- Bună ziua !
- Să-mi bag ... !
- Încearcă la director ! Du-te !
- ... mă scuzaţi ! Ce-i ?! Nu v-am zis dumneavoastră !
Cam ăsta-i dialogul de întâmpinare .
M-am învăţat să golesc de sens cuvintele şi să le umplu altcândva , altundeva , altfel . A devenit obicei . Din păcate şi vorbele frumoase au urmat acelaşi drum . Mintea s-a obişnuit să filtreze tot , să golească tot din exces de zel .
Mai departe ... e un fel de wrestling cu rezultat predeterminat . Eu ... jobber . Singura fărâmă de realitate stă în manevrele spectaculoase pentru a menţine interesul în timp ce trebuie să mă feresc şi să-i pun pe alţii în valoare .
Or folosi oare cuiva toate astea ?!
duminică, 7 iunie 2009
Firimituri
Etichete:
Jurnal de scoala
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu