Primăvăratice

 O virgulă ... primul gând ce-mi apare în timp ce ţipătul păsării , răzbit ascuţit prin geam , se stinge prelung .
Un semn rătăcit prin oraşul înfrigurat .
Nu-mi amintesc la ce mă gândeam şi nici nu-mi vine vreun gând mai departe ... loc destul rămas de popas .

sursa foto

Croieli

Oricât m-aş face că n-o văd , vacanţa este toi . Nu ştiu ce-i de făcut cu ea . Aştept să se treacă .
Aş da-o la greieri , dar nu cred că le trebuie ; ei muncesc şi le place ceea ce fac .

Am descoperit că nu mai ştiu multe cuvinte , le-am uitat sau nu-mi mai amintesc toate literele lor . Ar fi bine să fac mai des exerciţii de scris ... orice , cred . Dar cum să-mi dau seama dacă-i bine sau rău ?

Cald . Ne-aşteptăm rândul la ghişeul policlinicii .
- Am de gând să fac un copil şi vreau să ştiu dacă sunt sănătos .Vreau să-mi fac analizele , îi comunică domnul de lângă mine asistentei de la recepţie .
Tânăra îl priveşte cuminte . Aşteaptă . Îl priveşte şi aşteaptă . Şi domnul aşteaptă . Şi eu aştept .
- Ce analize ? îndrăzneşte asistenta nevinovată şi curioasă .
- Analizele care se fac ! Le plătesc ! V-am spus ... vreau să fac un copil şi vreau să ştiu dacă sunt sănătos !
Tânăra stă pe gânduri . Şi eu cad pe gânduri . E atât de hotărât ! Altfel pare in regulă ... Din ce-o vrea să-l facă ?! Asistenta caută o soluţie . Va dura mult , cred . Mă mut la alt rând .

Gata . Am scris azi de s-a făcut mâine sau ieri de s-a făcut azi ?!
Iar m-am rătăcit .

Pe vârfuri

Mă uit de jur-împrejur . Sunt prinsă în spaţiul dintre trei cercuri tangente formate din admiratori , cunoscuţi şi prieteni de-ai autorului . Parcă-i la geometrie ! Şi cât spaţiu am , spaţiu în care nu se-nghesuie nimeni , deşi cercurile de cunoscuţi sunt tot mai îndesate !
Le desface pe rând şi-i îmbrăţişează pe fiecare , le strânge mâinile , îi bate prieteneşte pe umăr . De fiecare dată se opreşte la cel de lângă mine . Nu mă încurcă în şir . Cercurile se închid iar .
Deşi mă simt în plus , nici nu-mi vine să mă dau deoparte , de parcă ăsta-i locul şi rolul meu ! Trebuie să fie şi personaje secundare , anonimi amuţiţi de gîlceavă şi sărăcie , pentru care să scrie şi în locul cărora să vorbească .
Parcă ceva nu se leagă şi chipul îngrijorat al autorului îmi confirmă starea , deşi invitaţii îl încurajează şi-i laudă forţa cuvintelor . Ştim că nu va fi bine prea repede .

Avem noroc . Astăzi încă nu ne-a scuipat nimeni , n-a mai aruncat nimeni cu pietre sau cu ouă , am găsit şi câteva scaune libere în autobuz  ... Colegul meu scoate un caiet şi citeşte . Literele sunt desenate cu creionul , sunt frumos rânduite , mărunte si contorsionate , pline de bucle cum n-am mai văzut vreodată . Şi dacă vede că mă minunez atâta de ele , începe să-mi citească textul  . Sună ca o furtună trecătoare de primăvară . Abrupt , răstit, desi vocea dumnealui este blândă şi uşor răguşită .
Străbat Ferentaria ascultând un text în sanscrită sau indiană sau romani ... mă simt obosită rău , dar ascult cu atenţie vorbele de lângă mine . Îmi spune că trebuie trezită mândria de a fi din neam de romi , că vrea să aibă cui preda , că trebuie înfiinţate şcoli cu predare în limba romani . Deocamdată nu au prea multe cărţi de literatură romani , acum ar trebui să se scrie mult , despre orice , numai să se deprindă scrisul şi cititul , pe urmă timpul va cerne şi-a alege ce-a fost în putere . Chiar dumnealui a început să-şi scrie amintirile din copilărie ...

Mi s-au rupt pantofii . Nici sandalele nu mai au mult . Bine că-i cald .
De-ar fi mai multă iarbă , ar fi de mers cu tălpile goale ...

Altfel - I : Soldatul literelor

Să mergem mai departe , deşi ...  pentru o vreme , cred că-i mai bine să merg singură ... ne-ntâlnim mai încolo sau la capăt !

- Da'mi daţi un 10 dacă vin ?
- ... nu !!! Îţi dau 10 doar dacă/înveţi despre cartofi/,fasole/,ceapă/,iahnie ...
- Păi , atunci nu vin !
- Vrei să fii mituit ca să-i asculţi ?! M-am gândit să vă spun şi vouă , fiindcă şi voi sunteţi elevii/mei , chiar dacă nu vă sunt/dirigintă ...
- Doamna , eu vin aşa ... fără nimic , sare să mă împace Nandosul ajuns acum într-a/ XI-a . Şi-l aduc şi pe colegul/meu Bursuc , fiindcă unde mă duc eu vine şi el .

- Las-o dracului de bicicletă ! O leg de-o ţeavă , de-un gard ... , mă repede vocea care sună aspră şi rece , chiar de graiu-i dulce .
-
Eu am zis o dată , recunosc ... am zis şi a doua oară , dar acum , a treia oară , chiar n-am mai zis . Ce-are ?! Mi-am dat seama între timp că ea a văzut destule şi că ar fi ca şi cum aş jigni-o de i-aş mai spune să nu se faţâie pe la marginea câmpului de aici  .
Dacă am greşit când l-am invitat ?! L-am chemat pentru că mi s-a părut că stăpâneşte cu blândeţe cuvintele şi pentru că este un tătic de 10 . Dacă nu-i aşa ? Doar am mai întâlnit din ăştia , de nimeni nu credea că echilibrul lor e doar rezultatul unor atitudini extreme , duale , de una scriau şi alta făceau . Dar nu cred ... cred că fac alegeri corecte , cred ca am fler . Şi-apoi eu nu vreau decât să le vorbească lor , mai puţin contează dacă mă repede pe mine .

A venit ! Chiar a venit . Priveşte miezul zilei prin fereastra clasei . Priveşte atent şi tace . Câmp cu gunoaie .
N-am pregătit întrebări . Nimic . Nici nu mă simt bine . Am scos pe două foi câteva fragmente din articolele sale şi-am subliniat cu creionul câteva propoziţii . Îmi dibuieşte colile de pe colţul  catedrei , le ia , le priveşte , citeşte doar propoziţiile subliniate . Le citeşte ca pentru prima dată , îngândurat . Mă simt de parcă  mi-ar fi descoperit nişte fiţuici . 

“ Nu vreau să ies de aici negru de mizeria altora. Nici despre tine nu vreau să ştiu nimic. “

"... omul e făcut să fie ţinut închis, asta e starea lui naturală. Libertatea e un accident, ascultă la mine."

 "... şi să te rog să duci tu la capăt ce nu am fost eu în stare să termin. Să-ţi construieşti singură lumea în care vrei să trăieşti ..."

"Am început să mă plâng că sunt fatalmente un învins. Că fac parte dintr-o generaţie de sacrificiu."

"Dacă te revoltă minciuna, prostia, lenea . [...] A trebuit să muncesc doar pentru chirie şi mâncare. Dacă vrei să ieşi din condiţia de sclav al propriei existenţe, ca să-ţi trăieşti viaţa din plin, nu te aştepta să vină cineva s-o facă pentru tine. Dacă vrei toate acestea, trebuie să le câştigi şi să le aperi, să ţii cu dinţii de ele. "

"Voi puteţi schimba lumea. Nu cu un clic, cu delete sau cu ignore. [...] Pentru că eu nu cred că faci parte dintr-o generaţie de tâmpiţi scoşi pe bandă rulantă de un învăţământ desfigurat de atâtea intervenţii estetice. "

"Protestează! Revoltă-te! Spune ce gândeşti! Scrie! "

"Eu voi veni să te sprijin. "

"Fă-ţi tu o lume aşa cum o vrei tu. Şi eu, bătrânul plin de metehne şi capricii, voi fi gata să trăiesc în lumea ta. Pentru că am încredere în tine."

- ... eu am scris astea ?!
-
-  

Poveşteste despre : Leta , Paul Goma ( le dăruieşte elevilor CD-uri : Paul Goma _Soldatul câinelui ) , manele , Maria Latăreţu , statutul de vedetă , Mihai/Bendeac , Florin/Salam , muzica populară , copilăria petrecută la o casă de copii , aventuri prin Republica Moldova , profesorii săi , rolul lecturii , părinţi , artă , presă , bancuri , rolul culturii generale  în  orice meserie , emoţia care transformă , sensuri , repere şi multe altele .

Nu-l întrerup , n-are decât să vorbească despre ce-o vrea , cât o vrea . I-a prins pe toţi cu poveştile . Urmăresc mai mult spectacolul din sala de clasă . Au uitat până şi să mai spargă seminţe ! Nu-mi vine să cred , deşi banuiam că aşa se va întâmpla . Arată a cei mai frumoşi elevi pe care i-am întâlnit până acum ! Fac poze . Sunt frumoşi cu toţii . Mă simt bine , ascult şi eu liniştită mai departe .

Pleacă . O găseşte aşa cum a lăsat-o , întreagă , legată de gard . Mi-a fost teamă pentru Leta . Nu ştiu să-i mulţumesc , decât aşa ... mulţumesc ! N-am exerciţiu . Nu întâlnesc des gesturi frumoase . Dau să întind palma ca o mângâiere , dar deja s-a îndepărtat şi mâna-mi coboară în gol ... drum bun , Soldatule !

Călătoria

Mai departe ...

Este doar noroc să scapi . Întorc capul să-mi feresc faţa .
De pietrele aruncate la întâmplare am scapat , de scuipaţi nu . Unul a ajuns pe lângă guler , pe gât ; altul în plete ; altul pe mânecă ...
Nu , n-am probleme , n-am suferinţe . Nimic . Nimic .
Mă uit totuşi cu reproş spre chipul ce mă ţinteşte schimonosindu-se să-şi adune o altă salvă de salivă . Pare a fi o fetiţă . Nici nu-i urâtă . O-nghite . Am mai scăpat de unul . Îşi alege grăbită o altă ţintă . Aşa se distrează ţâncii de pe-aici . Nu degeaba e-un capăt de drum .

 Ne-aşezăm . Rar găsim locuri libere , le ocupă elevii pe toate . Un braţ gros şi gol se propteşte să se sprijine între  capetele noastre . Este al elevului de pe scaunul din spate .
- Buna seara , doamna/de/franceză ! Îmi daţi şi mie un 10 ?
Ce pumn ... dar nu-i treaba mea , îmi las colega să rezolve . Nici ea n-are probleme . Pare inertă . Nu răspunde . Musculosul continuă până se plictiseşte una dintre admiratoarele lui şi-i sare în poală , în sus şi-n jos . Tot mai repede în sus şi-n jos . Preocupat să-i reziste , musculosul ne lasă .

Se discută despre coe . Sunt mari . De-a/XII-a . Unii sunt şi elevii mei ... dar ... nu cred că mai am ceva de spus ... nimănui ... nimic ... sunt ... departe ...
Este şi şeful clasei cu ei . Vrea să discut numai cu el la oră , altfel face-n fel şi chip să-mi distrugă orice încercare de a lega un fir cu ceilalţi  . Poate vorbi despre orice ... vrea să-i pun intrebări să-mi demonstreze ... Nu vreau . N-are decât să şi le pună singur . Nici măcar atâta n-a învăţat !

La şedinţă au vrut  părinţii să ştie ce am făcut eu pentru elevi  ?! De ce nu le dau numarul meu de telefon ? De ce nu au primit manuale ? De ce trebuie bani pentru : fondul/şcolii /fondul/de pază/costum/de/practică/cravată/poze/ecuson/analize/abonamente ... n-am ştiut ce să mai fac ... m-am înfipt în mijlocul haitei şi le-am ţipat să se uite la mine .
- Eu le-am inventat ? Vi se pare că eu nu fac destul ?!
Ne-am holbat unii la alţii tăcând şi ... atât . 

Iar a rezistat geamul ! Altă piatră aruncată .

Nu se schimbă nimic .  Sau eu ?!

De unde vine şi unde se duce autobuzul ăsta ?

Pe cărare

Între casa lui şi cimitir nu era decât un lat de cărare pe care nu prea umblau oameni .
Era mai frumoasă decât multe alte cărări umblate , fiindcă oamenii se fereau să-i rupă florile şi frunzele care se căţărau dinspre morminte peste scândurile putrezite din gard . Fugiţi pe sub ele fuseseră  şi bulbi de narcise şi de crini , dar se opriseră în marginea pârâului azvârlind cu rândul corole albe şi portocalii peste apa ce-o mai puteai ghici curgând pe-acolo doar după  orăcăitul broaştelor şi zumzetul insectelor . Regina nopţii albea şi parfuma cărarea înspre serile de vară de se zăpăceau greierii cântând până se crăpa de ziuă .
Totuşi i se zicea Uliţa morţilor , că-nspre ea  se deschidea poarta din spate a lăcaşului cu morminte , poartă  mereu întredeschisă , agăţată cu sarmă şi sprijinită de tulpina unui vişin .
Ţineau oamenii drumul drept şi-n grabă când treceau  pe-acolo , până când a săpat nea Costin în colţul curţii sale şi-al cărării o groapă adâncă , cu trepte multe şi late , în care a meşterit o cişmea . Şi-a mai făcut şi-o băncuţă la poartă , dintr-o scândură sprijinită-n patru pari . Era apoi taifas în fiecare seara . Mai întâi veneau femeile cu căldările după apă , apoi barbaţii dinspre câmp se opreau să adape caii , iar mai târziu chicoteau tinerii .
Era tăcut nea Costin . Când ieşea la poartă şi nu mai era loc pe bancuţă , stătea rezemat de gard şi asculta , nu se băga în vorbă cu una cu două . Nu-mi amintesc să-l fi auzit vorbind , nici măcar atunci când a trecut pe la poarta noastră , în ultima lui seară . Poate că doar mi-a făcut semn să chem pe cineva de-al casei .
Şi-atunci era greu . S-au confiscat grădinile , s-au dărâmat gardurile , s-au scos din pământ copacii daţi în rod ... buldozerele au trecut şi-au refăcut harta terenului agricol conform indicaţiilor . Nici cimitirul n-a fost ocolit , dar au luat din el doar pământul de prisos , nefolosit incă , şi vişinii  . Au închis şi cişmeaua .
A trecut pe la mai multe porţi cu-n "seara bună !" şi aşteptând un răspuns , c-ar fi vrut să crească un porc ... dacă l-ar fi ajutat cineva , după cum aveau să-şi dea seama a doua zi  când ... nu l-au mai găsit ... aşa cum ar fi trebuit ... că s-a strecurat pe poarta dinspre cărare ... probabil ...
Fir'ar să fie şi vorbele astea ... de unde să le ştie fiecare pe cele potrivite pentru sine , dar şi pentru ceilalţi ?

sursa foto

43

Astăzi cântăm . " Să vină aici ... "  curajoşii !
Uitam ... cafeaua !

Vecinătăţi

Am un vecin !
Este voinic şi cam ... acru , chiar de la prima oră de curs a încercat să se războiască cu mine .
- Pot să plec ? a întrebat ţâfnos .
- Nu , am zis sec .
- Stau în Vitania ! Fac o oră până acasă !
- Şi eu !
- Atunci suntem vecini !
- Da , vecine !!! i-am răspuns cu bucurie , că nimeni nu mi-a spus până acum c-ar fi vecin cu mine .
Chiar aşa ... mai degrabă am vecini de blog decât de bloc !
Ştiam că sunt vecină doar cu o ghenă de gunoi şi cu un cabinet particular de psihologie , cabinet cu rari şi ciudaţi pacienţi !
De exemplu , într-o dimineaţă , când se crăpa de ziuă , au ieşit de acolo o tânară blondă si un domn foarte , foarte ... interesant , cu ochi încercănaţi şi riduri fine îngrămădite ca-n nişte aripi atârnânde sub atâtea tristeţi ... şi-un zâmbet reţinut atunci când a ridicat puţin sprânceana dreaptă a mirare spre mine ...
- Ziua bună , vecine ! îl întâmpin cu bucurie pe durul care tocmai se ciondăneşte pe trotuar cu doi colegi de-ai lui . Te supără careva ? Să-mi spui ! Atâta-i trebuie !
Şi pe vecin îl prinde râsul , că cine-ar îndrăzni să-l supere ?! Interesant , pare un râs sfielnic!
- Doamna , dar de ce plecaţi încolo dacă staţi în partea ailaltă ? Ar trebui să plecaţi în partea aia !
... grijuliu vecin !

El pulpo y el maestro

Caracatiţa Paul este mereu acasă . Nu e o vedetă arogantă , are timp pentru oricine şi răspunde cu promptitudine oricărei întrebări . Eu n-am mai întâlnit aşa ceva !
- Paul , eşti frumos ?
- Nu .
- Eşti modest ?
- Da .
- Tu vrei să mă superi ?
- Nu .
- Am să iau examenul ?
- Nu .
- ...
- [ ... ]
- Pot să plâng aici , lângă tine ?
- Da .
- ... cred că mi-a trecut supărarea ! Gata . Nu mai e !

- Mama , pot să-l întreb şi eu ?
- Mda ... dar ai grijă ce întrebi ...
- Paul , mama e frumoasă ?
- Nu .
- Auuuu ! Ce mi-a răspuns !
- Ţi-am spus să ai grijă !
- Paul , mâine va ninge ?
- Nu .
- ... de unde ştie ? E deştept ?!
- Bravo ! Cum aşa ?! A zis că nu-s frumoasă !
- ... Înseamnă că mâine ninge ?!
- ... totuşi , undeva cred că va ninge zdravăn !
- Hai , să-l mai întrebăm ! Îl prindem noi că nu ştie ! [...]

42

N-am găsit o poză cu vreun tort care să-mi placă . Ca să vă servesc o felie de poză . Că de ăla adevărat ... am doar nişte covrigi cu sare , 8 buc. la pungă , 240 g . Cred că ... ne-ajung . A ! Am şi cafea ! Am băut deja două ceşti , dar mă duc să mai aduc şi pentru voi . Cred că azi voi bea multă cafea . O zi frumoasă !

sursa foto

Prin adâncuri

- Dacă aş fi ştiut ... te-aş fi ajutat !
Dadada ... ştiu , fii liniştit !
Dar , chiar aşa , ce te-o fi împiedicat să ştii ?
Aaaa , eu , eu despre care nu ţi-ai închipui ... Mă bucur ! Chiar mă simt mai bine , mă simt în regulă !
Păi , aşa îmi place mie să mă înconjor de prieteni ! Dacă-ţi ceream ceva şi fugeai ? Ar fi fost mult mai rău !

" Rămâneţi , prieteni , le-am zis . Să stăm împreună până vom ieşi din fundătura aceasta . "
Jules Verne , 20 000 de leghe sub mări

sursa foto

La sfat

Le-am auzit tăifăsuind ! Cea mai în vârstă se scutura atât de bucuroasă împrăştiindu-şi seminţele ! Şi tot verdele căuta să stea cu urechile ciulite la poveste !
Habar n-aveam că aşa puteau fi învelite firele de iarbă pentru nopţile reci de primăvară !

Hai , Mile !

Gânduri cu bine să plece înspre Mile/Cărpenişan şi să-l ajute să se facă repede sănătos !
Hai , Mile ! Hai ! Hai !


sursa foto

Turnul rotocolit

Piatră peste piatră să se-nalţe mândru turn .
Dar , de aici , parcă-i rotocol colţuros .

Prietenii

"- Cât e de bun d'Artagnan - schimbă dintr-o dată vorba Athos - şi ce rară fericire e să te fi sprijinit o viaţă întreagă pe un prieten ca el ! Iată ce ţi-a lipsit ţie , Raoul .
- Un prieten ? zise cu tărie tânărul . Mi-a lipsit mie un prieten ?
- Domnul de Guiche e un tovarăş minunat - reluă contele cu răceală - dar eu cred că , în timpurile de azi oamenii se gândesc mai mult decât pe vremea noastră la treburile lor şi la plăcerile lor . Tu ai căutat totdeauna viaţa retrasă ; e o fericire în asta , de bună seama ; dar ţi-ai pierdut acolo tăria . Noi , cei patru , oarecum lipsiţi de plăcerile ce fac bucuria voastră , ne împotriveam cu dârzenie în faţa nenorocirilor . "
Al . Dumas _ " Vicontele de Bragelonne "

" în timpurile de azi " ?! Eu cred că mereu toate-s la fel . Doar decorul se schimbă şi prea puţini doresc să înveţe ceva din treaba asta .
Chiar aşa ... cum or fi arătând prietenii ? Fiţi liniştiţi ! Nu ştiu răspunsul .

sursa foto