După-amiezi

Zecele

Într-o zi de pe la începutul primăverii intru supărată în clasa celor de-a XIII-a şi le spun cu năduf :
- Ştiu , am întârziat ! N-am vrut să mai ajung astăzi la şcoală ! Puteam să ajung la fix , dar am plecat intenţionat în sens opus un timp ...
Ochii multora se îndreptă spre mine . Continuu :
- Mi-au dat să duc o hârtie unei profesoare de la altă şcoală . Predă şi dumneaei aceleaşi discipline ca şi mine , doar că este alt tip de şcoală . Doamna era blondă şi foarte frumoasă ! (elevii încep să zâmbeasca înţelegători ) Am trecut uşor peste asta ... nu putem fi toate blonde ! (ei râd ) Avea un costum frumos , foarte frumos ! ( deja li se observă toleranţa în priviri ) Ei , asta e ! mi-am spus . Daaar ... în pauză a venit la dumneaei o elevă care şi-a cerut scuze , înainte de oră , pentru că nu şi-a făcut tema !!! (toţi izbucnesc în hohote de râs ) Mă-nţelegeti ??? A fost prea mult pentru mine !
Toţi se schimonosesc de râs , râd de-mi vine şi mie să râd când îi văd , cu toate că sunt supărată .
- Lăsaţi , doamna ! A fost aranjată treaba !
- Nu ! Nu ştia că voi veni !
- Atunci era vreo tocilară !
- Ce conteaza ?! Eu nu-mi amintesc să fi văzut vreo tema la voi pentru orele mele !
- Lăsaţi , doamna ! Vom face şi noi !
Nu , n-au făcut . Totuşi , acum câteva zile , unul dintre cei puţini care ştiu să tacă şi să asculte a venit la cancelarie :
- Am adus referatul .
- Pentru mine ?!
- Da ... ne-aţi spus că putem face şi un referat despre ...
Iau foile . Sunt şase pagini scrise mărunt de mână !!! Îi recunosc scrisul ! Nu-mi vine să cred ! Recunosc şi textul , e de ani de zile aceeaşi poveste şi totuşi niciun elev nu a citit-o până acum , doar copy-paste pentru proiecte .
- Este bun ? mă întreabă cu o curiozitate timidă . Am scris despre [...] , atât am găsit .
- E grozav ! Îţi trec imediat un 10 mareee !
- Nu-l citiţi ?
- ... ba da ! răspund fâstâcită . Am să-ţi mai dau o notă şi pentru conţinut ...
- Nu-mi imaginam că este aşa de important pentru dumneavoastră referatul ăsta !
- Da ... ... e grozav când pot da note de zece ! Sunt obişnuită să dau note de 5 .
-

Zecele ... de când măsura pentru examenele lor este doar "admis/respins" , ceea ce înseamnă doar "admis" pentru toţi ... zecele este ... ce mai este ? Ce vrea fiecare să fie ! La fel şi cinciul ! La fel şi ce mai este printre ele . Ce vrea fiecare să fie !

Macaraua

Cred că e o macara cu pile ! Probabil de asta nu-mi place şi o privesc cu inima strânsă ori de câte ori trec pe sub greutăţile ei .

Altfel ea este harnică , lucrează de multe luni pe deasupra capetelor trecătorilor care se strecoară timoraţi pe lângă fostul trotuar , pe lângă maşini , pe lângă balţi , pe lângă câini , pe lângă garduri , unii pe lângă alţii , muţi .

Offf , n-am pus soarele în poze ! Şi doar m-am uitat peste tot ...

41

Data trecută 40 , acum 41 .
Altfel ... nimic deosebit .
Poate mai multe fire de păr alb , ce-i drept ... lungi şi strălucitoare ... dacă-i soare !

Scopul

" a deschis ochii , ca o şcolăriţă care primeşte o propunere indecent de drăguţă de la profesorul de română " - Tudor Octavian
Cum de-o fi ajuns la comparaţia asta ? Cum ?
Probabil că mereu au fost şi vor mai fi alţii ca proful acela de română ...
Constituţia atletică şi ţinuta sa vestimentară impecabilă , pletele-n vânt dezordonate şi costumele sale din stofe scumpe şi-n culori calde îl făceau uşor de remarcat pe culoarele liceului . Privirea vulturească de sub sprâncenele-i bine conturate şi frumos arcuite capta uşor atenţia . Tenul măsliniu îi căpăta deseori o nuanţă palidă , parcă sugerând o urmă de tristeţe , de continuă neîmplinire . Nasul uşor coroiat , buza de jos mai groasă şi răsfrântă , bărbia lată crestată de un şanţ abia perceptibil dădeau chipului său o oarecare duritate ce contrasta cu timbrul vocii sale catifelate , joase , sunând a profunzime şi transmiţând emoţie . Sensibil şi mai mereu împotriva constrângerilor şi a regulamentelor vremurilor , părea să fi moştenit carisma unor mari poeţi sau luptători . Şi-a câştigat repede popularitatea fiind catalogat de elevi - adesea lipsiţi de repere solide - ca " cel mai bun " dintre profesori . Popularitatea s-a transformat uşor în etichetă de prestigiu a valorii sale profesionale .
Era cel mai iubit dintre profesori . Da ... cel mai iubit !
Elevii îi puteau cere bani de-o tigară , se puteau dezbate cu dumnealui " ultima noapte de dragoste " şi implicaţiile sale spirituale , i se puteau da spre corectură creaţiile literare despre orice emoţie . Câtă risipă de frumos , de exuberanţă , de tinereţe în jurul dumnealui !
Acceptând fără rezerve rolul de confident , de tăinuitor al frământărilor adolescentine şi fiind prea iubitor de sine , jocul i-a scăpat deseori de sub control , sensibilitatea sa fiind baza unui comportament labil şi nici pe departe inspiraţie pentru stări de echilibru .
Fiind la rându-mi o ascultătoare cuminte de poveşti , multe din personajele idilelor sale le-am întâlnit : unele nefericite , altele nesuferite , nimic frumos şi multă durere .
L-am privit mereu critic , cu o atitudine foarte rezervată faţa de cea a colegilor mei , eram cred printre foarte puţinii care-i vedeau popularitatea ca fiind ieftină , găunoasă , păguboasă , distructivă chiar ! Nu ne-am îndrăgit . M-am îndepărtat de rostul studierii acelor manuale anoste şi al comentariilor dictate de acel profesor . Bine ? Rău ? Asta a fost !
Un coleg rebel din altă clasă şi-a exprimat dezaprobarea scoţand în timpul actului oratoric al domnului profesor un măr din care a muşcat zgomotos rupând vrăjeala ! A fost scandal . L-am redescoperit acum pe fostul coleg recomandându-se pe blogul său ca fiind scriitor şi jurnalist ! I-au prins bine merele mâncate la timp! Deşi pare cam arogant şi acum ... or fi fost acre !
Nu sufăr prea mult când elevii îmi spun :
- De ce nu vă schimbaţi ? De ce nu sunteţi altfel ? Nu vedeţi că nu sunteţi îndrăgită ? Nu sunteţi populară! Nu vă gândiţi la treaba asta ?
- Tinere , scopul meu nu este să-ţi fiu dragă ! Ar fi foarte simplu pentru mine ! Am învăţat asta !

Anotimpuri

via Yatzi

Zăpezile

O zăpadă fără urme de viaţă , aşternută peste noapte în pragul unei dimineţi de week-end , pufoasă , cu fulgi rotofei care cad leneşi , nehotărâţi . O zăpadă prin care înaintez la fel de nehotărâtă ca şi ei . Stau cuminţi acolo unde ajung . Părul lung şi despletit probabil pare o perucă bine pudrată .
Ce-o fi căutând singur acum pe strada asta pustie prichindelul apărut de după colţ ?! E vesel ! Şi pare atât de sigur pe sine ... parcă-i stăpânul zăpezilor ! Mă priveşte zâmbind şi-mi spune hotărât :
- Eşti frumoasă ca Albă ca Zăpada !
Şi se duce printre fulgi lăsându-mi o uimire încă vie .

Trotuarul

Duhori , zemuri , dâre , insecte , dude ... multe dude ! A ! Era să uit ... şoricelul mort şi o aripă colorată de fluture Amiral !
Bine ... nu-i chiar atât de rău ... uneori umbrele frunzelor mângâie tot .
Si-apoi bordurile au fost schimbate şi anul trecut şi anul ăsta ! Sunt proaspete !

Colţul

În colţul rotocolit înghesuit , orizontul pare totuşi mai verde şi însorit . Într-o zi s-a oprit aici chiar o vrăbiuţă curioasă . S-a uitat la mine aşa ...
Şi eu ... ... până ne-a prins râsul şi ne-am văzut de zboruri ...

Rotocoale

Fiarele modelate în cercuri nu sunt gratii !
Sunt rotocoale !

Norocoşii

Nu ştiu cum de alţii or reuşi de le ies în cale atâtea
veveriţe , porumbiţe ...
De când mă chinui să zăresc şi eu printre crengile de la geam ciorile astea "gureşe" ...


sursa foto

Firimituri

- Bună ziua !
- Să-mi bag ... !
- Încearcă la director ! Du-te !
- ... mă scuzaţi ! Ce-i ?! Nu v-am zis dumneavoastră !
Cam ăsta-i dialogul de întâmpinare .
M-am învăţat să golesc de sens cuvintele şi să le umplu altcândva , altundeva , altfel . A devenit obicei . Din păcate şi vorbele frumoase au urmat acelaşi drum . Mintea s-a obişnuit să filtreze tot , să golească tot din exces de zel .
Mai departe ... e un fel de wrestling cu rezultat predeterminat . Eu ... jobber . Singura fărâmă de realitate stă în manevrele spectaculoase pentru a menţine interesul în timp ce trebuie să mă feresc şi să-i pun pe alţii în valoare .
Or folosi oare cuiva toate astea ?!