joi, 30 decembrie 2010

Siluete

Frigul le-a încremenit pe când dansau în dreptul ferestrei .
Muzica încă se mai aude ...

Maksim Mrvica - ''Electrik'' - ''Tango in Ebony''

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Beteală


Bine , hai , c-om trece şi de Crăciunul ăsta ... sărbători cu bine !

duminică, 12 decembrie 2010

Răsfir-te , mărgărite !

Pe timpul scârţâitului zăpezilor sub bocanci şi-al jelaniei crengilor îngheţate în bătaia vântului , printre crăpăturile plitei se strecurau pâlpâiri gălbui fugărindu-se pe pereţi şi împrăştiind căldură .
Stihiile se prăvăleau răsucindu-se în jurul hornului şi muşcau din tabla casei ce-ncepea să trosnescă precum sub un dans drăcesc de-al urgiei venite de peste câmpul pustiit de-atâta alb şi ger .
Focul , doar focul se-ngrămădea să răspundă cu flăcări şi scântei chemării , de parcă atunci şi-ar fi descoperit rostul .
Bucăţi mari de jar şi cenuşă se cerneau împreună prin grătarul cenuşarului , de-atâta ardere-n grabă .
Şi-atâta linişte aducea vânzoleala lor ... de gândul se destrăma în trupul ghemuit lângă caldura din firidă mai ceva ca fumul în gerul câmpiei , iar frigul se cuibări şi el în întunecimea camerei în care fetiţa adormi .
 
sursa foto

vineri, 10 decembrie 2010

Vecinătăţi

Am un vecin !:)
Este voinic şi cam ... acru , chiar de la prima oră de curs a încercat să se războiască cu mine .
- Pot să plec ? a întrebat ţâfnos .
- Nu , am zis sec .
- Stau în Vitania ! Fac o oră până acasă !
- Şi eu !:D
- Atunci suntem vecini ! :D
- Da , vecine !!! i-am răspuns cu bucurie , că nimeni nu mi-a spus până acum c-ar fi vecin cu mine .
Chiar aşa ... mai degrabă am vecini de blog decât de bloc !
Ştiam că sunt vecină doar cu o ghenă de gunoi şi cu un cabinet particular de psihologie , cabinet cu rari şi ciudaţi pacienţi !
De exemplu , într-o dimineaţă , când se crăpa de ziuă , au ieşit de acolo o tânară blondă si un domn foarte , foarte ... interesant , cu ochi încercănaţi şi riduri fine îngrămădite ca-n nişte aripi atârnânde sub atâtea tristeţi ... şi-un zâmbet reţinut atunci când a ridicat puţin sprânceana dreaptă a mirare spre mine ...
- Ziua bună , vecine ! îl întâmpin cu bucurie pe durul care tocmai se ciondăneşte pe trotuar cu doi colegi de-ai lui . Te supără careva ? Să-mi spui ! Atâta-i trebuie !
Şi pe vecin îl prinde râsul , că cine-ar îndrăzni să-l supere ?! Interesant , pare un râs sfielnic!
- Doamna , dar de ce plecaţi încolo dacă staţi în partea ailaltă ? Ar trebui să plecaţi în partea aia ! :-/
:-O ... grijuliu vecin ! :)

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Ferentaria

Mulţi bolnavi ! Fel şi fel de boli ! Ce mai contează ? Consecinţele sunt aceleaşi .
- Să te f>-)t ! Şi pe tine ! Şi pe mă-ta ! Şi pe tot neamul tău ! se aude vocea unei fete de după colţul coridorului .
Da , trebuie să trec pe acolo , că alt drum nu-i . Este o singură cărare îngustă şi întunecată , pentru toată lumea .
Două fete se înjură cu năduf în timp ce-şi împart nişte cărţi de joc . Mai mulţi băieţi le supraveghează .
- Aici e liceu ? întreb cu timiditate , că nu-i cunosc .
- Auziţi ... noi suntem din Ferentaria ! îmi răspunde mândru înfoiat unul dintre masivii întunecaţi . Pe noi aşa ne-au învăţat părinţii !
- Am înţeles . Dacă societatea este bolnavă , noi de ce-am fi altfel ?
Plec mai departe spre ultima ora de vineri , în timp ce se aud din spate câteva scuze bâlbâite . De obicei este tare urâtă şi târzie în noapte .
În clasă miroase puternic a fum de ţigară . O elevă stă în primul rând , pe scaun , cu picioarele pe bancă . Nu catadicseşte să se mişte , nu-mi răspunde la salut , doar câţiva încep să se urnească de pe hol spre clasă , unii iar îşi bagă p>-)a , alţii încep să arunce cu caiete , mulţi plescăie gumă , iar ridic tonul ... ş.m.d.
Mă străduiesc să am răbdare , să nu spun ... decât ce trebuie ... dar ce trebuie ? cine mai ştie ?
De voie , de nevoie , se mai leagă ceva ...
Strâng fişele de lucru şi unul dintre ei observă că pe fişa mea sunt şi răspunsurile pe care le-am lucrat împreună .
- Păi , aşa ?! Aveţi răspunsurile pe foaie şi veniţi să ni le cereţi nouă ?
- Fişele eu le-am conceput ... ,  încerc să-i explic mândră de strădania mea , când nu există manual la disciplina asta , când fiecare prof îşi face rost de informaţii , hârtie , imprimantă , cerneală ... după cum poate ...
- Staţi acasă şi-nvăţaţi răspunsurile şi pe urmă veniţi la noi să ne spuneţi şi să ne-arătaţi că ştiţi ! Aşa ... mersi ! Să-mi  ...
Logica ferentariană este ... complicată ... daaaa , sigur . Cred că voi avea nevoie de ajutor  ...

sursa foto

joi, 2 decembrie 2010

Cafea

Incredibile combinaţii de obscenităţi aruncate la întâmplare sau căutându-mă însoţite de priviri provocatoare îmi taie calea şi-mi alungă cuvintele . Asta nu-i bine . Nu-i bine când cuvintele-mi fug .
6.40 . Am ajuns devreme . Încă-i întuneric . Am mers repede . Mi-a fost frig . Am îngheţat . Şi copacii . Parcă erau de sticlă , chiar şi frunzele care cădeau se spărgeau în cioburi .
Pot bea cafea din aia proastă de la dozatorul de pe hol . 1 leu .
- Să-mi bag p>-)a ! glăsuieşte tânara .
- Şi eu să-mi bag p>-)a în tine ! glăsuieşte şi colega ei către băiatul care le ascultă amuzat .
De data asta ... să zic ceva ? să nu zic ? ce să zic ? are rost ? nu-i cunosc.
Astept să se umple paharul . Dizolv încet zaharul . Continuă şi mă privesc . Am înţeles . Oricum trebuie să trec pe lânga grupul lor ca să deschid uşa cancelariei . E momentul să izbucnesc iar , încet şi adânc . Nici nu-i cazul să spun prea multe , imediat dispar cu toţii bodogănind.
Dau să-mi deschid nasturii de la gât , dar n-am . E o bluză cu anchior . Zvâcniri puternice se simt sub oase . Poate ar trebui să nu mai beau cafeaua .
- Doamna , dumneavoastră sunteţi profă de serviciu ? mă întreabă mirată o elevă răsărită dintr-un ungher al coridorului .
-  ... nu .

sursa foto

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Unu'

- N-a mai rămas nimeni , mă întâmpină de la capătul holului omul în salopetă albastră de la întreţinere .
- V-aţi uitat peste tot ? În bănci , pe sub bănci ... :( mă duc să văd şi eu !
- :)) Eiii , a mai rămas unu' ! răspunde chicotind .
:-/
În pragul clasei se află un alt morman de gunoaie . Multe gunoaie . Multe coji de seminţe . Şi doar acum două ore fusese strâns  alt morman !
- A ! Dumneavoastră eraţi ! L-am întrebat cu cine are ore şi mi-a zis : " cu doamna aia tristă " , îmi spune doamna în alb de la curăţenie , oprindu-se din trebăluială şi sprijinindu-se în coada măturii .
Chipul doamnei cu matura este blând , obosit , şi nu-mi pare deloc mai vesel decât al meu . Totuşi comentariul mă înveseleşte .
- Ei , vedeţi , aveţi cu cine face ora ! completează amuzat omul în albastru care s-a luat după mine . În spatele lui a venit curios şi bodyguardul cel slab , în vârstă , cu ocheleri , în negru cu baston de cauciuc . Ne uităm cu toţii la elevul rămas . Uşor stingherit ne priveşte şi el curios din prima bancă .
Nu vreau să mai fac ore cu un singur elev . Au ele ceva special şi sunt interesante , dar sunt şi grele , ciudate , nefireşti , greu de menţinut în echilibru . La o altă şcoală eram obligaţi să stăm în clase pâna sosea vreun elev să facem ora cu el . Mă "specializasem" în "ore ciudate" .
Sucesc vorbele încât în vârtejul lor se prind şi omul în albastru , şi doamna cu mătura , şi bodyguardul cu baston . Stăm toţi în picioare în faţa clasei şi vorbim pe rând despre ... multe din ce-am învăţat , din ce-am întâlnit , comunicare , educaţie , management modern , oameni cheie , oameni frumoşi  ... da , fiecare din ce-a întâlnit şi-a înţeles . Din bancă ne priveşte , intervine uneori , ne cântăreşte într-una . Îi sună telefonul de două ori . Răspunde în şoaptă că nu poate sta de vorbă , că-i "la oră" !
Ora trece repede .
- De mult timp îmi doresc să fac orele cu invitaţi . Nu reuşesc singură să captez atenţia tuturora , atât de mulţi şi diferiţi . Unele lucruri se înţeleg mai bine dacă sunt spuse de alţii . Pe cine crezi că ar trebui să chem ? Cu cine ai vrea să stai de vorbă ? Dar colegii tăi ? Vreun fotbalist ? Vreun actor ? Vreun cântăreţ ?
- Nu , este bine aşa . :) Oameni simpli care să vorbească despre ei , despre cum au ajuns aici . Nu-i nevoie de vedete , de fiţe şi caterincă .
- :-/
Asta mi-a plăcut . I-a plăcut şi doamnei în alb cu matura , şi omului în albastru , şi bodyguardului slab , în vârstă , cu ochelari , în negru şi cu baston de cauciuc .

joi, 11 noiembrie 2010

Cărărui


Hai !

Surâsul

Multe dintre ele  au unghiuţe lungi , sclipicioase  , cu care tastează mesaje pe sub mese , pixuri pe care le aruncă ostentativ , ochi pe care-i dau foarte des peste cap şi picioare pe care încearcă să şi le sprijine de blaturile meselor . A ! Şi fundiţe roz , bluze roz-mov , rujuri , oglinzi ...
Uite-l ! El ! El din prima oră a fost împotriva a orice . N-a dat primul test . A zis că nu poate să scrie fiindcă şi-a fript degetul mijlociu de la mâna dreaptă . L-a ţinut puţin mai sus de celelalte şi a suflat în el toată ora . Pe toate părţile , deşi ... nu se vedea nimic . Poate doar se simţea . N-am avut leacuri . Aveaţi voi ?!
La următorul test a luat 1,5 . Mai departe a luat 2,5 . Ieri chiar am reuşit să purtăm un dialog !  Fac progrese ! :D
Nici cel voinic nu-i prea amabil . Cel cu cercel de diamant , gel şi sacou de catifea .
Iar începe ! Ce-o mai găsi astăzi ? N-a obosit ? Eu , da ! :(
Şi-a pironit privirea între picioarele mele ! Se hlizeşte . Deşi n-ar trebui să răspund provocării , simt nevoia să-mi verific discret ţinuta . Sunt în regulă . Fraier ! Nu cred că va învăţa mare brânză aşa şi oricum cu aceiaşi blugi o să mă vadă şi-n următoarele luni , că nu cred c-o să am bani de alţii . Fuste n-am .
Mândru îşi ridică privirea până-mi găseşte ochii . Prea târziu ! Timp pierdut ! Nu cred c-a înţeles ceva din ce-am povestit . Probabil n-a mai găsit decât figura mea acră şi dezamăgită .
- Zâmbetul este expresia structurii interioare , mă trezesc afirmând . Unde nu s-a clădit cum trebuie ... zâmbetul iese fals .
- Ia , arătaţi-ne dumneavoastră cum este zâmbetul profesional ! continuă provocarea sacoul de catifea , cu gel şi cercel .
Îl duce mintea ! Şah ! N-am niciun zâmbet . Mai ales pentru el . Fir'ar să fie ! Parcă muşchii feţei îmi sunt o grămadă de aţe încâlcite . Nu găsesc niciun capăt ! Îmi simt chipul inert . Da , simt că nu am legătură cu învelişul feţei , nu-i pot schimba mimica .
Continuă să mă fixeze mândru .
Ce-or să zică ? Ce-am predat până acum ? Bălării ! Texte ! Gargară !
Nu mi se pare potrivit nici să-l reped . Este , într-un fel , o situaţie problematică bine legată de subiectul lecţiei .
Iar încep să mi se formeze lacrimi . Dar aici nu trebuie să fie vorba de mine , e vorba de profesionişti . Da , profesioniştii ! Trebuie să existe ei pe undeva ... şi pe buzele ce stau să-mi tremure se zbate să depăşească mizeriile un surâs .
Îi indic cu palma întinsă mimica feţei mele . I-a dispărut hlizeala . Aprobă tăcut şi-şi coboară privirea .
A priceput ! :)

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Praf

N-au trecut trei ore de cănd o elevă căreia îi sunt/dirigintă mi-a spus în clasă , printre alte anomalii , că ar trebui să fiu dată afară din învăţământ , şefa/clasei şi-a băgat p>-)a în ... ceva , după ce s-a învârtit furioasă pe lângă catedră , băiatul care m-a ameninţat săptămâna trecută a reuşit să se mai stăpânească ora asta , restul ... nimic .
A ! Un domn m-a întrebat în staţia de metrou dacă mi-e rău ! S-a oferit să-mi ducă sacoşa cu cărţi si mi-a spus că nu vrea să mă supere , că şi-aşa se vede că sunt foarte supărată !!! Omul nu părea beat , părea normal !!! Asta a fost înainte de a ajunge la ore!
Acum sunt ... :-$

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Fragilităţi

-Cum ţi se pare aici ? :-?
- Greu .
- De ce ?!  N-ai mai lucrat în sistem ?!
- Am mai lucrat , dar ... nu sunt obişnuită cu atâţia elevi la ore ... trebuie să stai conectat ...
- Ba nu !!! mă întrerupe brutal autoritara doamnă profesoară . Nu trebuie să stai !!! Trebuie să te impui !!! Toţi trebuie să acţionăm la fel , să avem aceleaşi "inputuri" ... 8-X :-w
Fug spre ora mea . Dar mulţi nu vor putea fugi spre alte ore . Îi vom întâlni  impunându-se aşa cum au învăţat .

 Scuipă spre o ţintă doar de el ştiută . Se pare că n-a atins-o . Apoi , din capu-i aplecat peste balustradă , un fir lung de salivă i se prelinge în golul din casa scării . Îl admiră şi pare mulţumit .
- Bravo ! îi zic sarcastic din capătul de sus al scării .
Ce repede i se schimonoseşte chipul uimit într-o figură agresivă !  Şi ce mulţi alţii îi seamană !
- Dar ce-am facut ? V-am făcut ceva ? îmi strigă acuzator .
Şi ce mulţi alţii numai asta m-au întrebat ! Atâta ! Nimic altceva !
Mă simt fără vlagă . Şi nu ... nu mai pot susţine o dispută pe tema scuipatului !
- Nimic , răspund . Şi plec spre ora mea , pe holurile înguste şi întunecate prin care profi şi elevi îşi fac loc cu greu unii pe lângă alţii .

duminică, 10 octombrie 2010

Cârlige

Era ultima casă de pe uliţă , dar uliţa nu era dreaptă . Uliţa era ca un carlig la capătul căruia se găseau casa şi grădina lui nea Costache .
Eu n-am văzut vreodată să deschidă cineva poarta de la ograda lui . Nici măcar pe el .
Şi cred că nimeni n-o găsea decât dacă-i ştia dinainte locul , că era  prinsă cu nişte sârmă de un par şi ascunsă sub sălciile cu plete lungi ce se mângâiau cu brusturii cu scaieţi cât era ziua să-i cuprindă şi noaptea de lungă . Eu am descoperit-o când caţiva boboci de gâscă pe care-i păzeam s-au rătacit pe-acolo după susai .
Apoi m-am ţinut mereu mai departe de zidul acela de verdeaţă , că nu-mi plăceau deloc împleticelile alea ierboase prin care se rătăceau des broscuţe , şopârle , şerpi mici şi fel şi  fel de insecte încornorate .
Se putea ajunge la gârlă mergând pe uliţă , dar nu-mi plăcea , era prea multa iscodeală dinspre atâtea garduri .
Eu ajungeam la malul gârlei pe-o scurtătură , prin grădina lui nea Costache . Înaintam pe marginile înguste ale pâraielor dintre grădini , agăţându-mă de crengile prunilor lăsaţi să crească pentru a susţine malurile .
O scurtă poticneală avem în dreptul câinelui . Nea Costache n-avea garduri de jur împrejurul grădinii , avea doar înspre uliţă câteva scânduri şi poarta , să nu zică lumea ... dar dimprejur era câmp liber supravegheat de-un câine . Îi peticise nea Costache un adăpost sub un arţar , lângă pârâu , între tufele cu mentă sălbatică . Pfff ! Ce mai lătra şi cât dădea din coadă ! Dar nu muşca , doar îi plăcea să latre , iar dacă vorbeai cu el începea să se joace bucuros .
Adus de spate , slăbit şi tare ... uscat , cu aceeaşi pălărie întunecată cu panglică maronie , îl vedeam mai mereu trebăluind aplecat deasupra brazdelor sale , care erau mereu bine îngrijite . Şi tare-mi plăcea că nu mă ischitea şi nu-mi zicea vreo vorbă decât dacă îl salutam sau îl întrebam ceva . Atunci , pe faţa-i stafidită , apărea agăţat de colţuri un zâmbet subţire ca un rid mai adânc peste care se rostogoleau câteva cuvinte mărunte de răspuns . Mereu îi plăcea să-mi dea ceva de prin grădina sa : struguri , roşii , lăcrămioare sau gălbenele ... după cum era timpul .
Odată , când mânca în faţa casei , pe o buturugă acoperită cu un ziar , şuncă , ceapă şi mămăligă , m-a îndemnat să le gust . Ce s-a mai bucurat când i-am lăudat , cu lacrimi în ochi de la ceapa cea roşie , bucatele !
Casa lui era mică , umbrită de sălcii şi de câţiva butuci îndrăzneţi de viţă de vie ce urcau până peste acoperiş . Dar nu era sărbatoare să n-o găsească proaspăt sulemenită . Cu o grămăjoară de lut îi acoperea nea Costache toate crăpăturile , le astupa , le mângâia , le nivela şi-i făcea casei faţa netedă , pe urmă cu puţin var acoperea peticele de lut să nu se vadă isprava . Şi-apoi cu lutul rămas mai mângâia temelia , treptele şi puţin de jur împrejurul casei , de parc-ar fi vrut s-o lipească bine de pământ , chiar de prima ploaie îi strica socoteala .
Am vrut să mă pitesc undeva şi ... gândul mi-a rămas aninat pe aici , prin grădina fără garduri şi cu o poartă secretă dinspre uliţă .

sursa foto

joi, 7 octombrie 2010

Pribegind

Eu am tăcut . Nu voiam să le mai cer nimic . Poate doar să ne privim ...
Aş fi vrut un marş al tăcerii . Oricum abia puteam vorbi , că tremuram rău tare de frig . Dinspre guvern , doar doi muncitori s-au uitat puţin spre noi , cât se deplasa braţul macaralei .
Deşi mi-a fost frică la început prin mulţime ...
... m-am liniştit , mai ales când am văzut că pe lângă mine erau oameni blânzi şi trişti , mulţi veniţi de departe . Ştiu că m-a impresionat când am auzit : Maramureş ! O doamnă din Alba m-a făcut să zâmbesc suflând cu entuziasm dintr-un fluier pentru a mă încuraja . Mi-am căutat colegii intrând în spaţiul demonstranţilor cu cei din Prahova şi m-am uitat după figuri cunoscute printre cei din Vrancea . Mi-a fost milă de cei din Cluj fiindcă li s-a sugerat să-l ia cu ei pe Boc şi să-l ducă la casa lui . Pe  Calea Victoriei m-am simţit făcând parte dintr-o mare şi veche familie .
Urâte strazi . Bine că nu eram singură . Mulţi juni fotografi scormoneau după chipuri expresive prin mulţime . Nu prea găseau ce căutau . Alţii ne priveau din alt unghi .

Dar ... vorba unei colege : nici măcar un miting nu ştim să facem ! cum ne întâlnim ... cum începem să vorbim despre ore , elevi ...
Marea ţeapă a fost bine păzită !
Dar profii au fost cuminţi şi şi-au văzut de treabă .

Ce gri !


duminică, 3 octombrie 2010

Sondaj

 Timpul sondajului a expirat , dar îl las aici ... pentru cei care vor mai trece .
Ne-am întâlnit vreodată pe la ore ?
a. da
b. uneori
c. nu , n-am avut ghinionul ăsta
d. s-ar putea
e. nu
f. de unde să ştiu ?
g. :)
Rezultatele de până acum au fost : doi de "nu" şi un zâmbet . :)

Amalgame

Cred că este cel mai greu început de an/şcolar de până acum . Încadrarea/mi s-a definitivat cu greu , în săptămâna asta . Am aflat , în sfârşit , ce şi cui am de/predat . Greu . Greu şi de povestit .
Orele de la 7 ... devreme . Elevii/sunt somnoroşi . Mulţi mergem mai mult de o oră până la/şcoală .
Orele până la 20,30 ... târziu . Străzile sunt întunecate , cu mulţi ciudaţi câini slobozi şi maşini părăsite . Elevii/vor mereu să plece mai repede . Şi lor le este teamă .
Ultimul/salariu l-am luat la începutul lui iulie şi mai sunt două săptămâni până la următorul .
La 48kg mă simt bine , la 47 am impresia că toţi mănâncă/rahat şi un zid transparent mă separă de lume . Nu e bine .
Sunt/dirigintă la o clasă . Dirigenţia/nu mai este prevazută în orar , iar la clasa/aceasta am doar o oră la sfârşitul săptămânii , în noapte . Ora are 40' . Greu de discutat despre/lecţie când problemele lor sunt atât de încurcate , complicate , trebuie repede rezolvate .
Dosarele/pentru/burse sunt incomplete . Toţi ţipă la cine găsesc . Eu le sunt  multora la îndemână fiind nouă aici .
La şedinţa/cu părinţii au venit părinţi !!! 15 ! Oare am să-i mai văd vreodată ? La ultima/şedinţă de când am mai fost dirigintă a venit o singură/mămică . Venise din curiozitate ! Citise în/ziare că multe/profesoare nu-s normale şi venise să mă cunoască !
- Ilinca , încearcă să mă suni . Nu-ţi primeşte dosarul . Mai trebuie nişte acte .
- Nu mai am credit , doamna ! răspunde stins .
- Nici eu .
La şedinţă , mi-au lăsat două buchete cu flori pe masă şi un/parfum . Nu le-am vrut . Parcă eram la piaţă . Au plecat şi m-au lăsat cu ele . De obicei elevii pricep că nu-mi trebuie flori şi cadouri . Acum n-a fost timpul , momentul potrivit să-i lămuresc . Abia i-am cunoscut . Deşi ... anul trecut am primit o floare ! O lalea mai mică decât palma . Mi-a plăcut şi mi s-a părut potrivită mie . A rezistat mult timp în cancelarie .
- Ilinca , trebuie să mai aduci o declaraţie dată de sora ta la notar .
- Nu mai am bani , doamna . E aproape 50 de lei taxa la notar ! Am mai dat şi pentru aia a lui tata . Acum a zis ca vine el la şcoală să vorbească , dar m-a lăsat baltă .
Din ancheta/socială reiese că mama/a părăsit/familia în urmă cu 12 ani şi tatăl/nu are venituri .
Parfumul ăla ... costă aproape 80 de lei ! Nici măcar nu folosesc parfumuri . Am senzaţia de captivitate în mirosul care ma însoţeşte pretutindeni . De-aş putea să i-l dau notarului ! Şi florile alea ... mari ,  învelite în trei straturi de celofan şi legate de patru ori ... parcă-s carnivore !
Nu aveam  nevoie decât ... să stea de vorbă cu mine ...
Elevii/sunt revoltaţi . Cred ca Ilinca nu va primi/bursa din cauza mea . Ridică tonul :
- Nu-i corect ! Nu înţelegeţi ? Dacă bursa/este pentru cei fără/venituri , de ce trebuie să aducă acte care costă atât de mult ?
- Mă bucur că sunteţi indignaţi ! izbucnesc . Învăţaţi şi faceţi voi legile mai bune , că altă ieşire nu văd ! Doar cei care sesizează nedreptăţile le-ar putea îndrepta , nicidecum oamenii politici de acum . Deocamdată daţi-i voi banii pentru notar , dacă vreţi să rezolvaţi ceva ! Şi ... dacă vă încălzeşte ... nici eu nu o duc mai bine !!! le strig tremurând de furie .
Nu e bine . Mă opresc la timp . E linişte . Mă măsoară ciudat . Nu asta voiam ! Profa nu trebuie să pară un om dărâmat .
Doar în ultima bancă un băiat se joacă la telefon . Şi-a pus căştile în urechi şi se distrează .
Explic mersul celorlalte tipuri de burse . Unii sunt orfani , altii  au mai puţin de 213lei/membru/familie ...
Mi-au ramas 5 minute din oră . Nu mai am timp să predau . Măcar să fixez o definiţie de ora trecută ...
N-au citit-o , dar răsfoiesc după ea . Individul din ultima bancă îşi continuă sfidător joaca . Râde singur . Nu are caiet şi nu ştie ca eu să fi predat ceva până acum !
- Lasă telefonul şi căştile ! Ţi se pare că este ceva de râs ?
- Da'ce ... vă deranjam ? V-am făcut ceva ? Daţi-mi 1 ! îmi spune provocator .
- Nu . Ia un 2 !!! 1 poate fi uşor modificat , 2-ul meu nu-l va mai modifica nimeni ! îi răspund hotărâtă şi vocea mea cred că răsună metalic , dur , rece . Iarăşi s-au înţepenit toate privirile spre mine , chiar şi a lui .
Ora s-a terminat . În sfârşit , mă aşez la catedră să-mi strâng lucrurile . Câteva fete se apropie şi mă studiază fără să-mi spună ceva .
- Îmi pare rău ! le zic . Aş fi vrut ca prima mea notă în şcoală să fie 10 ! V-am zis că dau uşor notele de 2 şi de 10 ! V-am zis ?
Dau aprobator din cap .

Cineva , n-am apucat să văd cine , nici dacă era un băiat sau o fată , a aruncat în drum spre ieşire :
- Să aduceţi luni , care puteţi , câte 5 lei pentru Ilinca !

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Tomnatice


N-au mai înflorit până acum atâtea ! Au apărut toate deodată , croite să plece după soare . Şi s-au dus . Abia le-am mai prins urma .


Giovanni Marradi - ''Just for you''

duminică, 12 septembrie 2010

Iar !

Mâine începe/şcoala . Încă nu ştiu ce voi/preda . Iar !
Cică mai durează până se hotărăsc . Voi afla până începe ora ... poate .
Oricum ... contează ? Doar sunt/profă în vremurile de acum !
Oare elevii vor astepta ceva anume de la mine ?
Mereu m-a încurcat întrebarea : " tu ce predai ? "
Păi ... :-? ... ce mai rămâne , ce se mai poate ... :D
Cred ca m-am specializat de-a lungul anilor în ... ce-a mai rămas !
Un an/şcolar cu bucurii pentru toţi ! :)

duminică, 5 septembrie 2010

Vis



Ce credeaţi ? Că nu v-am văzut ?
Oamenii de zăpadă sunt de după deal .
Şi voi pe-aproape . smile

sursa foto

miercuri, 1 septembrie 2010

Constatări

Astăzi , în timp ce stăteam la uşa secretariatului aşteptând să-mi depun actele la noul/loc de muncă , am observat unde-am ajuns :
- vechime/în muncă:16ani/7luni/4zile din care :
- în învăţământ:12ani/2luni/5zile/gradulII
- salariul/în ultimele luni: 913 RON
Lângă mine , sunt afişate multe tabele cu note sub/7 la purtare/pe/sem.I ; număr peste 20 de 2 şi mă opresc , de 3 si de 4 sunt şi mai multe ... sunt obosită .
Stau rezemată de zid . În jurul meu mai mulţi elevi de la profilul pentru care m-am angajat . Sunt nervoşi . Cel mai supărat este aici cu tatăl său . N-a ajuns la clasa la care-şi dorea . Îşi bagă pa . Tatăl său îl încurajează . Încep şi ceilalţi să bage în şcoală , şi fetele , şi băieţii , fiecare după cum este dotat cu : organe , secreţii ... Cel care stă cu picioarele încrucişate larg peste un scaun dă vina pe guvernanţii proşti care se uită la filme/porno în timpul/şedinţelor şi habar n-au ce votează . Tatăl rezemat de-un dulap îl aprobă , dar reuşeste să vadă şi partea bună :
- Lasă , bă , că de proşti ce sunt or să vă lase şi pe voi să terminaţi ! Vor aproba ei încă o clasă ! Lasă-i aşa ! Că ăştia nu se uită , ai răbdare ! Dacă nu ... facem scandal ! Lasă-i să fie proşti !
Şi iarăşi se încing spiritele ...
Oare ce cred ei despre mine ? Probabil sunt ca un afiş vechi şi decolorat ce nu mai spune ceva .
Aş vrea să plec , dar ... trebuie să mă/angajez aici .

Obiceiul scuipatului

Iar mi-a ieşit popa-n cale ! eek
Bine ... eu m-am dus la un/botez . Am încercat să stau liniştită , să treacă mai repede vorbele alea multe şi reci . Da' de unde !
Preotul îi spune naşei să "scuipe" pe cel rău . Cum ?! N-am auzit bine ?! eek Ba chiar îi şi repetă asta pe un ton agresiv , poruncitor !
Chiar de-ar fi vorba de simboluri , deşi nu-mi pare , nu-mi place !
De-ar mai schimba şi popii formulările ... poate s-ar schimba multe alte obiceiuri .
Că oricum nu-l văd pe urât fugind speriat de cât de mult se scuipă în jur .
Şi-apoi , povestea asta , cu atât de puţine vorbe bune înghesuite printre osanale şi ameninţări , costă o groază de bani ! De cred că stau urâţii şi se strică de râs calculând câtă pagubă au făcut .
Până una alta ... da' dă-te mai încolo , Urâtule , şi nu-mi ţine calea , c-acuma mă-nfurii şi te-oi colora cu ce mi-a mai rămas !
razz ... ce fuge !