luni, 4 iunie 2012

Pe vârfuri


Mă uit de jur-împrejur . Sunt prinsă în spaţiul dintre trei cercuri tangente formate din admiratori , cunoscuţi şi prieteni de-ai autorului . Parcă-i la geometrie ! Şi cât spaţiu am , spaţiu în care nu se-nghesuie nimeni , deşi cercurile de cunoscuţi sunt tot mai îndesate !
Le desface pe rând şi-i îmbrăţişează pe fiecare , le strânge mâinile , îi bate prieteneşte pe umăr . De fiecare dată se opreşte la cel de lângă mine . Nu mă încurcă în şir . Cercurile se închid iar .
Deşi mă simt în plus , nici nu-mi vine să mă dau deoparte , de parcă ăsta-i locul şi rolul meu ! Trebuie să fie şi personaje secundare , anonimi amuţiţi de gîlceavă şi sărăcie , pentru care să scrie şi în locul cărora să vorbească .
Parcă ceva nu se leagă şi chipul îngrijorat al autorului îmi confirmă starea , deşi invitaţii îl încurajează şi-i laudă forţa cuvintelor . Ştim că nu va fi bine prea repede .

Avem noroc . Astăzi încă nu ne-a scuipat nimeni , n-a mai aruncat nimeni cu pietre sau cu ouă , am găsit şi câteva scaune libere în autobuz  ... Colegul meu scoate un caiet şi citeşte . Literele sunt desenate cu creionul , sunt frumos rânduite , mărunte si contorsionate , pline de bucle cum n-am mai văzut vreodată . Şi dacă vede că mă minunez atâta de ele , începe să-mi citească textul  . Sună ca o furtună trecătoare de primăvară . Abrupt , răstit, desi vocea dumnealui este blândă şi uşor răguşită .
Străbat Ferentaria ascultând un text în sanscrită sau indiană sau romani ... mă simt obosită rău , dar ascult cu atenţie vorbele de lângă mine . Îmi spune că trebuie trezită mândria de a fi din neam de romi , că vrea să aibă cui preda , că trebuie înfiinţate şcoli cu predare în limba romani . Deocamdată nu au prea multe cărţi de literatură romani , acum ar trebui să se scrie mult , despre orice , numai să se deprindă scrisul şi cititul , pe urmă timpul va cerne şi-a alege ce-a fost în putere . Chiar dumnealui a început să-şi scrie amintirile din copilărie ...

Mi s-au rupt pantofii . Nici sandalele nu mai au mult . Bine că-i cald .
De-ar fi mai multă iarbă , ar fi de mers cu tălpile goale ...

4 comentarii:

Rudolph Aspirant spunea...

Pai fiecare autor publicat incearca si el sa traisca cum poate, sa scoata un ban in plus din ce scrie, ca doar nu scrie nimeni, decat poate maj bloggerilor in lb romana in clipa asta, (din care unii poate ca nu simt ca au glas sau reprezentare pt preocuparile lor specifice in alt fel), aiurea pe gratis asa pt publicul larg.

Margot spunea...

:)) aş zice că şi eu scriu aiurea , dacă n-ai tot veni tu să cârcoteşti !

Rudolph Aspirant spunea...

Pai eu speram ca comentariile mele sa-ti fie de folos tie/blogului tau, chiar si la nivel vag de suport, nu concret informativ direct desigur, nu invers adica sa devina blogul tau un loc de suport pt mine, (ca efectiv NU cred ca blogul tau merita asta sau e un blog potrivit pt asa ceva, altele da). Plus, in mod sincer cred ca ai talent de scriitor publicabil si efectiv nu cred ca ar trebui risipit pe blog, (decat poate asa la nivel de promo pt o carte deja pe cale de aparitie sau deja publicata pe hartie in mod/scop comercial).

Margot spunea...

Rudolph , comentariile fac poveştile să se depene şi blogul să aibă viaţă , am vrut să-ţi spun ceva de bine :)