miercuri, 27 ianuarie 2010

Oameni şi locuri

Nu ştie despre ce-am vorbit eu . A venit abia acum , spre sfârşit de semestru , pe la ora mea .
- Cum să vă explic ... eu n-am ce căuta aici ! îmi spune elevul . Nu mă interesează meseria asta . Eu am terminat generala cu 8.50 , dar m-a lăsat profa/de/franceza corigent , că nu i-a plăcut mutra mea , şi ... de aceea am ajuns sa fiu distribuit de calculator aici .
- Ştii ... nici eu nu trebuia să fiu aici , profesoară la SAM ! îi răspund cu un năduf pe măsura nemulţumirii sale .
În sfârşit ! Au tăcut toţi cei patru elevi prezenţi la oră . Mă cântăresc . Apare o urmă de mirare şi nemulţumire pe chipurile lor . Bravo !
- Cum vi se pare că sună ? continuu . Aiurea , nu ?
- confused
- Se pare că niciunul dintre noi nu ar fi trebuit să fie acum aici . Ce facem ? Stăm să ne plângem sau reparăm ceva în bucăţica asta de timp şi spaţiu în care am ajuns ?
- biggrin

6 comentarii:

mosu spunea...

oare cati am ajuns in acea bucatica de timp si de spatiu care ni se potriveste?!; greu de spus; foarte foarte putini oricum, ca si cum am fi fost distribuiti de un calculator doar ca sa umplem golurile dintr-un puzzle imens si nu dupa “mediile” pe care le-am obtinut de-a lungul vietii, dupa ceea ce meritam sau ne dorim….. dar vorba ta, acu ca tot am fost repartizati trebuie sa facem ceva cu felia asta de viata care ne-a fost data in grija, asa cum e ea…… :) :(

cristina spunea...

poate ca unii vor sa-si gaseasca exact locul potrivit in puzzle.
per ansamblu viata/puzzle-ul ar cam trebui sa aiba un anume aspect...ca noi nu reusim sa-l si creem asta-i partea a doua.
intr-adevar nu ne ajuta cu nimic vaicarelile.
deci nu ne ramane decat sa privim intotdeauna inainte, sa gandim pozitiv si sa ne pastram speranta. mai departe....fiecare cum poate.

Margot spunea...

Cristina , tu-mi pari atât de colorată şi veselă , de-i musai ca locul tău să fie într-un peisaj de primăvară . :)

Da , Moşule , puţini nimeresc potriveala . Restul _ ori pribegesc , ori cioplesc locul să-i cuprindă mai bine . Ţie , Moşule , cred că multe timpuri ţi s-ar potrivi , iar locurile le-ai şlefui uşor din condei . :)

Oare cum de-aţi ajuns voi să treceţi pe aici , pe la bucăţica asta de blog ?!
Ia primiţi fiecare câte un zece rotofei , să-i rostogoliţi cercul şi să-l împingeţi cu băţul peste toate necazurile , pâna s-or bătuci bine şi-or plesni de ciudă văzând atâta joacă !
Să aveţi grijă de voi , dragii mei ! :)

cristina spunea...

:)chiar asa si sunt. rareori ma intristez. si atunci cand o fac, imi trece repede.
cu alte cuvinte, multumim pentru 10! inca un motiv sa zambesc si mai mult :)

cristina spunea...

acum e randul meu sa spun ca te pricepi. in luna aprilie am venit pe lume :P

Margot spunea...

:) ... e meritul tău şi-al primăverii .