Recuperare

Câte mai avem de învăţat !

Fantomele

Pe lista de la întreţinere nu figurează cineva în apartamentul de deasupra şi consumurile sunt 0 . Totuşi , uneori , după miezul nopţii , încep zgomote ciudate . Mai întâi de mobile mutate , apoi de picioare cu tocuri ce străbat , străbat ... de zici că nu se mai opresc . Câte drumuri pot fi într-un dormitor ?! Cred că parcurg un circuit închis cu număr fix de ture . Tocurile par aceleaşi . Şi picioarele . Aceeaşi apăsare fermă , dârză , rece , reală , imuabilă ...
Cred că toţi bărbaţii care dorm din când în când pe acolo sunt din pătraţele subţiri de faianţă care sună a gol , când picioarele cu tocuri încearcă să se înfigă în ele , şi apoi se sparg în figuri cu muchii tăioase ce zgârie inima nopţii .
Pătrăţoşii par diferiţi . Uneori murmură monoton , tandru , cu pauze scurte ... înşir'te mărgărite ! Alteori ţipă exuberanţi obscenităţi .
Fantoma cu tocuri nu prea vorbeşte . Ea merge , merge mult . O singură dată l-a certat pe unul . I-a zis că n-are suflet ! ş.a. El a tăcut mult timp şi a răcnit doar o singură dată să tacă , de s-a crăpat de ziuă.
Ziua e linişte la fantome . Doar că atunci apa de la ele se aude picurând : pic ... pic ... pic ... pic, pic, pic ! În ultimele zile ... tot mai repede . Cam o treime din tavanul din baie este ud de mai bine de o lună . A vrut să şi înverzească de câteva ori şi să facă şi floricele albastre de mucegai . Le-am şters cu clor . Nu-i poetic deloc .
Da , cred că toţi cei care dorm din când în când pe acolo sunt din pătrăţele subţiri de faianţă ciobită şi habar n-au să repare robinete !

sursa foto

Prezenţa

- A... -escu !
- Nu-i !
- B... -escu !
- N-o să mai vină .
- C...-escu !
- Nu ştim nimic . Nici ta'su nu ştie de el . L-a căutat ieri pe la şcoală . Da'de ce-i mai strigaţi pe toţi ? Doar ăştia patru suntem .
- ... aşa mi se pare ... normal . Probabil am impresia că mă aud când îi strig şi-or să-mi răspundă . D...-escu !
- Arestat ! L-au luat acum vreo patru zile cu cătuşe de la şcoală ! Direct la puşcărie !
- ... mai bine predam direct acolo !
- Şi ... noi ?!
- Aveţi dreptate ! F...-escu !
- Prezent !
- Ce-i cu tine ? Are ochii înroşiţi şi cască des .
- Mor de somn , îmi răspunde obosit Ştefan F...-escu . Îşi aşază înapoi capul pe bancă şi butonează telefonul .
- L - escu !
- N-avem .
- M -escu !
- Băăă ! N-auzi că te strigă doamna ? Trezeşte-te ! ţipă Silvia zgâlţâindu-l .
- Lasă-l , dacă nu vrea ! ţip şi eu . L-am văzut !
Data trecută , la aceeaşi fază , şi-a ridicat brusc bocancul şi-a lovit-o cu putere între picioare pe fata care l-a atins .
- Ioana ! Ce mai faci ?
- La şcoală , doamna .
- Grea şcoală !
- Da , doamna . E pentru profi cu nervi de oţel !
- O...-escu !
- Sunt aici , doamna ! răspunde Silvia O...-escu agitându-şi mâinile ca să i se usuce oja . Vă place oja asta ?
- Nu .
E o culoare închisă , mov ? , grena ? , de parcă unghiile stau să-i cadă după lovituri .
- De ce ?
- Îmi plac nuanţele deschise . Şi-apoi cum să-mi placă dacă-ţi faci manichiura în ora mea ?
- Doamnaaa , plec la ţară şi nu mai am când !
- R... -escu !
- Gata , doamna ! Opriţi-vă !!! Ne-aţi stigat pe toţi care suntem aici ! insistă Silvia .
-
- Restul ... nu-s ! Or fi dormind la ora asta .
- Unii mor de somn şi alţii mor încercând să-i trezească .
- Doooh ! îşi ridică nemulţumit capul de pe bancă Ştefan F. , lăsându-şi telefonul deoparte .
- ... ai primit un mesaj sau ... ai auzit ce-am spus ?!
- Am auzit . Şi-şi bagă capul în ghiozdanul de pe bancă . Ghiozdanul e gol . Se uită la mine de acolo , cu ochii pe lângă fermoar , şi-mi zâmbeşte cuminte .
- ... să mergem de-aici mai departe ! Doar ca nu prea mai stiu cum ...
- Să vorbim despre ceva ! Orice vreţi , continuă capul din ghiozdan .
- ...
Şi-ncerc să dau căutare după cuvinte potrivite , că nu mai am sau nu mai sunt prezente .
-

Identităţi - partea a II-a

- Cu ce vă ocupaţi ? mă întreabă/poliţistul după ce-şi leapădă verdeaţa fosforescentă de agent de circulaţie şi se întronează ca şef de post în birou , în faţa televizorului cu muieri despuiate dis-de-dimineaţă .
Îmi trec o mulţime de replici prin cap , care mai de care mai adevărate . Dar eu ştiu să tac , nu ?!
- Sunt profesoară .
- Şi ce cautaţi aici , la noi în sat ?
- Buletin .
- Hm ! Tocmai aici ! În altă parte n-aţi găsit pe cineva să vă facă buletin ?
- Nu .
- Cum aşa ?
- ... aşa .
Nu se opreşte . Umilitor . Ce-i atât de greu de înţeles ? Că doar n-o ploua cu buletine , case sau proprietari dispuşi să-ţi facă buletin ! Şi-apoi ... cin'se-aseamănă se-adună ! Bine . Îşi face datoria . Eu întâlnesc mulţi oameni ce-şi fac datoria . Nici nu-i bine să gândeşti prea mult . Ai o datorie _ o faci ! Simplu . Nu ?!
Doar că are un chip nisipos . Nu-mi place . Parcă toate se surpă de-l priveşti .
- Sigur ăsta-i motivul ?
-
- Câte clase aveţi ?
- Am terminat facultatea ...
- A ! Deci aveţi doişpe clase ?!
- ... da .
Şi completează documentul bucuros c-a găsit răspunsul pentru rubrica respectivă . Abia acum înţeleg de ce nu vin cei de-a "treişpea" pe la orele mele .
Deocamdată nu mai am nicio dovadă că aş fi eu cea care sunt . Oricum nu mai eram cea care-am fost . Cică trebuie să aştept cel puţin trei săptămâni până aş putea fi cineva . Naşpa .

Treburi complicate

Nu-i o joacă să te joci ! Uneori îmi pare o treabă destul de complicată . E doar pentru ... pentru cei isteţi şi frumoşi . Hai , plecaţi la joacă de-aici !

Printre picături

Ce forţă au picăturile astea ! Cum or fi reuşind ?
Şi unde mai pui că mereu le pierd urma !

Campania

Campania (publicitară?) i-a adus prin şcoli .
Internaţionalul şutează ... cuminte , adică până şi eu apuc să văd !
Elevul meu este în echipa adversă . Priveşte mingea care se rostogoleşte ! Când , în sfârşit , ajunge în dreptul lui , îşi pune mîinile în şold şi scuipă cu nerv ! Până şi cu ea ai ... ceva ? Câţi scuipaţi o fi putând înghiţi terenul ăsta sintetic ? Unde te crezi , în clasă ?! Dohhh ! Că mingea aia era proastă să stea să te admire ! Nu , n-a apucat să-i schimbe traiectoria , c-a plecat deja rostogolindu-se mai departe . El a rămas pe loc zgâindu-se după ea de parc-ar avea fustă ! Sau nu ! Hai , c-a luat-o altul ! Offf ! Asta-mi mai lipsea , să sufăr pentru tine ! Uite-o , frateee , în capătul celalalt al terenului ! Aşa ! Bine c-ai văzut-o iar ! Fugi după ea , că nu ţi-o aduce nimeni înapoi şi de bună voie ... nu cred ! Nu mai înjura atâta , că mă plictiseşti ! Eşti previzibil . Ţi-am mai spus doar ! Cât ai stat tu de vorbă singur , iar a marcat adversarul ! Dohhh ! Nimic . Parcă-i la ora mea ! Ba ... mai rău !

- Doamnaaa ! Ia uitaţi ! Avem autografe !
Pe burţi , pe sâni , pe tricouri , pe şepci ... care cu ce-a avut .
- De la cine ?
- Eiii , era în poartă ! Nu ştiu .
- Înseamnă că era portarul ?! Ne uităm pe afiş !
- Ce contează ! Tz , tzz , tzzz ! E drăgutz !!! Nu-i aşa ? insistă arătându-mi poza de pe telefon .
- ... da .

Cu panourile publicitare după ei , antrenorii-vedete , fotbaliştii-vedete şi ceata de/fotografi-gazetari ţes o poveste grozavă despre meci . Bună intenţia ! Doar că ... "în penuria de fotbalişti din ultimul timp, noi, presa, am căzut în păcatul de a umfla cu pompa orice sclipire de speranţă. " -Andrei/Vochin .

- Ce v-au spus (vedetele) ? îl întreb pe elevul fotbalist .
- Au dat unuia un premiu , îmi răspunde ridicând din umeri plictisit .
- Şi altceva ?
- Nimic . Au dat autografe .
-

Decantări

... cred că nu-mi place marea , îmi plac pietrele .

sursa foto

Hoinari pe coridoare

De obicei clasa celor de-a/XIII-a o găsesc goală . Vrând-nevrând m-am obişnuit cu figurile elevilor de pe la alte clase care-şi aşteaptă profii pe holuri .
Uite-l ! Flancat de doi agenţi de pază , se ceartă iar cu o profesoară :
- Am să-l calc pe cap ! Îl strivesc ! ţipă şi faţa îi pare pocită în chipul răului , al urii . Bucăţi îl fac !
- D-l dir. a hotărât să nu mai intri în şcoală decât dacă vii cu părinţii , îi spune profa .
- Nu-i treaba lui ce fac eu în afara şcolii ! Să-şi vadă de-ale lui ! [...]
Tremură furios şi roşu . Agenţii tac şi privesc în gol . Nici nu prea au cum interveni . Eu îmi văd de drum . Mă pot plimba în jurul şcolii . Câteva ore ! Da . Sunt mulţi copaci pe aici . Şi înmuguriri .
Uite-l iar ! Se ceartă cu portarii acum . Nu-i dau voie în şcoală . Nu-mi place că i-au mutat furia din şcoală în drum . A rămas aceeaşi otravă , de data asta şi nesupravegheată ! Aş vrea să-i spun ceva , dar nu cred că se cade , nu-i elevul meu , nu-l cunosc , nu mă cunoaşte . Da , n-ar fi în regulă să abordez tineri furioşi pe stradă .
Din cănd în când loveşte cu piciorul poarta şcolii . Are mănuşi negre din piele , fără degete . Dă din mâini , telefonează , agită pumnii . Şi-a chemat "tovarăşii" . Au scutere şi haine negre . Toţi sunt agitaţi . Înjură cu sete .
Am trecut deja de trei ori pe lângă ei ! Câte filme or fi văzut ? Cred că ar fi simplu dacă ar fi cineva care să ştie ce să spună ... fir'ar ea să fie de otravă ! Şi acum sunt şi prea mulţi ! Dar eu am timp şi oricum n-am alţi elevi ...
Încă o oră . Pleacă . În sfârşit ! Demarează în trombă ! Pfff ! Câtă gălăgie ! S-au plictisit să-şi aştepte victima . Mie tot îmi pare rău că n-am ştiut ce-ar fi fost mai potrivit să spun , să fac , altceva decât să-i supraveghez de la distanţă . Profă amărâtă ce sunt !
Altă zi . Iar e goală sala la a/XIII-a . Dar ... uite-l ! E singur pe hol , rezemat de un calorifer . Uşa clasei în faţa căreia stă este scoasă din balamale şi atârnă rezemată de pereţi . În sală se văd două fete aşezate pe bănci legănându-şi picioarele .
- N-am elevi ! îi spun cu năduf oprindu-mă în faţa lui . Am ghinion !
Ridică din umeri măsurându-mă suspicios . Tu ai ore ?
- Mda , dar n-am profă !
- Lasă c-o să vină ... , încerc să-l consolez în glumă . Dă din mână a lehamite .
- Asta-i uşa clasei tale ? îmi fac de lucru contemplând-o , de parcă n-aş fi auzit că au acest obicei de a o scoate şi a o ascunde , ca apoi să spună că vreo profă a plecat cu ea . Amărâţi şi voi ! oftez .
Mă aprobă clătinând din cap . Ce privire curioasă şi nedumerită are ! Nu ştiu ce să spun mai departe , dar nici să plec ... fac un pas , doi ... mă întorc iar spre el ... îl privesc ... chiar ar putea fi atât de agresiv ?!
- Te-am văzut într-o zi tare supărat ...
Mă priveşte lung , cam a ... "ce vrei , fă ?" , dar îi zic mai departe :
- Da , cred că erai tu . Te certai cu o profesoară ?! Apoi te-am văzut supărat lângă nişte prieteni cu scutere . Tu erai ?
Nu-i place . Se întunecă si privirea i se ascute înspre mine de sub sprâncene .
- Mda , îmi răspunde ţâfnos şi încruntat .
- Erai supărat rău !
- Mda !
- Te superi des aşa rău ?
- Da !!! şi sună mai ceva decât "ai grijă !"
- ... ... dar nu eşti rău , nu ?! insist cu încăpăţânare şi timidă curiozitate .
- Nu . Nu sunt rău . Şi chiar i se aşterne pe faţă un zâmbet blând şi înţelegător ! Acum arată ... altfel !
- Bine ! îi răspund victorioasă plecând .
-