Oz ferentarian

De ce-ar schimba ceva ?
Nu mai înţeleg multe . Nici nu mai pot povesti . Asta-i şi mai rău . Tac tâmp şi-mi vine des să mă legăn şi să plâng . Nu mai suport şedinţele astea incredibil de lungi , de multe , de inutile , transformate mai mereu în procese sterile , cu dezbateri ajungând la absurd .
Stăm cuminţi in bănci .
Tânărul , cu creasta franjurată şi înclinată spre dreapta , stă rezemat de zid şi ne priveşte sictirit din faţa clasei . Are un chip senin , ten curat şi măsliniu , cu sprâncene impecabil pensate . Oare de ce mi-l imaginez într-un cabinet de cosmetică stând cuminte cu o mască de citrice sau cu felii de castraveţi peste mutră ? Îşi continuă liniştit pledoaria :
- I-am cerut scuze ! Atenţie ! Eu nu prea îmi cer scuze nimănui !
Murmurul profesoral de indignare nu-l inhibă . Continuă :
- Şi el a zis că poate mă bate . Atunci am scos cuţitul şi m-am facut înspre el , dar n-am vrut să-l tai ... el s-a ferit şi l-am atins la gât ... [... ]
Se citesc regulamentele . Se recitesc regulamentele cu intonaţie , cu sentiment , cu o mimică a feţei adecvată fiecărui cuvânt ...
Nu poate fi/exmatriculat . Legea/îl apără .
De parcă-am fi proşti şi nu ştim ! Doooh !
Bine că n-a paţit-o agresatul  mai rău !
Profii sunt vinovaţi de nu se mai poate ! Or să vadă ei controale la sânge !!!! Sânge ca la gâtul ăluia , că profii nu ştiu să pună suflet ...
[...]
Cenzurat !
( Să sărim peste rahatul ăsta ... să sărim în pas vioi , câte unul , câte doi , tralala , tralala ... apoi ... legănat ... )
Se aprobă 1 la/purtare . Asta înseamnă că va rămâne/repetent .
Şi ?! Ce s-a rezolvat ? Poate veni senin mai departe până la sfârşitul anului , poate veni să faca mişto de toată lumea ... ce i s-ar mai putea întâmpla rău , dacă tot rămâne repetent ? Va învăţa şi va lua numai 10 ?! Uite-aşa ! Să fie repetentul de 10 , dar cu 1 la purtare ! Să crape duşmaii mei şi tot sistemul !!! 
Dar , altfel , de ce-ar schimba ceva ?

Identităţi - partea a III-a

În sfârşit , iar sunt cineva ! Am buletin . E frumos . El , buletinul . Bine ... şi să fii cineva .
Adevărul e că ... nu mă regăsesc . Mă uit cu Google/maps la satul indicat în adresă . Nu se zăresc decât chenare verzi şi maronii , dar eu am apucat să-l văd câteva minute şi-n realitate .
- Hai , măcar să ştiţi pe unde-aveţi adresa ! spune râzând blând .
Şi tăiem câmpia drept . Atâta verde crud la un loc nu-mi amintesc să fi văzut . Firele au aceeaşi nuanţă , aceeaşi înălţime , doar plopii înşiraţi de-a lungul drumului sparg semeţi volumul de verde .
- Am plantat şi eu câţiva pe aici cu învăţătorul când eram elev , zice mândru şi nostalgic .
Satul e bucălat . Da , dar nu e dolofan , e doar bucălat şi miroase a primăvară . Are câteva coame între care s-au adunat nişte ochiuri de apă pe care plutesc raţe şi ... lebede !
- Nu le-a deranjat nimeni şi-au rămas la noi , ne explică simplu omul . E obosit , prăfuit . E îmbrăcat într-un trening uzat şi e încălţat cu papuci de plasic . Omul ăsta e ... e normal , dar nu-i ca oamenii obişnuiţi , adică e în regulă dar ... e altfel decât cei pe care-i ştiu , adică ... nu oricine te-ar ajuta să obţii un act/de/identitate . E ... un om ... simplu ... de pe o uliţă ...

Identităţi - partea a II-a

- Cu ce vă ocupaţi ? mă întreabă/poliţistul după ce-şi leapădă verdeaţa fosforescentă de agent de circulaţie şi se întronează ca şef de post în birou , în faţa televizorului cu muieri despuiate dis-de-dimineaţă .
Îmi trec o mulţime de replici prin cap , care mai de care mai adevărate . Dar eu ştiu să tac , nu ?!
- Sunt profesoară .
- Şi ce cautaţi aici , la noi în sat ?
- Buletin .
- Hm ! Tocmai aici ! În altă parte n-aţi găsit pe cineva să vă facă buletin ?
- Nu .
- Cum aşa ?
- ... aşa .
Nu se opreşte . Umilitor . Ce-i atât de greu de înţeles ? Că doar n-o ploua cu buletine , case sau proprietari dispuşi să-ţi facă buletin ! Şi-apoi ... cin'se-aseamănă se-adună ! Bine . Îşi face datoria . Eu întâlnesc mulţi oameni ce-şi fac datoria . Nici nu-i bine să gândeşti prea mult . Ai o datorie _ o faci ! Simplu . Nu ?!
Doar că are un chip nisipos . Nu-mi place . Parcă toate se surpă de-l priveşti .
- Sigur ăsta-i motivul ?
-
- Câte clase aveţi ?
- Am terminat facultatea ...
- A ! Deci aveţi doişpe clase ?!
- ... da .
Şi completează documentul bucuros c-a găsit răspunsul pentru rubrica respectivă . Abia acum înţeleg de ce nu vin cei de-a "treişpea" pe la orele mele .
Deocamdată nu mai am nicio dovadă că aş fi eu cea care sunt . Oricum nu mai eram cea care-am fost . Cică trebuie să aştept cel puţin trei săptămâni până aş putea fi cineva . Naşpa .

Identităţi - partea I

Cum îţi poţi face un buletin nou în următoarele condiţii :
- buletinul vechi expiră în câteva luni şi cu vechea adresă n-ai nicio legătură ;
- n-ai locuinţă , stai cu chirie în casa unui necunoscut ce nu-i în ţară ;
- n-ai viză de flotant ;
- n-ai rude sau prieteni cărora să le ceri să te ia fictiv în spaţiu ... ?
Chiar am nevoie de un răspuns clar şi detaliat , nu de metafore sau alte parascovenii .
Oamenii străzii au acte de identitate ? Sunt oameni cu aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi ?

Adresa

Ne-am cărat puţinul în alt bloc , la parter . Bine că nu mai urc la etajul 6 să privesc tâmp castanii ăia zăpăcitori de sub balcon ! Are gratii şi cabinet de psiholog la uşa de vis-a-vis !
După ce s-au dus parfumul şi proprietăreasa cu banii , şi cu banii pe care iniţial i-a luat ca chirie şi după o zi a spus că-s doar o garanţie ... urât , foarte urât ! ... viciile ascunse au început să se arate : în aerul redevenit muced , petele rămase de la multe inundaţii au început să degaje mirosuri înţepătoare ; robineţii nu se închid ; bazinul W.C.-lui este crăpat ; bucăti mici de tencuială se desprind de câte ori închid uşa bucătăriei ; cheile şifonierului şi cuierul s-au rupt ; lustra , galeria şi interfonul au căzut ; insectele şi miasmele vin într-una de la ghena de gunoi de lângă geam ; luminile de neon îmi fac imaginea din oglinda şi aşa rece ... cadaverică . Eu nu sunt urâta aia ! Şi-atunci cine-i ?!
Viză , înregistrare în cartea de imobil ... nu ! Nu vor să se complice . În curînd ne vor expira buletinele . Care-i adresa mea ?
Ştiu , am una ! O găsesc cu Google ! Numai de n-aş uita cum mă cheamă !
Şi uite-aşa mă întorc aici să-mi regăsesc identitatea !
Dacă mă uit cu atenţie la frunzele din drepul geamului şi la jocul de lumini de printre ele , nici nu mai observ gratiile ! Şi în semiîntunericul camerei par chiar drăguţă ! Clar ?

Încuiaţii

Camera în care stau captivi şi debitează atoateştiutori despre viaţă şi moarte este mică , sufocată de mobilă , de culori , de vocea nepotrivită a moderatoarei Liliana S. cu acest subiect .
Dezbat problema divorţului . Se întreabă dacă o fi mai rău decât moartea ?!
Se gândesc la faptul că procedura divorţului este prea flexibilă , că ar mai trebui înfrânată cu nişte legi ca să nu-ţi mai treacă prin cap aşa ceva , că indivizii ar trebui să parcurgă musai un program de consiliere cu psihologi , că biserica ar trebui să intervină , că-n alte ţări ajungi să-ţi creşti nepoţii până reuşeşti să divorţezi ... Doamneeee ! Şi atunci despre moarte ce-or mai avea de spus ?! I-am închis repede . Bârrr !
Lăsaţi-i să se despartă mai repede , mai ieftin , mai uşor , nu este timp de pierdut ! Lăsaţi-i să o ia mai repede de la capăt , să aibă timp să se refacă şi să fie fericiţi ! Poate le va mai rămâne timp să se regăsească chiar ...
Să nu uit ! Na , luaţi si voi un 5 si căraţi-vă în fericirea voastră ! Staţi liniştiti în cămăruţă şi să nu-mi mai ieşiţi în cale ! De pe acum îmi este milă de copiii pe care îi veţi creşte şi educa voi ! Cine-i va elibera de prejudecăţile cu care îi veţi împovăra ? De legile cu care îi veţi încătuşa ?
Mă tot gândesc la cel care-i plăteşte pe oamenii aştia ... poate că îi trebuie consiliere psihologică !

Ofuri

Offf , Nandos !
După ce urmăriţi cu răbdarea recomandată videoclipul , încercaţi să vă imaginaţi cam cum a decurs relaţia dintre cel intervievat şi educatorii lui .
Nu-mi spuneţi că joacă teatru ! Nu , e natural !
Sau că n-a fost la şcoală ! Nu . Zece clase sunt obligatorii ! Şi pentru el şi pentru toţi ! Clar ?!
Şi dacă trecem atât de uşor peste ceea ce este obligatoriu , ceea ce este facultativ devine mult mai simplu de rezolvat ! Nu ?!
Şi sunt din ce în ce mai mulţi , incredibil de mulţi şi sub diverse forme !

Nu mai am şansa de a-mi transmite mesajul decât dacă vorbesc "pe limba lui". Şi atunci când reuşesc , bucuria îmi este umbrită şi de laude :
- Doamna , să mor io ... sunteţi durere , sunteţi mortala ! Parc-aţi fi de la mine din [...] (cartier rau famat ) Ce-mi place ! Aşa mai înţeleg şi eu ! Taci , mă , boule ! Hai , ziceţi ! Orele astea ar trebui puse pe You Tube !
Auuu ! Doamne fereşte !

Jurnalistul

Lecţia despre solidaritate o susţine Mile .
Uite ... de-aia îmi place mie de el !
Noi ?!

Drum închis

Nu-mi plac confidenţele . Le evit . Totuşi ... ştiu că ascultarea mea le va face bine atunci când încep să-şi depene poveştile , aşa că ... ascult . N-ar fi nimic rău , doar că tristeţile lor mi se transmit mie incredibil de vii , rămânând să mă lupt cu ele mult timp după ce stăpânii lor şi-au rezolvat problemele .
[...]
-... mi-a spus că sunt frumoasă , îsi continuă povestea privind înlăcrimată spre fereastră . A început să mă mângâie şi mi-a spus că nu ne vede nimeni ... Tace şi tremură .
Greşesc şi o întreb indignată :
-Şi nu l-ai pocnit ?!
Mă priveşte fix şi gol , a neputinţă . I se preling lacrimi mari , mari , distincte . Parcă nu sunt adevarate , aşa sunt de mari , şi picură printre genele lungi de pe toată lungimea ochilor .
-N-ar putea să facă altcineva inspecţia ? întreb căutând ieşirea .
-Nu ... celălalt vrea bani ... doar ei sunt ...
[...]
Ce-i cu liniştea asta ?
Aaaa ... să auzim cum ninge ...
Daaa ... ascultaţi ...

Iar şi iar

Greu îmi refac structura după atâtea tensiuni .
Înscrierea copilului la o şcoală a fost în continuare un chin umilitor . Pe unii i-am supărat , pe alţii i-am impresionat _ în ambele cazuri fără intenţie _ în final ... am convins . Cum ? Vorbind , argumentând şi compunând cereri . Probabil de aceea îmi tot vine să tac . Iar am obosit .
Şi la locul meu de muncă ... acelaşi chin . Am mai puţine ore şi statutul unui "zilier". Nici măcar suplinitor . Ar trebui schimbat numele blogului ... şi-aşa îl alesesem din joacă şi supărare . Propuneri?
Iar mi-au luat dirigenţia . Am altă clasă .
Iar de la capăt ...
Frumos !

Buletin de prof.

Vă puteţi imagina ca după atâţia ani si după atâta circ ,comedia "Buletin de Bucureşti" este încă o poveste despre prezent ?
În urma unui lung şir de explicaţii , în urma depunerii unui alt rând de dovezi ale faptului că fac parte din ''sistemul ticăloşit'' , în urma interviurilor umilitoare cu directorul şcolii respective , în urma reanalizării cererilor de înscriere in clasa I , în urma multor zile chinuitoare ... stăm in faţa listei . Îmi urmareşte privirea si mă strânge uşor de mână :
- Mama , acum este mai bine ?
Abia pot să deschid gura :
- Nu .
A inţeles . Tace .

A doua zi mă duc sa aflu care mai este problema .
Motivul oficial ____ adresa din buletin ! ( am mai povestit )
Neoficial ... nu vă pot spune ... s-ar putea face ceva ... bleah !
Am inţeles . Tac .

Frânturi din al doilea interviu :
"-La ce liceu spuneaţi ca sunteţi ?
-La ... , de zece ani . Am adus dovezile cerute .
-Acolo ?! Ce salariu aveţi de staţi acolo ?
-113o RON . Am adus si adeverinţa .
Secretara intervine cu o amabilitate ce-mi pare tendenţioasă :
-Vă daţi seama ? Cine stă la şcoala aia pentru banii ăştia ?!"
A fost singurul lucru care m-a uns la suflet , deşi nu ştiu bine de ce !

În rest ... simt ca am imbătrânit mult , brusc ... dar încă îmi place de mine .
Voi găsi o altă şcoală potrivită . Nu-i aşa ?!

Caleidoscop

Probabil ca toate grijile adunate au inceput sa macine , sa-mi taie gandurile si sa-mi lege ideile cumva ... altfel . Uneori , privind spre spatiul orei , parca vad imagini printr-un caleidoscop .

Vacarm . Incep a vorbi despre ce mi se ofera .
Se straduiesc sa invete raspunsurile pentru un test la religie . (!)
Nu ma pricep . Pun intrebari . Cativa imi simt rezerva si ezitarile in fata raspunsurilor indicate in fituici ca fiind corecte , si castig audienta .
Trec la mise-en-pace-ul maselor comandate ( locul tacamurilor , al paharelor ) . Reusesc sa transmit usor continutul .
Ideile se reasaza , nu mai stiu cum , si ajungem , probabil in gluma , la eutanasie . Nu stiau nici despre ea . Se dezmeticesc de-a binelea si ataca . Dar atacurile lor par constructive , ma provoaca si-mi dezmortesc mintea sub o avalansa de idei si emotii .
Ajungem la victimele legilor strambe si la rolul Divinitatii sau al oamenilor in schimbarea lor .
- Doamna , sunteti bolnava si noi nu stim ?!
- :-/ ... nu cred .
- Credeti ca este bine ... [ ... ] ?
- Mi-as dori sa avem libertatea de a alege , daca am ajunge in acest punct . Ar trebui sa ne gandim si la astfel de lucruri atat timp cat mai suntem in putere sa facem ceva .
- Doamna , numai dumneavoastra ganditi asa . Totusi ... noi ce putem face ?! E treaba avocatilor , a medicilor , a preotilor , a oamenilor politici , a altora ...
:) Isi pune intrebari !
- Va mai ganditi si peste ani , poate veti gasi raspunsul .

Apoi , in aceeasi zi , am descoperit publicat articolul lui Marian Nazat _ "Azi a murit un om ..."

Oare ce am incercat sa transmit ? Incercarea mea de a trai sau de a muri decent ?

P.S. Uneori , cu elevii acestei clase , continutul materiilor pe care le predau se parcurge usor si placut . Defapt ei sunt printre putinii care aleg inca sa ramana la ore .

Luni & Vineri

Inca de luni totul a mers din ce in ce mai rau . Zilele de luni au fost ghinionul meu in acest an scolar . Au inceput mereu cu ore la a XIII-a si a XII-a SAM si mi-au stricat tonul tuturor saptamanilor .

Luni
Un singur elev in clasa ... si acela tulbure . Incercarea mea de a dialoga cu el , de a-l convinge ca are de realizat o tema de proiect pentru absolvire , se soldeaza cu o injuratura mormaita si cu o replica rastita :
- N-aveti nici un drept sa tipati la mine !
In timp ce ma priveste cu mainile in buzunare , stand pe scaun cu picioarele larg desfacute , din capul inclinat intr-o parte , ochii lui inrositi se screm sa ma priveasca dispretuitor .
Suntem doar noi doi .Ecou in sala si ciment . Si soaptele blande ar parea aici taioase .
Nu l-am mai gasit nici macar pe el in orele urmatoare .
Da ... n-am nici un drept ...

Vineri
Proprietarul imi mareste chiria cu inca 100 de euro .
Da ... n-am nici un drept ...

Suparata ma duc sa vad rezultatele pentru cererile de inscriere in clasa I .
Copilul meu - primul respins .
Aleg sa vorbesc directorului :
- Nu am buletin pentru acest oras pentru ca nu am casa , nu am viza de flotant pentru ca proprietarii prin casele carora locuiesc cu chirie nu doresc sa se complice , si pentru mine ar fi complicat sa-mi schimb mereu vizele [...] dar lucrez aici , in acest oras , in invatamant , de zece ani . Trebuie sa-l pot inscrie la o scoala cu semiinternat , sa pot lucra in continuare .
- Nu se poate aici . Avem atatea cereri ale unor copii ce au totusi parinti cu posibilitati ... cu buletine , cu vize si altele ... si nu-i putem ajuta ... Mergeti si mai cautati ... nu poate ramane nescolarizat ! Asa e sistemul ... stramb ...
Da ... nu am nici un drept ...

- Mami , de ce esti suparata ? Mai insistam pana face ca noi .
Copiii ... stiu ei ce stiu !
Ajunsi acasa , construieste o scoala din peste 400 de piese mici din lemn .
- Stii ce-i aici ?! Biroul domnului director !
Vreau sa-i spun ca-i trebuie ... altceva . Ma abtin .
Da ... nu am nici un drept ...

Ba ... pot sa plang ... ca o ploaie de vara , vijelioasa si fierbinte ... astupand urmele copitelor ...