Lume bună fără număr _ partea a II -a

Discut câte ceva cu unul , desenez ceva împreună cu altul , dau câteva exemple ... nu prea merge .
Le place pe lângă pereţi , să stea rezemaţi de ei , sau lângă geam , să privească pe-afară .
Unele se machiază , se opresc doar dacă le spun să se oprească . Ripostează . Insist . După câteva clipe o luăm de la capăt . Nu mai vreau să le spun nimic .
Altora nu le văd faţa , stau cu spatele la mine . Sunt ocupate cu un joc de cărţi . Peste curelele cu diamante ce le încing fesele dezgolite , ies chiloţii tanga precum nişte sprâncene albastre sau roşii încruntate către mine .
Băieţii sunt irascibili , majoritatea sticlelor de Cola , de 2 l , de pe bănci sau de pe lângă ... sunt goale . Nu vor să renunţe la căşti , într-o ureche ţin o cască , cu cealaltă ascultă restul : colegele , colegii , poate şi pe mine .
Doar două fete mă mai privesc , dar parcă aş fi transparentă , probabil au pierdut şirul .
Nu mai pot . Nu mai vreau . Am obosit .
Tac .
E acelaşi lucru .
Nu se observă .
Pe rândul din mijloc nu-i nimeni . Mi se pare firesc să privesc la el , că m-ascultă . E atâta fără de rost ... e ca-n viaţă ... mi-e urât . Nu ştiu cum să înnod firul ... nu ştiu ... şi golul se cască pe dinăuntru cu trosnituri ... ca de crengi ... Cât gol ! Ei nu trebuie să ştie asta ...
- Nu vi se pare nimic ciudat ?
- Ba da . V-aţi supărat ! se întoarce nemulţumită către mine , doar ea întrerupându-şi jocul .
- N-ar fi ceva ciudat !
- Să ştiţi că eu vă auzeam vorbind şi deodată nu v-am mai auzit !
- Ai auzit o tăcere . Asta n-auzi mereu !
- ... doamna , e frumos afară ! Nu ne interesează astea . Sâmbătă cântă/Salam !
- Salam?!!! tresare în mine o urmă de viaţă , deşi-mi vine "să mor io!" . La/Salam mă pricep . M-am documentat doar după ora de la cealaltă clasă .
- Da . Îl ştiţi ? Vă place ?
- Aţi văzut videoclipul cu/Salam/N-am avut şef ? Să observaţi mise-en-place-ul/mesei în faţa căreia cântă ! [...]
E linişte . Ce blânde par ! Au lăsat deoparte carţile de joc . Nu-mi place nici aşa !
- ... v-aţi uitat după mise-en-place în loc să vă uitaţi după/Salam ?! mă iscodeşte aspră eleva , bănuind manipularea .
- Deh ! ... vârsta ... profesia ...
- Salam/e cel mai bun ! Cântă din suflet . Are suflet mare ! mă lămureşte apăsat .
- ... din suflet ? Cum adică ? întreb curioasă şi încercând la rându-mi să-mi dau seama cum cânt .
- Adică poate să-ţi cânte orice : de joc , de dragoste , de jale , de parinţi , de voie bună ...
-
-
Pe lângă gard , pe lângă drum , pe lângă lumea bună , pe lângă suflete mari ... sună de ieşire !

Lume bună fără număr - partea I

De sub bănci , fumul de ţigară iese în funii groase . Aşa întunecată şi amărâtă , cu scaunele şi mesele scrijelite şi rupte , cu cele trei eleve îngrămădite una-n alta să fumeze pe sub bancă şi cu doi băieţi aproape adormiţi rezemaţi de perete , clasa pare-o bodegă de pe lângă gara de la marginea cartierului industrial .
Nu , n-am să fac scandal . Le-au stins . Le-am atras destul atenţia data trecută , n-are rost să-mi pierd timpul , mai bine discut ceva despre modulele mele , că şi-aşa nu i-am mai văzut pe la ore de multă vreme . [...]
- Da' cine ţine cont d'astea ? N-am văzut nicăieri aşa ceva . În orice cârciumă o fi ... nu se face aşa ! se dezmeticeşte unul din cei doi adormiţi .
- ... eu predau aşa încât elevii mei să nu ajungă slujbaşi în cârciumă , ci profesionişti !
-
- Cu toate că ... un profesionist va lucra la fel oriunde îl va purta soarta , într-o cârciumă , într-o firmă de renume , îsi va pune aceeaşi amprentă peste tot ...
- Auziţi ... da' ce ziceţi de Million/Dollars , ştiţi ? Ăla-i restaurant/bun , mă întrerupe Carla .
- ... nu cred , după care criterii ?
Ea chiar vorbeşte serios . Ştiu . Şi toţi ceilalaţi sunt convinşi că are dreptate .
- Păi acolo cântă numai d'alde Salam/Puştiu'/Guţa/Adrian/Sorinel ... ăştia ... e numai lume bună ! şi se uită spre colegele ei care o aprobă .
- ... după ce-ţi dai seama că e lumea bună ?
- Eiii , mă luaţi cu d'astea ! Se vede pe om dacă are bani ! Te uiţi la el , îl vezi cum e îmbrăcat ... să-ţi dai seama cum să te porţi !
-
Ce bine-ar fi să fiu ... chiar aşa ... cum să fiu ?

Pentru cei care nu ştiu ... unitatea , iată câte ceva de pe site-ul ei :
"restaurantul/şi-a câştigat o/reputaţie de neclintit printre iubitorii/de/manele şi de viaţă/de/noapte"
"un spatiu intim/desemnat/barbatilor/adevarati"
"o alta lume, in care nu sunt/inhibitii si dai frau/liber/viselor, in care cunosti/senzatii si placeri/interzise"
"petreci o noapte/de/neuitat, alaturi de fetele/care te/incita cu numere/fierbinti/de/striptease/si/lapdance"
"dansatoare/care te urca/pe mese/si/tentatii care te imbie/la/desfrau"

Fisuri

Multe imagini , informaţii , filme , mizerii despre profesori ! Peste tot : la ştiri , în ziare , pe bloguri , pe stradă , în magazine ...
- Să-mi bag... în gura ei de profesoară ! strigă o vânzătoare colegei sale de lângă casa de marcat .
Sunt singura clientă . Mă termină ... nu , nu-i vorba despre mine , e despre alta ! Aştept , n-au de gând să servească . Ascult povestea . Termină .
- Ce-i ? Vreţi ceva ? mă întreabă tâfnoasă una dintre ele .
- ... doar o pungă cu covrigi ...

De ce : "ca şi profesorii, care altceva decât să fie profesori nu ştiu şi nici nu vor şti, mulţumindu-se cu numărarea vinovaţilor pentru starea lor ... " - Tudor/Octavian - a scris aşa tocmai acum , când sunt supărată ?

Ajung în fata clasei deja etichetată ca făcând parte dintr-o mulţime de proscrişi . Întotdeauna , tot ce s-a găsit de rău despre profesori a fost cărat de elevii mei în spaţiul orelor . Abrutizaţi de oferta zilnică de cancanuri , vin îndrăzneţi şi lacomi de scandal .

- Coboară de pe pervaz !
- Nu vreau . Vreau şi eu să mă arunc . Uite-aşa ! Ăla n-a făcut-o pentru profa lui ?
-
- Nu vă pasă ? mă întreabă cu un picior în aer şi cu mai mult de jumătate de trup pe afară . Se ţine doar cu o mână de toc . Suntem la etajul trei . Nu-mi place . Nimeni n-are habar cât de mult mă supăra scena şi cât de adânc răscoleşte . Ceilalţi se distrează .
- Mă şantajezi ? Nu ţine .
- Şi ce-mi faceţi dacă nu cobor ?
- Nimic . Te previn că n-o să mă arunc după tine . Este periculos ce faci şi nici nu-mi place că bagatelizezi suferinţa altora . Fă ce vrei .
Coboară , că nimeni nu mai râde .

- Şi totuşi ce părere aveţi de profa asta ? insistă altul deschizând ziarul şi indicându-mi obscenităţile .
- În orice categorie socială , în orice breaslă , există oameni normali şi oameni anormali ... profesori , preoţi , medici , avocaţi , şoferi , politicieni ...
- Dar profii nu-s verificaţi ?
- Nu suntem maşini ca să putem fi verificaţi . Asta-i o aberaţie . Chiar de-am fi în regulă la o verificare , ne putem altera fiinţa pe urmă , la fel ca orice alt om . Trebuie să învăţaţi sa identificaţi ce-i nociv şi să vă feriţi . De exemplu : ziarul acesta este nociv , mai ales la ora mea !

- Se vede pe dumneavoastră că nu mai puteţi ! îmi spune alt elev jucând rolul înţelegătorului .
- Nu cred . Ultima dată am discutat despre ...
- Ba da . V-aţi apucat capul cu mâinile . Nici eu nu-i mai suport . Sunt tâmpiţi !
- Ţi se pare . N-am nicio problemă . Toţi sunteţi elevii mei . Ultima dată am discutat despre ...
- Eu stiu mai bine ce-i în dumneavoastră , continuă îndrăzneţ .
- Exprimarea ideii îmi pare cam vulgară . Nu mă mai întrerupe ! Lasă-mă să vorbesc tuturor !

- Opreşte muzica ! spun altui elev .
- Ce vă luaţi de mine ? V-aţi sculat cu faţa la cearşaf ?! îmi răspunde răsfirat pe scaun .
Sună urât , nu ştiu de ce , dar e dureros de urât . Îmi chirceşte inima .
- ... uită-te la mine ! Uită-te !!! Spune ce-ai de spus de rău , orice ... dar uită-te la mine când îmi vorbeşti ! Ascult .
- N-am nimic de spus , îmi răspunde căutând din priviri susţinerea colegilor săi .
- Atunci repetă ! Uită-te la mine ! Repetă !!! şi-i strig atât de croită şi neputincioasă , încât se uită puţin mirat şi-şi scoate în sfârşit căştile din urechi .
Nu repetă .
Am obosit iar .
Atâtea energii irosite !

- A fost o oră frumoasă ?
- Nu stiu . Ce mă-ntrebaţi pe mine ? N-am fost atent .
- Dar pe cine ar trebui să întreb , dacă nu pe un elev care a fost la ora mea ?!
Zâmbeşte a fi înţeles dojana . Probabil că iar o va uita până va mai veni .

În curtea şcolii , prichindeii din ciclul primar se întrec în a descifra buchiile de pe nişte ziare aruncate . Trupuri goale se hlizesc printre titluri trâmbiţând mizeria .
Aveţi grijă pe unde aruncaţi gunoaiele , oameni mari !

sursa foto

Fără mănuşi

Am mers puţin , dar probabil c-am ajuns departe .
Mi-am dat seama că mi-am pierdut mănuşile abia când am simţit că nu-mi pot mişca degetele prea bine şi erau deja vineţii.
Nu-mi amintesc să le fi scos , când le-am aruncat , doar nu m-am oprit nicăieri ...
Tare nu-mi place când uit drumul înapoi .

sursa foto

Clapa

Ei , scârţ , în alt timp ! De unde ?
Suntem toţi pe-aici , depinde doar de ce clape atingem ca să ne dăm seama .
Vise frumoase !

Unghiuri

Cu ce-ndrăzneală răsar să înverzească zarea !
Bine ... probabil că trebuie să le priveşti de aproape ca să umple pustiul ...








sursa foto

Şi-au făcut de lucru

S-au prins de şmecherie ! Un cuvânt , adăugat denumirii domeniului pentru care va fi scos un post la concurs , va schimba cu totul socoteala .
De exemplu : nu-i vor mai spune "Lucru de nimic" , ci "Economia şi lucrul de nimic " . Aşa se va putea/ titulariza pe acest post doar un absolvent/de/studii/economice , nu un inginer în "lucruri" .
Cu atâtea cuvinte jucându-se în stabilirea denumirilor facultăţilor , specializărilor , calificărilor , lucrurile au luat-o razna rău de tot , în lanţ , şi conţinuturile s-au cam pierdut pe parcursul atâtor metamorfoze forţate de desele schimbări de regim .
Nu-i nimeni să vadă şi pentru că nimeni nu se mai pricepe la astfel de noi lucrături .

Gura care bate

- Dacă mai faceţi o clasă şi pentru alt profil , noi , titularii de la această catedră , vom pierde ore , pentru că veţi aduce suplinitori pentru specialitatea aceea , iar nouă ne veţi lua pâinea de la gură ! ţipă îndemnând la răzvrătire doamna/prof/inspector .
De nu i-aş fi descoperit pe net impresionanta declaraţie de avere ...

Zâmbet

Ce frumos zâmbeşte Igor când cântă sau ce frumos cântă când zâmbeşte ?!

Vrejul

Doar noi ce mai stăm încremeniţi , restul seminţelor îşi văd de rost . Înspre miez de noapte le-am surprins împingând acoperişul serei piticilor , mai-mai să-l răstoarne !
- Să le ducem afară !
- Acum ?! E zăpadă !
- Dăm zăpada deoparte !
- E frig !
- Şi dacă vor creşte până mâine dimineaţă mai mari decât camera ?
- ... am încurcat-o ! Stingem lumina să adoarmă !
- Vrei să mă păcăleşti ! Nu mă culc . Stăm să le păzim !
-

Secretul

Despre ce şi-or fi spunând în frigul ăsta ? Că sigur le ţine de cald !
Peşte , fotbal , fete , sănii , whisky , politică , bloguri , avioane ... ?
Deja m-am încălzit încercând să-mi dau seama care-i secretul lor !

La marginea pădurii

E frig . A fost oprită căldura . Şi-aşa era frig . Şi-aşa e vacanţă . Mai bine să ne plimbăm prin păduri în miez de vară .

Maidanul cu scaieţi

Păi , dacă-i aşa şi nimeni nu m-a chemat , înseamnă că pot pleca oricând ! şi-a zis în timp ce rădăcinile firave i s-au rupt şi-a început să rătăcească .
Ajunsese acolo întâmplător , aşa se schimbaseră regulile pe atunci şi n-au mai avut încotro . Au primit-o , dar au avut grija să-i explice cum au stat lucrurile .
Pe malul gârlei se-ntâlneau cu toţii . Aduna scaieţii în coroniţe şi-nghesuia printre ace floricele de cicoare , lumânărele , măzăriche , săpunariţă , trifoi , lucernă , rostopască , albăstrele , ciuboţica cucului şi mierea ursului .
Broscuţele săreau voioase căscând apei ochi mari , rotunzi de uimire , iar buburuzele zburau în toate zările ducând dorul de ducă departe .
În miez de iarnă scaietele , agăţat nu se ştie cum de mâneca hainei , s-a apucat să desţelenească maidanul cu-amintiri înghesuindu-mi printre ace miros şi foşnet de ierburi prospete .

sursa foto

... apă , foc , apă , apă ...

- Viaţă/de/profesor ! exclamă admirativ , cu mirare şi înţelegere , un gălăgios de fel ce-a urmărit atent disputa mea cu un cârcotaş coleg de-al său .
- Doamna , hai că mi-aţi plăcut ! Aţi fost pe sufletu' meu ! Aveţi stofă de profă ! completează colega lui de la geam . Da , exact , cea cu diamant pe un dinte , cea care de obicei este deosebit de vulgară .
Chiar că-mi prind bine vorbele lor . Şi nu-i vorba doar că : altele de unde ? Că şi atât ar fi destul . Dar parcă au ceva curat , proaspăt , verde şi sălbatic . Chiar ...
Data trecută , la sfârşitul orei cu ei , n-am mai avut putere să mă ridic de pe scaun şi parcă nici aer . Noroc am avut c-au zbughit-o toţi pe holuri şi-am putut să-mi revin în linişte .
Acum mă simt ... bine . Mai am o oră la cealaltă clasa/de-a XI-a .
- Nu vă pot suferi ! N-am ce discuta cu dumneavoastră ! Oricum ştiu mai multe decât oricare din clasa asta ! îmi spune eleva , încă din deschiderea orei , aşezându-şi mai bine piciorul stâng peste cel drept , în timp ce continuă să tasteze mesaje pe telefon . N-am mai văzut-o de multe săptămâni .
E dureros cum sună . Aproape că mă sufocă dispreţul ei . Cred că am să i-l las .
Ştiu , sunt mai greu de îndrăgit , depinde şi de cine ... şi n-au trecut nici 30' de când mă simţeam ... altfel . Atâta energie irosită ... şi parcă prin ape tulburi un conţinut difuz şi obscur se zbate să se-nchege într-o poveste cu mine şi ei .
Parcă acum ar fi ... şi doar e vacanţă ?!