Un drum şi mai multe uliţe , care-şi pierdeau capetele prin cărări
tot mai înguste înspre câmp sau pe maluri de pâraie , legau satul de
restul lumii .
De fapt erau înşiruiri de hârtoape în care se
strângeau apele ploilor sau ale pâraielor sparte şi-n care roţile
căruţelor se-afundau tăind mereu şanţuri tot mai adânci .
Probabil că
drumul fusese o fâşie de lut pe care nu crescuseră nici buruienile şi
aşa ajunsese cărare , că altfel satul avea pământ roditor .
Când
ploua mult , devenea o albie cu apă tulbure , maro-roşcată ,
care se scurgea repede , cu multe vârtejuri în care locuitorii îşi
pironeau privirile de peste garduri . Stăteau aşa ... şi doar cei care
se mai încumetau să străbată cărarea păreau să tulbure în urma lor
liniştea dintre case cu iscodeli . De voiai să treci ferit , cel
mai bine era să iei culoarea pământului , a apelor tulburi .
După ce se potoleau , apele lăsau
drumul să iasă mâlit , desfigurat , schimbându-şi chipul după trecerea
fiecărei căruţe , a fiecărei copite , a fiecarei cizme , lăsându-l să se
frământe până iar îl făcea arşiţa praf . Drumul spre gara cea mai apropiată era de vreo trei sferturi de ceas peste
câmp , după ce lăsai în urmă satul . Un fel de drum mereu altul . Dar nu
doar de la ape , era şi de la cer , de la ditamai cerul de deasupra
câmpului neted . Eu cer aşa mare n-am mai văzut apoi nicăieri . Se
frângea drumul sub el exact la mijloc , uşor , ca o panglică ondulată , o singura dată .
De acolo vedeai bine şi satul şi gara . Abia acolo îţi venea
să-ncetineşti pasul , lăsai casele destul de în urmă , vedeai liniştea
drumului până departe , la capăt . Acolo ... un loc potrivit .
A rămas un drum părăsit , ca un rid adâncit în câmpia devenită stearpă . Satul are acum o şosea care-l scoate în lume pe altă drum .
Mă trezesc des în cotul cărării . Deasupra norii ce coboară de pe magura îndepărtată fac mereu figuri , figuri pufoase , iar soarele şi luna până străbat arcul de cer peste camp ... stau mult timp la taclale împreună . E bine aici .
sursa foto
duminică, 27 ianuarie 2013
Culcuş
miercuri, 23 ianuarie 2013
Da'cine-i fraier ?
- Da'cine-i fraier să fie aşa ? Ce-mi pasă mie de ce cred alţii ? Da'ce-s prost ?! Ia , care-i aşa ?
Stau şi-i privesc iar tâmp cum îşi dau cu părerea acuzatori şi aroganţi . Nici nu le trece prin cap că am rezolvat şi eu
testul acela înainte şi că mă încadrez şi eu într-o categorie , poate
chiar în aceea din care nu mai face parte nimeni , că doar de asta nu
ne-om înţelege .
- Chiar nimeni nu a obţinut ca rezultat litera D ? insist .
O elevă îmi face un semn discret . A obţinut două rezultate egale , ar fi şi C , ar fi şi D .
- Hotărăşte-te ! Doar unul .
Stă mult pe gânduri . Rămâne un D timid .
- În sfârşit , bine că avem şi pentru litera asta pe cineva ! Rămânea singură ... a nimănui .
Pare să-i fie ruşine că a fost deconspirată . Săraca . Mi-e milă şi de ea , şi de mine .
-
Litera D obtinută ca rezultat al testului corespunde caracteristicilor
tipului "sociabil" , este individul care la luarea deciziilor ia în
consideraţie ce simt şi ce fac alte persoane [...] . Este bun oricare
rezultat al testului , este bine şi ca sunteţi "independenţi" ,
"prudenţi" , "logici" , dar mi se pare trist , îngrijorător , că într-un colectiv/cu 31 de/elevi există doar unul de tip "sociabil" .
Ce fel de/diriginte le-o trebui ?
sâmbătă, 12 ianuarie 2013
Tema/de/vacanţă
La/mate a terminat în primele trei zile . La/română abia acum , dar acum ne-apropiem şi de sfârşitul vacanţei .
A fost o temă obositoare . De la "Recreaţia/mare", de Mircea/Sântimbreanu , la "Romanul/adolescentului/miop" , de Mircea/Eliade , trecând şi prin două schiţe de I.L.Caragiale , drumul mi s-a părut năucitor . Drumul de la inocenţă până la cinism . La toate a avut de realizat rezumatul . Cred că este un drum greu pentru orice copil de/clasa a V-a , pentru orice copil/de doar/11 ani . Dar aşa sunt şi vremurile ... îl ajut cât pot să le străbată cu isteţime şi voie bună .
Citesc şi eu cu voce tare , vreau să-i rămână timp şi pentru a citi singur ce-i place . Obosesc repede . Azvârl cu lehamite cartea :
-N-am înţeles nimic din capitolul ăsta ! Mă enervează autorul , parcă vorbeşte în dodii .
-Lasă , zic eu ideea principală ... primăvara îl face melancolic .
-... da ?! Bine ... dacă-i de la primăvară ...
Dar nu mă pot abţine :
-Este încrezut , egoist şi răutăcios pe de-asupra !
-Oare doamna de/română ştie ?
- ... cred că ştie , dar s-ar putea să-i placă . Putea să fie şi mai rău , sunt alţii şi mai urâţi .
Nu simt un ajutor din partea autorului . Este cinic , cred că nu s-a gândit o clipă la cititorii lui , darămite la copilul care va primi ca temă în/clasa a V-a să facă/rezumatul textului său . Mă împotmolesc în rătăcirile lui şi-mi este greu să le explic . Trecem prin frământările adolescenţei abordate cu sânge rece ... cu două bancnote albastre alegând din bordel o femeie din stand ... deh ! Aş fi vrut să-i dea de rezumat câteva poveşti . Ar fi fost placută o vacanţă cu poveşti nemuritoare . Cine se mai gândeşte la ele ? Apar prea târziu şi rar în/manuale , când multe-s alterate . Am supravegheat o simulare/de/bac unde subiectul/era un basm , elevii/de-a XII-a habar n-aveau despre Harap-Alb , nu citiseră niciun basm , cică alea-s pentru copii . Ei n-apucaseră să fie . Poate se pricepeau la altele ...
joi, 3 ianuarie 2013
Avantaj
Sărăcia are avantajul că poate fi uşor cărată , mutată.
Că şi cu bogăţia poate fi la fel ... chiar nu mă interesează .
sursa foto
Avertisment
Am rezistat aproape două ore încercând să-i demontez argumentele . N-am reuşit . Ne-a chemat în vizită , să se joace băieţii şi pe mine să
mă convingă
despre incompetenţa/profesorilor/copiilor noştri , despre cum ar trebui obligaţi să facă "ceea ce trebuie" şi nu ce cred ei , despre
exigenţele lor fără rost , despre inutilitatea unor discipline/şi/conţinuturi . Subiecte străvechi de discuţii , de războaie
inutile .
[...]
-Ia spune-mi la ce ţi-a folosit ţie chimia/în viaţa ! Le va strica mediile . La fel şi/biologia . Ai văzut ce le cere ?
-Am făcut analize/în laboratoarele ...
-Bine
, bine , tu , dar alţii ? Altceva , de exemplu ... economia politică ! Să-mi spui tu
acuma la ce ţi-a folosit ţie economia politică în viaţă ! Hai , ascult !
Interogatoriul ăsta mă supără , n-am ce să-i mai spun ... deja sunt în
a patra bancă de la geam . Profu/de
economie politică este un domn înalt , uscăţiv , cu trăsături sculpturale ,
o frumuseţe rece , cu o privire în stare să te-ngheţe , uşor ironic ,
flegmatic . Învăţ/lecţiile pe de rost . Mi-ar fi ruşine să nu-i pot
răspunde ca la carte şi-apoi ... chiar mi se pare că-i vine să zâmbească atunci când m-aude turuind , deşi vrea să pară acru mereu . Şi mie îmi vine să-i zâmbesc , dar mă abţin , doar şi eu pot să-mi controlez mimica şi să fiu la fel ca dumnealui . Îi place asta . Ştiu că
nu-i place prea mult ce predă , dar ora iese bine , cu ritm alert , şi se pricepe să forţeze limitele noastre spre înţelegerea unor texte anoste precum directivele de la congresele PCR . Ce urât conţinut şi ce reuşită prezentare ! Şcoala/, locul în care/învăţ de la/profi cum să fac şi lucruri care nu-mi plac astfel încât ... să găsesc o fărâmă/de bucurie în mai nimic ...
- Vezi ?! La nimic !!! Am dreptate ! Dacă nu vrei să ne unim să spunem astea la şedinţa cu părinţii ...
nu-i nimic ... cu credinţă/voi reuşi , fac eu ordine/în şcoala/aia ! Mereu mi-a ieşit ce mi-am propus . Eu
sunt foarte/credincioasă şi mi se îndeplineşte .
-Eu nu ! o reped sătulă de atâta venin credincios .
-Înseamnă că eşti o laşă , că aşa îţi educi/copilul şi probabil că tot aşa îţi/înveţi şi/elevii , să fie nişte laşi !
Poate ar trebui să-mi avertizez/elevii ... de multe ori nu-mi iese ... nu reuşesc ...