Siluete

Frigul le-a încremenit pe când dansau în dreptul ferestrei .
Muzica încă se mai aude ...

Maksim Mrvica - ''Electrik'' - ''Tango in Ebony''

Beteală

Bine , hai , c-om trece şi de Crăciunul ăsta ... sărbători cu bine !

Răsfir-te , mărgărite !

Pe timpul scârţâitului zăpezilor sub bocanci şi-al jelaniei crengilor îngheţate în bătaia vântului , printre crăpăturile plitei se strecurau pâlpâiri gălbui fugărindu-se pe pereţi şi împrăştiind căldură .
Stihiile se prăvăleau răsucindu-se în jurul hornului şi muşcau din tabla casei ce-ncepea să trosnescă precum sub un dans drăcesc de-al urgiei venite de peste câmpul pustiit de-atâta alb şi ger .
Focul , doar focul se-ngrămădea să răspundă cu flăcări şi scântei chemării , de parcă atunci şi-ar fi descoperit rostul .
Bucăţi mari de jar şi cenuşă se cerneau împreună prin grătarul cenuşarului , de-atâta ardere-n grabă .
Şi-atâta linişte aducea vânzoleala lor ... de gândul se destrăma în trupul ghemuit lângă caldura din firidă mai ceva ca fumul în gerul câmpiei , iar frigul se cuibări şi el în întunecimea camerei în care fetiţa adormi .
 
sursa foto

Vecinătăţi

Am un vecin !
Este voinic şi cam ... acru , chiar de la prima oră de curs a încercat să se războiască cu mine .
- Pot să plec ? a întrebat ţâfnos .
- Nu , am zis sec .
- Stau în Vitania ! Fac o oră până acasă !
- Şi eu !
- Atunci suntem vecini !
- Da , vecine !!! i-am răspuns cu bucurie , că nimeni nu mi-a spus până acum c-ar fi vecin cu mine .
Chiar aşa ... mai degrabă am vecini de blog decât de bloc !
Ştiam că sunt vecină doar cu o ghenă de gunoi şi cu un cabinet particular de psihologie , cabinet cu rari şi ciudaţi pacienţi !
De exemplu , într-o dimineaţă , când se crăpa de ziuă , au ieşit de acolo o tânară blondă si un domn foarte , foarte ... interesant , cu ochi încercănaţi şi riduri fine îngrămădite ca-n nişte aripi atârnânde sub atâtea tristeţi ... şi-un zâmbet reţinut atunci când a ridicat puţin sprânceana dreaptă a mirare spre mine ...
- Ziua bună , vecine ! îl întâmpin cu bucurie pe durul care tocmai se ciondăneşte pe trotuar cu doi colegi de-ai lui . Te supără careva ? Să-mi spui ! Atâta-i trebuie !
Şi pe vecin îl prinde râsul , că cine-ar îndrăzni să-l supere ?! Interesant , pare un râs sfielnic!
- Doamna , dar de ce plecaţi încolo dacă staţi în partea ailaltă ? Ar trebui să plecaţi în partea aia !
... grijuliu vecin !

Ferentaria

Mulţi bolnavi ! Fel şi fel de boli ! Ce mai contează ? Consecinţele sunt aceleaşi .
- Să te ft ! Şi pe tine ! Şi pe mă-ta ! Şi pe tot neamul tău ! se aude vocea unei fete de după colţul coridorului .
Da , trebuie să trec pe acolo , că alt drum nu-i . Este o singură cărare îngustă şi întunecată , pentru toată lumea .
Două fete se înjură cu năduf în timp ce-şi împart nişte cărţi de joc . Mai mulţi băieţi le supraveghează .
- Aici e liceu ? întreb cu timiditate , că nu-i cunosc .
- Auziţi ... noi suntem din Ferentaria ! îmi răspunde mândru înfoiat unul dintre masivii întunecaţi . Pe noi aşa ne-au învăţat părinţii !
- Am înţeles . Dacă societatea este bolnavă , noi de ce-am fi altfel ?
Plec mai departe spre ultima ora de vineri , în timp ce se aud din spate câteva scuze bâlbâite . De obicei este tare urâtă şi târzie în noapte .
În clasă miroase puternic a fum de ţigară . O elevă stă în primul rând , pe scaun , cu picioarele pe bancă . Nu catadicseşte să se mişte , nu-mi răspunde la salut , doar câţiva încep să se urnească de pe hol spre clasă , unii iar îşi bagă pa , alţii încep să arunce cu caiete , mulţi plescăie gumă , iar ridic tonul ... ş.m.d.
Mă străduiesc să am răbdare , să nu spun ... decât ce trebuie ... dar ce trebuie ? cine mai ştie ?
De voie , de nevoie , se mai leagă ceva ...
Strâng fişele de lucru şi unul dintre ei observă că pe fişa mea sunt şi răspunsurile pe care le-am lucrat împreună .
- Păi , aşa ?! Aveţi răspunsurile pe foaie şi veniţi să ni le cereţi nouă ?
- Fişele eu le-am conceput ... ,  încerc să-i explic mândră de strădania mea , când nu există manual la disciplina asta , când fiecare prof îşi face rost de informaţii , hârtie , imprimantă , cerneală ... după cum poate ...
- Staţi acasă şi-nvăţaţi răspunsurile şi pe urmă veniţi la noi să ne spuneţi şi să ne-arătaţi că ştiţi ! Aşa ... mersi ! Să-mi  ...
Logica ferentariană este ... complicată ... daaaa , sigur . Cred că voi avea nevoie de ajutor  ...

sursa foto

Cafea

Incredibile combinaţii de obscenităţi aruncate la întâmplare sau căutându-mă însoţite de priviri provocatoare îmi taie calea şi-mi alungă cuvintele . Asta nu-i bine . Nu-i bine când cuvintele-mi fug .
6.40 . Am ajuns devreme . Încă-i întuneric . Am mers repede . Mi-a fost frig . Am îngheţat . Şi copacii . Parcă erau de sticlă , chiar şi frunzele care cădeau se spărgeau în cioburi .
Pot bea cafea din aia proastă de la dozatorul de pe hol . 1 leu .
- Să-mi bag pa ! glăsuieşte tânara .
- Şi eu să-mi bag pa în tine ! glăsuieşte şi colega ei către băiatul care le ascultă amuzat .
De data asta ... să zic ceva ? să nu zic ? ce să zic ? are rost ? nu-i cunosc.
Astept să se umple paharul . Dizolv încet zaharul . Continuă şi mă privesc . Am înţeles . Oricum trebuie să trec pe lânga grupul lor ca să deschid uşa cancelariei . E momentul să izbucnesc iar , încet şi adânc . Nici nu-i cazul să spun prea multe , imediat dispar cu toţii bodogănind.
Dau să-mi deschid nasturii de la gât , dar n-am . E o bluză cu anchior . Zvâcniri puternice se simt sub oase . Poate ar trebui să nu mai beau cafeaua .
- Doamna , dumneavoastră sunteţi profă de serviciu ? mă întreabă mirată o elevă răsărită dintr-un ungher al coridorului .
-  ... nu .

sursa foto