miercuri, 11 noiembrie 2015

Evadare


Gata. Au reînceput de dimineață și sub presiunea reprezentanților blocului au tăiat aproape toți copacii, nu și-au mai pierdut timpul cu crengile. Acum nu mai am niciun copac la geam și niciun motiv să mă mai uit spre ferestre. Noroc e c-au apucat unii să deseneze.





sursa foto

marți, 10 noiembrie 2015

Crenguța de liniște





Gălăgie.
Toată ziua s-au tuns copacii, mai mult după cum au țipat vecinii, căci mulți și-au revendicat dreptul de a dirija crengile și trunchiurile din jurul blocului. Au ieșit mutilați, dezechilibrați.
Păsările n-au zis nimic, au fugit.
O vrabie s-a mai odihnit puțin pe cutia ventilatorului de aer condiționat, s-a uitat la mine, prin geam, cu reproș, apoi a fugit când iar se certau vecinii.
Măcar o crenguță să găsească aici.















sursa foto


duminică, 8 noiembrie 2015

Ancoră

     Debusolarea mulțimilor de pe stradă s-a întins contagioasă până-n clasă, de parc-ar fi fost ”ferestrele sparte”
-Să-mi bag p3:-Oa! strigă cu sete individul care s-a declarat pasionat de istoria lumii. Fetele din jurul lui chicotesc cu admirație. Ştie că se va transfera în al doilea semestru, crede că la un liceu mai bun, așa că nu prea îi pasă de ce se-ntâmplă până atunci. Saboteaza orele cu impertinenţă, se distrează pe seama/profilor. Săraca istorie.
-Chiar nu poţi să taci ? Chiar nu-ți este ruşine?! întreb aiurea, doar e pauză și măștile se aruncă, ce-aș vrea? Ar fi trebuit să stau la locul meu, în/cancelarie.
-Ei! Eu să fiu sănătos!
     Reîncepem ora. De data asta este/dirigenţie.
-Nu o vrem şefă. E o/canceroasă! acuză o domnișoară. După ea mai mulţi încep să se ridice și vor să vorbească. Își saltă umerii, vocile, sprâncenele și încep înghiontindu-se la vorba cu curaj:
-Este ca un cancer pentru noi. N-o vrem! este mesajul.
Victima privește în jos. Încerc să explic mulțimii, dar mulțimea are și ea ceva: este multă și hotărâtă:
-Vrem schimbare!
-Schimbați-vă! Unde vă credeți? În Piața/Constituției? Ce aveți cu ea de o jigniți? Este șefa clasei de mai puțin de-o săptămână!
-S-a știut de aseară că se va face balul peste două săptămâni și nu ne-a anunțat până acum!
Greu.
    Spunea astăzi un psihiatru la televizor că diagnosticul este: traumă națională, cu multiple manifestări și în valuri repetate.
Mi-aș fi dorit ca elevii/să refuze participarea la/bal, să ceară donarea fondurilor către spitale, să nu mai participe la kitsch-ul organizat de primărie, probabil ca să mai clătească niște bani, că doar nu de grija educatiei în club.
     Prin gemul spart pătrunde sunetul strident al unei ambulanțe. Sau e doar aerul rece?!

sursa foto