vineri, 10 octombrie 2008

Creionul dermatograf

Valoarea chiriei a reprezentat peste jumătate din venitul familiei . Restul ar trebui folosit pentru a achita : întreţinerea , semiinternatul , lumina , toate abonamentele , datoriile ... şi ... mai poate fi ceva ?!
Greu . Aproape încremenire . Senzaţie de piatră . Cuvinte înţepenite , goale , inutile .
Am strecurat printre toate şi creionul dermatograf . N-am dat pe el decât un leu . Îmi ajunge câteva luni ! Liniile trasate de-a lungul pleoapelor mi-au dat mereu impresia că fac din privirea mea o armă inofensivă şi totuşi destul de ascuţită încât să mă apere .
Un tânăr cu alură de gigolo coboară spre mine câteva trepte pe scara rulantă ce merge în sus şi mă întreabă :
-Unde aţi învăţat să vă machiaţi ?
Nu mai am putere să mă înfurii , nici măcar nu încerc să-mi înfig privirea în ochii lui . Îl privesc şi tac .
Ridică palmele în semn că se predă , mormăie scuze şi-şi vede de drum .
Fac progrese ! razz

2 comentarii:

Andrei Crăiţoiu spunea...

Esti formidabila. Atat de calma dupa atatia ani la catedra. Mai rar asa ceva... :)

Margot spunea...

Deh ... după atâţia ani ... chiar uitasem ...:((