sâmbătă, 11 octombrie 2008

Drum închis

Nu-mi plac confidenţele . Le evit . Totuşi ... ştiu că ascultarea mea le va face bine atunci când încep să-şi depene poveştile , aşa că ... ascult . N-ar fi nimic rău , doar că tristeţile lor mi se transmit mie incredibil de vii , rămânând să mă lupt cu ele mult timp după ce stăpânii lor şi-au rezolvat problemele .
[...]
-... mi-a spus că sunt frumoasă , îsi continuă povestea privind înlăcrimată spre fereastră . A început să mă mângâie şi mi-a spus că nu ne vede nimeni ... Tace şi tremură .
Greşesc şi o întreb indignată :
-Şi nu l-ai pocnit ?!
Mă priveşte fix şi gol , a neputinţă . I se preling lacrimi mari , mari , distincte . Parcă nu sunt adevarate , aşa sunt de mari , şi picură printre genele lungi de pe toată lungimea ochilor .
-N-ar putea să facă altcineva inspecţia ? întreb căutând ieşirea .
-Nu ... celălalt vrea bani ... doar ei sunt ...
[...]
Ce-i cu liniştea asta ?
Aaaa ... să auzim cum ninge ...
Daaa ... ascultaţi ...

2 comentarii:

Andrei Crăiţoiu spunea...

Povestea este trista . Trebuie intr-un fel sa platesti daca ai gresit, nu stiu insa daca varianta aleasa este cea buna.
Piesa muzicala mi-a placut mult, o voce calda plina de dorinte....si totusi ninge...frumos, foarte frumos...

Margot spunea...

Andrei ,
Despre ce plată vorbeşti ?!
Du-te şi te joacă frumos , Omule de Zăpadă ! Cât mai ninge ...