Investigaţii

-Da' n-am înţeles ! Vă bateţi joc de munca noastră ?! izbucneşte eleva .
Cum stă aşa roşie şi întunecată , cu mâinile în şold şi rotindu-şi privirile peste întreaga clasă , simt că chiar s-ar putea să-mi iasă o lecţie peste aşteptări .
- Doar tai ce nu vă place . Ai spus că are parul prea lung ... l-am tăiat .
- Atunci tăiaţi şi la celelalte desene , că nici alea nu-s mai frumoase . Ei de ce s-au luat de ale noastre ?
- Pe rând !
Tai . Ciopârţesc tot ce-mi cer cu un foarfece mare . Revolta se stinge repede când văd că sunt ascultaţi . Sunt fără milă şi-mi cer tot mai multe bucăţi din desenele colegilor , care se transformă în grămezi de fâşii  contorsionate . Sunt nedumeriţi , dar multumiţi că n-a scăpat nici un personaj şi s-a făcut ... dreptate şi egalitate . Şi eu mă simt bine . Mai am şi altceva de facut :
- Lipiţi-le , refaceţi desenele repede , până vine d-l/colonel . Mai sunt câteva minute .
Reuşesc să termine la timp . În faţa expoziţiei cu desene peticite omul legii zâmbeşte blând . Poveştile sale despre relele comise de adolescenţi încremenesc . Răul există în noi , dar acum stă pitit , strivit de emoţie . Vânătorul de criminali răscoleşte atent , cu blâdeţe , dar şi cu forţă prin liniştea neobişnuită a clasei . Ereditatea şi mediul pot duce la defecte , educaţia poate corija .  Se simte că dincolo de chipul luminos n-a lăsat răul să-i sluţeasca firea în vremuri tulburi .

" Şi atunci , mi-am dat seama că nu arde doar Moara lu'Assan . În acea seară , în faţa ochilor mei , ardea şi o copilărie . Copilăria mea . Şi adolescenţa , dar şi tinereţea mea . Privind cum arde Moara , mi s-au umplut ochii de lacrimi . [...] Aşa cum a ars Moara , au fost tăiate păduri şi au fost vândute multe fabrici , am fost arşi , am fost tăiaţi , am fost vânduţi şi noi ca naţie . Ce a păţit Moara lui Assan a păţit România . "

Aşa cum a ars Moara, au fost tăiate păduri şi au fost vîndute multe fabrici, am fost arşi, am fost tăiaţi, am fost vînduţi şi noi ca naţie. Ce a păţit Moara lui Assan a păţit România.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/bucuresti/arde-moara-lu-assan--1_5017d42a7045b4ba089be93d/index.html

dat

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/bucuresti/arde-moara-lu-assan--1_5017d42a7045b4ba089be93d/index.html

Aşa cum a ars Moara, au fost tăiate păduri şi au fost vîndute multe fabrici, am fost arşi, am fost tăiaţi, am fost vînduţi şi noi ca naţie. Ce a păţit Moara lui Assan a păţit România.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/bucuresti/arde-moara-lu-assan--1_5017d42a7045b4ba089be93d/index.html

Şi atunci, mi-am dat seama că nu arde doar Moara lu' €™Assan. În acea seară, în faţă ochilor mei, ardea şi o copilărie. Copilăria mea. Şi adolescenţa dar şi tinereţea mea. Privind cum arde Moara, mi s-au umplut ochii de lacrimi.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/bucuresti/arde-moara-lu-assan--1_5017d42a7045b4ba089be93d/index.html

Şi atunci, mi-am dat seama că nu arde doar Moara lu' €™Assan. În acea seară, în faţă ochilor mei, ardea şi o copilărie. Copilăria mea. Şi adolescenţa dar şi tinereţea mea. Privind cum arde Moara, mi s-au umplut ochii de lacrimi.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/bucuresti/arde-moara-lu-assan--1_5017d42a7045b4ba089be93d/index.html

Şi atunci, mi-am dat seama că nu arde doar Moara lu' €™Assan. În acea seară, în faţă ochilor mei, ardea şi o copilărie. Copilăria mea. Şi adolescenţa dar şi tinereţea mea. Privind cum arde Moara, mi s-au umplut ochii de lacrimi.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/bucuresti/arde-moara-lu-assan--1_5017d42a7045b4ba089be93d/index.html

Şi atunci, mi-am dat seama că nu arde doar Moara lu' €™Assan. În acea seară, în faţă ochilor mei, ardea şi o copilărie. Copilăria mea. Şi adolescenţa dar şi tinereţea mea. Privind cum arde Moara, mi s-au umplut ochii de lacrimi.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/bucuresti/arde-moara-lu-assan--1_5017d42a7045b4ba089be93d/index.html

Moara ... atâtea au dispărut ...
- Vă plac desenele  lor ? întreb . Râde .
- Le-aţi spus ?
- Nu .
- Nimic nu mai poate fi ca înainte după ce aţi distrus cu vorba , cu fapta . Nici măcar un desen . Dar au fost frumoase !              

- V-am chemat pentru că mă simţeam depăşită de probleme , dumneavoastră de ce aţi venit ? De obicei oamenii refuză : sunt ocupaţi , nu se simt potriviţi pentru a vorbi cu elevii , sunt supăraţi ...
- N-am refuzat vreodată să dau ajutor . Se întamplă prea multe lucruri urâte , mă bucur dacă pot face ceva să le previn .
- Oare mai sunt şi alţi oameni care gândesc aşa ? Cum să-i găsim ?
- Cum m-aţi găsit şi pe mine ... căutaţi ! Ştiu că sunt mulţi .
Pleacă . Mă încurajează că va fi bine . Mă întorc .
Încă a rămas linişte în clasă .
- Câteva clipe vă mai reţin ...
- Eu vreau să plec , mă anunţă aceeaşi elevă mereu nemulţumită . Pot ?
- Nu .
- Eu am treabă ! mă lamureşte în timp ce tastează mesaje pe telefon .
- Şi eu am treabă cu tine ! o anunţ ameninţător .
Se strâmbă şi tace .
- Ceea ce vedeti în faţa clasei şi nu vă place este deseori şi rezultatul ciopârţelilor voastre ... sunteţi liberi !
A fost o zi în care la plecare m-au salutat cu o urmă de simpatie . Poate că era milă ... nu ştiu .

Cod roşu

Am făcut ceva neobişnuit : am băut cafea şi-am fost la film .
Mai erau oameni care făceau astfel de lucruri .
A fost bine .
Trebuie să găsesc altele şi mai ieftine .
Să dau like-uri , să răsfoiesc articole mai vechi ... "omul modern este prea obosit şi speriat ca să-si găsească singur drumul spre fericire şi atunci apelează la negustorii de fantasme". Bine , am înţeles , e cod roşu şi nu-i cu Gerard Butler .  
N-am să mai beau iar cafea , o vreme .

Sinapse

- Ce mai facem astăzi ? îndrăzneşte să mă întrebe Ana . De obicei ea nu întreabă . Doar ascultă . Are un chip blând , colegii ei cred că-i de tocilară .
- Vorbim iar .
- Am auzit că la altă clasă a fost frumos .
- ... adică ?!
- Au pus nişte obiecte într-un coşuleţ si au alergat cu el , dar trebuia să nu cadă ceva . S-au distrat .
- ... deh , noi putem vorbi !
N-o mulţumeşte răspunsul . Înţeleg că nici eu n-o să mă distrez .
- Mai vine cineva astăzi ? începe si M .
- Am auzit că R. si V. sunt pe drum .
- Nu ei . Dacă mai vine vreun om ...
- Om ?!
- Cineva care să fie important .
- Orice om e important . Vine . Poate-i important că va vorbi despre fericire .
- Da'l ştie lumea ?
- ... deh , nu l-am văzut chiar aşa de fericit .
Chiar vorbeşte despre fericire , nevoi si fericire , fericirea ca resursă sau mijloc de a ajunge la destinaţie şi fericirea ca scop . Habar n-aveam de dinainte . Şi despre prieteni , despre alunecări , căderi . Sau poate-i despre nefericire şi sinapse . Cred că neuronii mei stau zburliţi uitându-se unul la altul fără să-şi vorbească . Poate ar trebui să-i pun laolaltă într-un coşuleţ sau pe-un preş şi să fug ...
- Ce ne facem , Ana ?  întreb .
- Să mai stăm de vorbă .
- M-am săturat .
- Mie mi-a plăcut , spune Ana .

 sursa foto