Toanta

Umblă aşa pe străzi , liberă , pestriţă , gălăgioasă , despletită , cu mii de capete colorate şi o face pe deşteapta . Fir-ar ea să fie de toantă ! N-ai cum s-o prinzi şi ce să-i faci . Dar măcar câteva capete tot i-oi suci eu . Uite-aşa , eu ! Şi intru în clasă c-o falcă-n cer şi una-n pământ .
- Sunt supărată ceaţă ! îi anunţ prevăzătoare , rămânând în picioare , gata să înşfac de guler pe oricine mi-ar sta împotrivă .
- Se vede ! îmi confirmă indiferentă o voce colectivă .
- Iar am întâlnit-o ! Traversam străzile unei intersecţii . Trei băieţi , cam de 13 ani , au împins grăbiţi , gălăgioşi , nepăsători , un domn ce mergea liniştit spre trotuar . Domnul s-a dezechilibrat puţin şi le-a spus să fie mai atenţi . Ajunşi pe trotuar , l-au încolţit şi-au început să schelălăie ca niste caţelandri tembeli : " să-mi/bag.../să-mi/bag.../tra , la , la , să-mi/bag... /să-mi/bag .../tra , la , la ... !" Domnul i-a apostrofat blând , înroşindu-se : " Nu vă este ruşine ? Sunteţi destul de mari ! " Ce credeţi că s-a întâmplat mai departe ?
- A sărit opinia publică ! Au sărit oamenii să le ia apărarea ! îmi răspunde vocea .
- ... de unde ştiţi ? întreb năucită , dezarmată .
- Da' aşa-i mereu ! Au zis că-s copii şi să-i lase-n pace , că el e om mare şi nu trebuie să se ia de ei . Nu-i aşa ?
- ... ba da . Am continuat să merg în spatele lor , aproape , în acelaşi ritm cu ei , că altceva n-am îndrăznit . Încurajaţi de ocrotirea străzii , băieţii prinseseră curaj , erau furioşi de ziceai că le crescuseră aripi şi coarne . Domnul a tăcut . L-au însoţit cu aceleaşi înjurături până ne-am pierdut unii de alţii în aglomeraţia de la metrou . Dumnealui n-a mai zis nimic . S-a uitat numai în jos . Era atât de amărât ! Şi nici n-am apucat să-i zic ceva ... îmi pare rău ... vă spun vouă ...
- Doamna , astea-s vremurile ! sparge liniştea un elev .
- Nu-mi spune asta ! Vremurile-s ale noastre , nu noi ale lor !
- Dooooamnaaaa ! Nu mai gândeşte nimeni aşa !
- ... cum aşa ... zic rău ?
- ... nu , dar ...

Pentru voi

M-am gândit bine şi ... uite-aşa , pentru voi !

Restructurări

- Notaţi această structură cadru . Vă va ajuta foarte mult când veţi lucra la proiecte şi veţi alcătui ...
- Da' ce , noi le facem ?! mă întrerupe indignată eleva .
-
- Am înţeles că le cumpărăm !
- ... am înţeles , răspund resemnată .
Chiar aşa : ce-oi fi căutând eu aici ?

Oameni şi locuri

Nu ştie despre ce-am vorbit eu . A venit abia acum , spre sfârşit de semestru , pe la ora mea .
- Cum să vă explic ... eu n-am ce căuta aici ! îmi spune elevul . Nu mă interesează meseria asta . Eu am terminat generala cu 8.50 , dar m-a lăsat profa/de/franceza corigent , că nu i-a plăcut mutra mea , şi ... de aceea am ajuns sa fiu distribuit de calculator aici .
- Ştii ... nici eu nu trebuia să fiu aici , profesoară la SAM ! îi răspund cu un năduf pe măsura nemulţumirii sale .
În sfârşit ! Au tăcut toţi cei patru elevi prezenţi la oră . Mă cântăresc . Apare o urmă de mirare şi nemulţumire pe chipurile lor . Bravo !
- Cum vi se pare că sună ? continuu . Aiurea , nu ?
-
- Se pare că niciunul dintre noi nu ar fi trebuit să fie acum aici . Ce facem ? Stăm să ne plângem sau reparăm ceva în bucăţica asta de timp şi spaţiu în care am ajuns ?
-

Vecini cu mine

Sunt vecină cu ghena de gunoi .
Din când în când la uşa cămăruţei cu tomberoane se iscă scandaluri .
Într-o zi un domn din bloc s-a înfuriat pe un om al străzii , l-a aplecat cu un pumn şi i-a tras o talpă în tâmplă , cu forţă din lateral , de m-a durut şi pe mine capul câteva zile şi nici acum n-am găsit răspunsuri pentru toate întrebările pe care mi le-a pus copilul văzând mizeria . Domnul era și urât . Sigur era urât .
De data asta icnetele şi strigătele de ajutor sunau a groază . Am amorţit imediat ce l-am văzut ţipând şi apărându-se cu o lopată . Un domn a coborât în fugă pe scara blocului spre ei şi le-a zis încet , senin , de parcă erau prieteni :
- Tu , lasă lopata ! Şi omul a coborât-o şi a rezemat-o de gard .
- Voi doi , veniţi încoace şi intraţi aici ! Şi cei doi întunecaţi şi-au pitit cuţitaşele şi au venit ca doi pui chemaţi de cloşcă . Şi-au intrat în cămăruţa cu gunoaie aşteptând cuminţi poliţia . Domnul era şi frumos ! Sigur era frumos .

Răsuceli

E aşa de frig şi de urât de mintea mi s-o fi sucit , că-mi încolţesc prin ea numai ierburi şi floricele . Bârrrrr !

sursa foto

( 2+10 ) / 2 = 6 ; ( 4+10 ) / 2 = 7 etc.

- Nu ştiu nimic , nu mă interesează şi puteţi să-mi puneţi 4 !
- Cred că un 2 este destul pentru o asemenea atitudine !
- N-aveţi ce-mi face ! Am 10 la practică ! Oricum îmi va ieşi media pentru că eu mă duc la practică ! Şi puteţi să-mi mai daţi încă un 2 , că tot îmi iese ! Şi cu asta ... îmi bag/picioarele/în/ea/de/şcoală !
- ... mi-aş fi dorit să ai o notă bună şi de la mine ... ia deocamdată un 2 !
Acesta-i rezultatul tam-tam-ului făcut pentru dezvoltarea de competenţe/practice fără a avea grijă de terenul pe care se cultivă şi de tehnica aplicată !
Tehnologia unei meserii a fost hăcuită , în cadrul formării pe ruta/SAM , în bucaţele numite module . De exemplu : un modul te învaţă din ce obţii rahatul , altul _ care sunt efectele rahatului asupra digestiei , altul _ despre valoarea estetică a rahatului , altul - unul mic - despre cum se face , altul _ despre cum se serveşte , altul _ despre cum se vinde , altul _ despre rolul rahatului în economie şi tot aşa ...
Fiecare modul cu profii lui . Nu există profi special formaţi pentru ... să zicem modulul : calitatea relaţiilor cu cei ce mănâncă rahatul . Dar cum toţi sunt profi ce vorbesc până la urmă despre rahat ... ce mai contează care şi cum ? Ba mai mult ... fiecare modul are şi parte de instruire practică . Notele sunt date de doi profi sau prof şi maistru , unul cu teoria , altul cu practica ! Notele sunt trecute de amândoi în aceeaşi rubrică şi se face o medie la sfârşit de an . Un fel de : eu zic una , tu zici multe ...
În final , sunt foarte puţine şanse să se ajungă la medii mai mici de 6 .
Nu există mediocritate . Sistemul este performant ! Respectă standardele euroglobalizării ! Poţi termina cu medii mai mari decât ale unor fraieri din licee de renume !
"Funcţiile/evaluării :
- urmăreşte stimularea obţinerii/de/performanţe în pregătirea/elevilor , ca urmare a influenţelor/psihomotivaţionale şi sociale ale rezultatelor ce le obţin prin/evaluare ;
- ierarhizarea şi clasificarea/elevilor sub raport valoric şi al performanţelor ;
- evidenţiază eficienţa/învăţământului în planul macro-socio-economic" ş.a. Din astea dăm noi examene ca să obţinem un post/în/învăţământ !

Denaturări

Lumea lor e tare tulbure şi încurcată .
Cine să aibă timp s-o desluşească şi s-o ajute ?
Stau tâmpi ori agitaţi în cuşcă şi nu-şi prea pricep rostul . Eu m-am obişnuit cu ei . Mai schimb câte o replică cu voi , dar tare mi-e teamă că m-am adaptat mimetic la mediu . Poate-o fi un proces reversibil .
Un strat gros , gros , de pudră rozalie , i se sprijină pe vârfurile firelor de puf şi pe coşurile de pe faţa . Cu un deget îşi aranjează şuviţele rebele chinuindu-se să-şi cuprindă chipul în mica oglinjoară din palmă . Ochii abia i se zăresc printre firele de păr franjurate ce-i acoperă fruntea şi o mare parte din obraji . Da , n-aş putea spune nimic despre ochi .
- Vino la tablă !
- Nu . Nu ştiu nimic .
- Înveţi acum .
- Nu , că nu pot . Şi-apoi râd toţi .
Şi-n timp ce-mi vorbeşte , îşi ridică sprâncenele pensate de sub fruntea aplecată în faţă şi palmele i se deschid fluturând a predare şi abandon . Treaba asta cu fluturatul nu-mi place , parcă ar vrea să zboare .
- Rezolvăm împreună . Doar n-o să stau singură la tablă . Buhuhu !
- Bineee ! Da' nu fac nimic !
- Nu . Tu zici şi eu scriu .
Vine . Spun eu ce trebuie să înmulţim şi aşez cifrele unele sub altele . Deşi credeam că mai nimeni nu ne urmăreşte ...
- Da' lăsaţi-l odată , doamnaaaa ! E/gay ! E/fetiţă ! Şi-o /trage/pe/la spate !
- Eşti porc ! îmi scapă categoric .
- Ştiu , îmi răspunde prompt şi înţelegător scandalagiul .
- V-am zis că nu vreau la tablă ! începe să se alinte smiorcăit şi să se onduleze înainte , înapoi , în stânga , în dreapta , şerpeşte , subţire , hlizit , într-un ochi , într-o dungă ...
Apoi , cu curaj piţigăiat , repezit şi fandosit , îi răspunde scandalagiului :
- Poate că pe profă n-o interesează . Ai văzut că nici pe profa de mate n-o interesează cum/o/fac eu ! Asta e treaba mea !
Din clasă îi răspund câteva înjurături şi limbi înşurubate făcând valuri .
Oare un dos de palmă n-ar putea scutura pulberea aia rozalie ?
N-am nimic . Sunt obişnuită . Ba am o dambla , vreau să afle cum se face înmulţirea !
- 2*3 ?
- V-am zis că nu ştiu !
- 2*3 ... , repet mocnit mai tare .
- V-am zis că sunt bâtă la matematică . N-aţi mai văzut aşa ceva ! Nu ?!
- Ba da , răspund sec .
- Daaa ?! Şi-atunci ...
- Şi-atunci ai să înveţi acum !!! [...]