Scenariul a rămas acelaşi . Banal . Anevoios .
Îmi exprim regretul pentru ce s-a întâmplat cu doi elevi care abia au terminat şcoala şi au fost implicaţi într-un accident . Unul vinovat , altul decedat . Ar fi putut vinovatul învăţa ceva util de la orele mele ? Ar fi putut şcoala să-l înveţe să respecte câteva reguli ? Măcar pe cele de circulaţie ? De unde atâta superficialitate , înverşunare , aroganţă , nerăbdare ?
- Dar de ce să discutam noi despre asta ? Ce mă interesează pe mine ce-a păţit ăla ? Şi ce treabă are şcoala ? Mai bine discutăm despre problemele noastre ! îmi întrerupe şirul întrebărilor o elevă din mijlocul clasei .
- Dar şi ei au fost printre noi ... , îngaim inutil .
Apoi tac . Problemele dintre noi nu sunt neapărat şi ale noastre .
- Atunci să revenim la ale noastre . Acesta este manualul .
- Dar cartea asta mai este bună pe urmă ? întreabă altcineva .
- Nu înţeleg ...
- Adică ne mai trebuie pe urmă , dacă tot dăm bani pe ea ?
- Depinde cine o va citi .
- Offf ! Ne mai trebuie în anii următori ?
- Tot nu înţeleg .
- Lăsaţi ... , mă linisteşte eleva dând din mână a lehamite .
Las . Poate că i-ar fi mai bună o umbrelă , tot atât costă . Nu mai ştiu .
"Din locuitorii vii odinioara
Nu se stie bine cati au mai ramas.
Dar asa se-ntampla regulat cand ploua,
Moare ici o baba, dincolo un domn.[...]
Si pe strada lunga trec trasuri, tramvaie,
Rudele, spasite, calca dupa dric.
Ceilalti, pe de laturi, toti isi vad de treaba,
Unul la catedra, altul la proces.
Rareori din treacat se opreste-o baba,
Si pe urma pleaca dupa interes."
sursa foto
