să-mi pitesc adresa ... foarfece afurisit !