Dincolo de uşi

De departe se-aude vacarmul . Merg înspre el , că doar n-am de ales . Nu , nu se-aude cu voie bună , e cu huiduieli , cu răcnete şi înjurături .
- Hăăăi ! Linişteee ! Aici eu ţip cel mai tare ! Măcar atât ! Aţi înţeles ?!!! strig în mijlocul hoardei dezlănţuite .
Obţin ceva atenţie şi hăhăieli din partea tinerilor dintr-a XII-a . A tunat şi i-a adunat pe toţi şmecherii acum , la ora mea ! Şi ce mătăhăloşi îmi par ! Offff !
- Mi-au luat geanta ! izbucneşte tremurând cel de care râd ei mai mereu . Chem poliţia ! Poliţia ! Poliţia !!! continuă el să urle . E mare , e mult şi cocoaşa pare şi mai mare acum când stă uşor aplecat în faţă cu mâinile bălăngănindu-i-se aiurea în timp ce vorbele-i ies subţiri , stridente . E plin de furie . Le place să-i provoace stările astea de isterie .
Agăţ uşor , discret , o huidumă amuzată de îndrăzneala mea , şi ieşim rapid din clasă închizând uşa .
- Frateeee , eu n-am de gând să stau acolo! îi mărturisesc . Lasă-i pe ei să stea ... să rămănă aşa încuiaţi ... noi stăm de vorbă aici ! Şi-aşa n-ai note ! Uite ce linişte-i dincoace de uşă !
Râde .
- Ia du-te şi adu mai repede geanta ! Hai că-ţi dau un leu să bei un ceai !
Râde bine . Ştiu şi eu ca are bani gârlă .
- Staţi să dau un telefon ! mă linişteşte . Băăă , adu ghiozdanul ! comandă . A zis profa !
Obţin rapid obiectul râvnit de mulţi . Redeschid uşa clasei şi i-l restitui pagubaşului . Este tot supărat . Tremură şi respiră zgomotos .
- Mereu râd de mine ! Am să plec !
- S-o crezi tu ! Pe mine au vrut să mă necăjească ! încerc să-l consolez .
- Am să plec !!!
Vorbele lui n-au ceva tragic , chiar sună ridicol rostite cu vocea aceea piţigăiată , dar simt că trebuie să fac o alegere importantă .
- Ştii ... ai dreptate , hai să plecam şi să-i lăsăm în lumea lor !
Plecăm impreuna şi înainte de a închide uşa clasei aud :
- Păi nu mai facem ora ?
-
Plecăm de parcă ne plimbăm . Ne mai oprim pe casa scării , mai vorbim , mai coborâm ...
Mâinile-i umflate mută dintr-una în alta sticla de Cola .
- Îţi place Cola ?
- Da , mă linişteşte .
- Hm ! Pe mine nu . Îmi face rău . Am băut şi eu cam multă , nu mi-e bine . Suc de portocale nu-ţi place ? [ ... ]
Ne oprim undeva prin curtea şcolii . Cu catalogul în braţe stau liniştită , îl ascult şi nici nu gândesc la ceva anume . Şi el s-a liniştit . Îmi spune că-i romantic fiindcă îi place să citească noaptea ziare în pat . Da , ştie că nu-mi plac ziarele , cică eu sunt "anti" ( antiziare ) şi nici nu ştiu ce pierd .
Rarele-i fire de par roşcat sunt împraştiate alcătuind o barbă fără formă , fără contur . Faţa-i rotundă şi albicioasă este încadrată de un păr dezordonat şi ciopârţit de neînţeles . Nările-i au sub ele urme de lichid albicios uscat . Ochii lui par foarte mici şi albaştri .
Îl privesc , îl ascult şi mă cuprinde un fel de milă de mine .
Pe uşa elevilor încep să iasă în şir toţi şmecherii , în linişte . S-or fi plictisit rămaşi fără subiect ! Un şir de priviri lungi , curioase şi câteva chiar vinovate către noi .
Şi una de la mine către ei .
- Hai în clasă ! Ne-a mai rămas timp ! Mai avem un sfert de oră !
E vesel când deschidem uşa clasei . Nu ştiu de ce îmi doresc să fiu iarăşi dincolo de ea ...
Îmi este greu să mai intru în tiparul vreunui proiect , în normele şi conţinuturile vreunei discipline , dacă ar fi după mine ... aş preda ... bălării !

Adresa

Ne-am cărat puţinul în alt bloc , la parter . Bine că nu mai urc la etajul 6 să privesc tâmp castanii ăia zăpăcitori de sub balcon ! Are gratii şi cabinet de psiholog la uşa de vis-a-vis !
După ce s-au dus parfumul şi proprietăreasa cu banii , şi cu banii pe care iniţial i-a luat ca chirie şi după o zi a spus că-s doar o garanţie ... urât , foarte urât ! ... viciile ascunse au început să se arate : în aerul redevenit muced , petele rămase de la multe inundaţii au început să degaje mirosuri înţepătoare ; robineţii nu se închid ; bazinul W.C.-lui este crăpat ; bucăti mici de tencuială se desprind de câte ori închid uşa bucătăriei ; cheile şifonierului şi cuierul s-au rupt ; lustra , galeria şi interfonul au căzut ; insectele şi miasmele vin într-una de la ghena de gunoi de lângă geam ; luminile de neon îmi fac imaginea din oglinda şi aşa rece ... cadaverică . Eu nu sunt urâta aia ! Şi-atunci cine-i ?!
Viză , înregistrare în cartea de imobil ... nu ! Nu vor să se complice . În curînd ne vor expira buletinele . Care-i adresa mea ?
Ştiu , am una ! O găsesc cu Google ! Numai de n-aş uita cum mă cheamă !
Şi uite-aşa mă întorc aici să-mi regăsesc identitatea !
Dacă mă uit cu atenţie la frunzele din drepul geamului şi la jocul de lumini de printre ele , nici nu mai observ gratiile ! Şi în semiîntunericul camerei par chiar drăguţă ! Clar ?

Băşcălia

- Doamna , vă iubesc !
- Eu ... nu !
- Am glumit .
- Eu ... nu !
Mulţi încep să râdă . Eu ... nu ! Nici el nu mai zâmbeşte !

Nu-mi plac glumele astea ...

Cum şi cui ?

Nu-i bine ... atât .
Altfel ... cum şi cui să spun despre atâtea lucruri urâte ca să le schimbe ?
În linişte .
Eu ... mie , voi ... vouă ...
Au început să se scuture castanii şi să înflorească salcâmii . Abia acum îmi dau seama că înfloresc unii după alţii . Să nu-i recunosc de frumoşi ce sunt ! Şi când mă gândesc ce ţepoşi s-or face ...


sursa foto