Vecinătăţi

Am un vecin !
Este voinic şi cam ... acru , chiar de la prima oră de curs a încercat să se războiască cu mine .
- Pot să plec ? a întrebat ţâfnos .
- Nu , am zis sec .
- Stau în Vitania ! Fac o oră până acasă !
- Şi eu !
- Atunci suntem vecini !
- Da , vecine !!! i-am răspuns cu bucurie , că nimeni nu mi-a spus până acum c-ar fi vecin cu mine .
Chiar aşa ... mai degrabă am vecini de blog decât de bloc !
Ştiam că sunt vecină doar cu o ghenă de gunoi şi cu un cabinet particular de psihologie , cabinet cu rari şi ciudaţi pacienţi !
De exemplu , într-o dimineaţă , când se crăpa de ziuă , au ieşit de acolo o tânară blondă si un domn foarte , foarte ... interesant , cu ochi încercănaţi şi riduri fine îngrămădite ca-n nişte aripi atârnânde sub atâtea tristeţi ... şi-un zâmbet reţinut atunci când a ridicat puţin sprânceana dreaptă a mirare spre mine ...
- Ziua bună , vecine ! îl întâmpin cu bucurie pe durul care tocmai se ciondăneşte pe trotuar cu doi colegi de-ai lui . Te supără careva ? Să-mi spui ! Atâta-i trebuie !
Şi pe vecin îl prinde râsul , că cine-ar îndrăzni să-l supere ?! Interesant , pare un râs sfielnic!
- Doamna , dar de ce plecaţi încolo dacă staţi în partea ailaltă ? Ar trebui să plecaţi în partea aia !
... grijuliu vecin !