vineri, 31 octombrie 2008

Priviri

-De ce mă priviţi aşa ?
-Cum "aşa" ?
- ... nu ştiu ... adânc . Mă speriaţi !
- :)) Chiar îmi pare rău ! :( Te proiectam în viitor . :) Îmi imaginam cum ar fi dacă ai asculta puţin ce vorbesc . Probabil mi-ai citit în ochi neputinţa de a face mai mult , părerea de rău . Altceva n-am gândit . Dar acum mă uit în regulă , nu ?! :)
-Mda ! Bine .

-Vă place de el ! îmi reproşează ironic , privindu-mă insinuant .
-De ce spui asta ?
-Se vede după cum îl priviţi !
-Da ?! Înseamnă că mă urmareşti cu atenţie totuşi , dacă observi astfel de detalii ! :) Privirea voastră este un mijloc de evaluare a rezultatelor acţiunilor mele . Unii mă privesc de 5 , alţii de 10 . ( Toţi se uită atenţi ! :)) 10! ) Îmi place răspunsul lui în faţa privirii mele .
-N-a zis nimic .
-Este o tăcere ... o atenţie activă . Nu-mi place felul în care mă studiezi ! Privirea ta este obraznică , de o îndrăzneală găunoasă , nu mă reflectă frumos .
-Mda ... bine ! îmi răspunde zâmbindu-mi mulţumit .

Îmi studiez figura în oglindă . Chipul tern , ochii adânciţi în orbite privind obosiţi , ridurile ...
Mda ... bine ... :)

luni, 20 octombrie 2008

Pajiştea

Unul începe să behăie , dar ştiţi cum este ... dacă el poate , şi eu pot :) ... şi tot aşa ... ( orice asemănare nu-i pur întâmplătoare ! )
Abia îmi aşteaptă reacţia ! Hm ! Ce să mai spun ? Îmi doream altfel de început de oră . Zic într-o doară :
-Mă întreb dacă trebuie să latru sau să doinesc ?!
Râd şi apoi tac ...

-Asta-i ora de mişto !
-Aoleu ! ţip sincer îngrijorată .
-De ce ? Îmi place ! E ora cu caterincă !
-Doamne fereşte ! E un lucru rău dacă ora mea se transformă în circ . Apropo ... ştii ce disciplină predau ?
-Lăsaţi-l ! îi sare în ajutor capul răutăţilor . Vrea să spună că-i o oră mişto .

Bine ... până la urmă ... ce mai contează pe pajişte ce predau ...

duminică, 19 octombrie 2008

Praguri

Probabil că am şi eu un fel de noroc ... Când mi-e greu , găsesc fragmente din gândurile altora şi cioburile-mi se lipesc .
Spune Tudor Octavian :
"Astăzi sunt trist. [...] Mă apucă dorul de oameni pe care nu i-am cunoscut, le simt lipsa, ca şi când m-aş fi născut şi aş fi devenit om întreg în preajma lor şi datorită lor."
Da ... mi-a adus aminte de B. Elvin , un scriitor despre care nu am auzit vorbindu-se şi despre romanele căruia n-aş mai putea povesti nimic . Le-am uitat poveştile . Dar n-am uitat starea , surprinderea adolescentei care eram , senzaţia că cineva ştie algoritmul după care-mi colindă gândurile , că cineva mi-a anticipat devenirea şi-o priveşte cu înţelegere .
"Sufăr aşadar de un decalaj afectiv, du­blat de unul istoric. [...] Aşa e făcut omul, să simtă şi pentru cauze obscure, să nu ştie de la ce i se trage. Fie pentru că n-a învăţat ce-i trecutul în şcoală, fie că n-a avut profesori care să-l deprindă să vadă adevărul despre tot ce urmează să li se întâmple lui şi omenirii, privind stăruitor înapoi."
Sunt praguri pe care nu ştiu să le depăşesc . Dar uneori simt mâinile întinse a mângâiere peste timp şi spaţiu către mine , şi gândurile-mi se deznoadă într-o curgere lină spre liman .
Ce-i ăla , prag ?! Pfff ! Nu-i .smile

sâmbătă, 11 octombrie 2008

Drum închis

Nu-mi plac confidenţele . Le evit . Totuşi ... ştiu că ascultarea mea le va face bine atunci când încep să-şi depene poveştile , aşa că ... ascult . N-ar fi nimic rău , doar că tristeţile lor mi se transmit mie incredibil de vii , rămânând să mă lupt cu ele mult timp după ce stăpânii lor şi-au rezolvat problemele .
[...]
-... mi-a spus că sunt frumoasă , îsi continuă povestea privind înlăcrimată spre fereastră . A început să mă mângâie şi mi-a spus că nu ne vede nimeni ... Tace şi tremură .
Greşesc şi o întreb indignată :
-Şi nu l-ai pocnit ?!
Mă priveşte fix şi gol , a neputinţă . I se preling lacrimi mari , mari , distincte . Parcă nu sunt adevarate , aşa sunt de mari , şi picură printre genele lungi de pe toată lungimea ochilor .
-N-ar putea să facă altcineva inspecţia ? întreb căutând ieşirea .
-Nu ... celălalt vrea bani ... doar ei sunt ...
[...]
Ce-i cu liniştea asta ?
Aaaa ... să auzim cum ninge ...
Daaa ... ascultaţi ...

vineri, 10 octombrie 2008

Creionul dermatograf

Valoarea chiriei a reprezentat peste jumătate din venitul familiei . Restul ar trebui folosit pentru a achita : întreţinerea , semiinternatul , lumina , toate abonamentele , datoriile ... şi ... mai poate fi ceva ?!
Greu . Aproape încremenire . Senzaţie de piatră . Cuvinte înţepenite , goale , inutile .
Am strecurat printre toate şi creionul dermatograf . N-am dat pe el decât un leu . Îmi ajunge câteva luni ! Liniile trasate de-a lungul pleoapelor mi-au dat mereu impresia că fac din privirea mea o armă inofensivă şi totuşi destul de ascuţită încât să mă apere .
Un tânăr cu alură de gigolo coboară spre mine câteva trepte pe scara rulantă ce merge în sus şi mă întreabă :
-Unde aţi învăţat să vă machiaţi ?
Nu mai am putere să mă înfurii , nici măcar nu încerc să-mi înfig privirea în ochii lui . Îl privesc şi tac .
Ridică palmele în semn că se predă , mormăie scuze şi-şi vede de drum .
Fac progrese ! razz