Printre picături

Îmi place cum plouă pe strada asta cu felinare , chit c-am îngheţat .

Incertitudini

Se ridică din ultima bancă şi vine ameninţător spre catedră .
- Iaaaa , stai aşa ... , rosteşte furios .
Am mai văzut asta . De multe ori . Se apleacă peste catedră spre mine . Tremură . Vrea să ştie de ce l-am ascultat şi de ce i-am dat 2 . Îşi ridică umerii şi îşi înfoaie braţele . Vrea să lovească .
Ciudat . Ce-o fi cu mine ? Nu simt teamă . Nu simt nimic . Parcă m-am desprins de mine .
Îi explic încet , rar , stins , rece .
Îşi îndeasă pumnii în buzunarele blugilor verzi , mulaţi pe picioarele subţiri , cu fund căzut şi larg . Îi îndeamnă şi pe ceilalţi la revoltă . Face semne obscene şi-şi aşază picioarele pe scaunul alăturat .
Sinistru spectacol . Prost . Ridicol . Nimic nou . Mai dau doi de 3 .
Nu-mi place liniştea mea . Parcă-i lipsită de viaţă .

- Vă înţelegeţi bine cu ei ? La mine au numai note rele ! îi mărturisesc în timp ce nu mă pot opri să-i urmăresc pe câţiva din elevii care lucrează . Au o atitudine docilă , chiar slugarnică .
- Da . Eu ştiu cum să vorbesc cu ei , îmi spune încrezător mentorul/lor din unitatea/comercială .
- ...şi eu ştiu ... , mă trezesc apărându-mă prosteşte .
- Eu sunt crescut după blocuri ! Le spun : "Bă , mânca-ţ-aş ! Îmi merge bine mie , îţi merge şi ţie ! Câştig eu ... câştigi şi tu ! [...] "
- ... eu ... nu ...
Nu-i deloc sigur că i-ar merge cuiva bine de m-ar asculta . Deloc sigur . Dacă ajunge ca mine ?!

Despre murături cu Nandos

Vreau să-l întreb ceva , dar iar am uitat cum îl cheamă . Mi-a priceput intenţia şi încurcătura , dar aşteaptă cu un reproş ... cuminte , senin , cu ochi mari şi zâmbet reţinut . Offf ! N-ar trebui să le dau în mintea mea şi-n poveştile de pe-aici alte nume . Uite ce se-ntâmplă ! Tot îmi vine să-i spun ... altfel .
Mă întorc şi răsfoiesc paginile/catalogului . Poate aşa îmi amintesc . Cum de uit ? Cineva încearcă să mă ajute şi-mi şopteşte numele . Chiar aşa ... exista cineva atât de atent la mine ?! Nici n-am apucat să văd cine mi-a suflat .
L-am gasit şi eu în catalog . El e . Îl întreb . Răspunde :
- Metoda constă în favorizarea înmulţirii microorganismelor bune , că astea nu le vor lăsa pe cele rele să se dezvolte , le vor inhiba .
Simplu . Clar . Corect . Fără figuri !
Nandosu ăsta dintr-a X-a e băiat isteţ şi ... murăturile despre care am predat îmi par interesante .

Funeriu , la gard !

- Au venit gealaţii ! şoptesc fetele cu teamă strângându-se una lângă alta , în timp ce băieţii stau timizi în jurul lor . Sunt toţi cei care au rămas până la ultima oră .
E întuneric şi nu-mi dau seama ce-au văzut . Colega mea , ajunsă la marginea Ferentariei de pe undeva de prin Ardeal , cerne mai repede întunericul şi ne încurajează să ne încolonăm . Formăm un detaşament compact . Este desfăcut lacătul porţii şi pornim pe stradă . O profă înainte , una pe la mijlocul grupului , eu la sfârşit .
Acum i-am văzut . Sunt toţi mari şi întunecaţi . Disting o frunte teşită deasupra unor orbite adâncite cu privire sticloasă , urme de barbă ... ajunge ! Sunt aliniaţi lângă poartă , lipiţi de gard . Bombăne aiurea şi caută obraznici o fisură în grup . Agentul de pază este de 10 . Riscă . Îşi părăseşte postul şi se aşază între noi şi întunecime . Ajungem cu bine într-un autobuz şi-aşteptăm cu teamă să se închidă uşile . Suntem doar noi . Dacă vor urca şi ei ? Nu . Au renunţat . Pleacă înjurând nemulţumiţi că n-au obţinut nimic . De data asta ...
Îmi rămâne senzaţia că ceva mă ameninţă din spate şi un junghi îmi înţepeneşte omoplatul stâng ... 
Funeriule , agentul de pază trebuie plătit şi eu n-am reuşit să strâng toţi banii de la clasa mea ! Unii nu vor să dea bani , aşa cum nu vrei nici tu că n-ai  , aşa cum nu vor nici alţii ... cică să dea fraierii ! Pentru fondul şcolii .... nici cât la pază n-am strâns ! Unele eleve ferentarience spun : "...  ft în sânge ! nu dau un ban ! mai aveţi curaj să veniţi la şcoală ?! "
- Funeriu , hai la gard ! Şi s-aduci şi nişte cretă , burete şi măcar un pachet cu hârtie ori un cartuş pentru imprimantă . Să nu vii cu flori !!! A ! Şi fără inspectori sau bodyguarzi , că doar eşti în stare să te impui singur ! Doar noi şi întunericul ! Să vezi tu educaţie ! Dacă nu poţi ... lasă pe altul ministru în locul tău , te rog !!!
Nu vreau să rămân singură aşteptând lângă  lacătul de la poartă ...

Viraj

Din când în când cele două pete mari negre se deschid şi mai întâi apar doua fante albe . Pe urmă în mijlocul lor apar două pete mai mici întunecate .
De multe ori cele două pete mari negre , aflate pe locul ochilor , par să se scufunde în albul laptos al feţei şi albul se umflă pe alocuri .
Sub buza de jos mai sunt trei puncte negre . La început am crezut că sunt negi corect aliniaţi , mai târziu mi-am dat seama că sunt şuruburi cu gămălii metalice negre înfipte în carnea albicioasă .
Părul era lung , cu breton foarte scurt . Avea şuviţe negre şi roşii . Acum au dispărut multe , probabil cu foarfeca le-a ciuntit la întâmplare , încât să nu ghiceşti vreo formă . Sâc !
Şi acum , după un semestru , când o privesc gândul îmi fuge la moarte . Da , asta e . Indiferent despre ce vorbesc . Dar încerc să nu evit cu privirea chipurile celor din clasă . N-ar fi corect .
Am observat că rujul pe care îl foloseşte este roz pal , transparent . Îmi place culoarea , se potriveşte cu albul feţei . Şi a luat note din ce în ce mai bune . Şi asta-mi place şi cred că-i stă tare bine .
De sub paltonul lung şi larg , paşii i se aruncă agale înainte . Faţa albă este plecată în jos şi pare că atârnă buhăită . Probabil că eu văd totul puţin deformat . Nu ştiu cum să reglez imaginile .
Întind puţin mâna în lateral , astfel încât să poată fi văzută de sub petele negre de-or fi deschise , şi îmi mişc palma sub formă de salut .
Îşi ridică cu greu capul şi fantele albe ivite de sub petele negre scot la iveală doi irişi căprui ! Zâmbeşte surprinsă şi nuanţa rujului i se împrăştie peste chipul ce devine rozaliu .
Dar nu-i mereu la fel de simplu .

Pe lângă piramidă

Azi am mâncat suficient de bine şi pe urmă m-am învârtit pe lângă piramida lui Maslow .
"Maslow e de părere că educatorii ar trebui sa fie răspunzători de potenţialul pe care îl are un individ pentru a ajunge la auto-actualizare în felul său."
Ce naşpa ar fi pentru cei care au ca educatori indivizi ce abia pot depăşi pragul nevoilor primare ! Ei cum de-or fi ajuns aşa ?
Aşa de bine m-am simtit încât am ieşit să văd împrejurimile . Atâta . Restul era şi mai deprimant .
Oare cine le debarasează şi spală farfuriile ?  Cred că ei sunt mult mai sus pe treptele piramidei . Cum de-or fi reuşind ?
La câţiva metri , lângă gura de canal , un om tremura chircit în zăpadă . Mereu este câte un om tremurând de frig pe acolo . Lângă el nu era ceva ...

Griji

Iar s-au acoperit cărările .
Parcă-s precum în satul acela dintre râuri , degeaba săpau oamenii şanţuri şi cărau pietriş , cărările apelor erau pe drumurile satului . Şi dacă voiai să înaintezi prin apele tulburi sau prin noroaie , bine era să te ţii pe lângă copaci şi să nu te prea uiţi în jos , că oricum n-aveai ce alege şi ameţeai .
În oraşul ăsta e mai greu , că cerul e greu de zărit printre blocuri , iar copacii ... nu-ţi ies în cale . Doar se-aude muzica de pe câte-un blog ...