Zăpezile

O zăpadă fără urme de viaţă , aşternută peste noapte în pragul unei dimineţi de week-end , pufoasă , cu fulgi rotofei care cad leneşi , nehotărâţi . O zăpadă prin care înaintez la fel de nehotărâtă ca şi ei . Stau cuminţi acolo unde ajung . Părul lung şi despletit probabil pare o perucă bine pudrată .
Ce-o fi căutând singur acum pe strada asta pustie prichindelul apărut de după colţ ?! E vesel ! Şi pare atât de sigur pe sine ... parcă-i stăpânul zăpezilor ! Mă priveşte zâmbind şi-mi spune hotărât :
- Eşti frumoasă ca Albă ca Zăpada !
Şi se duce printre fulgi lăsându-mi o uimire încă vie .