Descleiate

Doar trenul hârâie, în rest e liniște.
Domnul din fața mea are un chip blând, este în vârstă și poartă ochelari. Citește în lumina chioară o carte despre N.Tesla.
Apa strânsă între geamurile duble joacă în dreptul ochilor de mă ia cu amețeală tot urmărindu-i legănarea peste câmp.
Lasă cartea și atinge cu degetele geamul deasupra și sub nivelul apei.
- Cum de-au reușit așa ceva?! se minunează pipăind garniturile.
Zâmbesc. 
Desface un pachet mic și încearcă să arunce o parte din hârtie, dar coșul se dă peste cap și-si revarsă cojile de semințe adunate de la alți călători.
- Țară descleiată! bombăne încet.
Îi zâmbesc iar. Îmi pare simpatic și apropiat, dar nu-mi dau seama de ce.
Mănâncă încet, pe urmă se apleacă și strânge cu un șervețel cojile de pe jos, le pune în coș împreună cu resturile mesei, fixând ansamblul cu ajutorul unor pene din hârtie.
M-am trezit adunând gunoaiele de prin clasă în tipul orei și mi-am dat seama că am renunțat de mult să le mai zic ceva elevilor în legătură cu ele.
Izbucnesc râzând:
- Sunteți profesor?
- Da, răspunde înveselit. Cum v-ați dat seama? Mă știți de la Politehnică?
- Nu. Ați strâns gunoaiele de pe jos!
Râde. De aici drumu-i ușor.

sursa foto

Copacul

- Întotdeauna vei fi pentru alții, dar nimeni nu va fi pentru tine, îi zise țigăncușa cu zâmbet lunecos, dar cum nu stârni mirare își văzu de altele.

Copacul, de-și prinsese rădăcinile lângă drum,  se scutură puțin când o pală de vânt se strecură prăfuită printre crengi. Avea să iasă în cărăre primăverii cu muguri, cu lăcaș pentru păsări și miresme de să le poarte vântul departe, peste drum, până-n noapte.

sursa foto

Telenovelistică

-Tu nu te uiți la telenovele ?!
Recunosc stânjenită că nu .
-Vai , dar cu ce-ți hrănești tu sufletu' ? Știi cât de mult ajută și câte ai de învățat ?
La asta am uitat să mă gândesc .
Sufletul , o dihanie mare , nehalită din cauza mea , dă să se repeadă înspre mine .
Îi arunc înspre seară o pastiluță de ajutor să lățească albia nopții cu sclipiri de licurici și stele , ca să aibă loc de hoinăreală , iar în dimineață alta , ca să răzbată fâșia de zi îndoită de forfotă , răzlețindu-i gândurile încrâncenate de griji .
Pentru că doamna este mereu de treabă , încerc să-mi spoiesc sufletul :
-Dar mă uit la filme , la thriller-uri .
Mă privește mustrător . Continuu :
-Măcar astea se termină mai repede și aflu ce s-a întâmplat imediat .
Tot nu .
Mă privește dezamăgită .
Tac . Este mai bine când tac .
Doar vântul adie .




sursa foto

Captiv în camera de alături

Desprinse din tumult , se aciuau sub lumina caldă a lămpii , de unde le privea ca printr-un caleidoscop .
Unii spuneau că-i blazare , alţii că-i neputinţă , sigur se ştie doar că  a rămas în camera de alături până la sfârşitul petrecerii şi că a plecat singur fredonând .



sursa foto

Simptome

Pe ritmul tot mai vioi versurile obscene se revarsă fără stinghereală .
Stau .
Dj-ul stă si el impasibil , sătul de muzica pe care o împraştie în miezul zilei ... cazi.în poala.mea , să.te.bat cu.scândura de.la.pat , să.beau.vinul.cu.borcanul , du-te-n.dragoste , lasă-mă.să.mor , Jaga.Jaga , Dansul.pinguinului.Brasoveanca ...
- Uite-o pe-aia de ... , chicotesc doi ucenici cu privirile lipite de un bazin spasmodic .
Da . N-ar fi trebuit să vadă .
Deodată jocul celor mai puternice picioare din horă se opreşte , o talpă i se ridică şi se sprijină în toc . Mâinile îi flutură în semn de linişte . Dansatorii se asază cuminţi pe scaunele lor .
- Să vă reamintesc principiul meu managerial ! ne anunţă .
Îi comandă dj-ului melodia şi ne cere s-o ascultăm cu mare grijă , în timp ce ne dirijeaza atenţia cu două degete de la mâna stangă şi cu două degete de la mâna dreaptă . Începe ceva ce pare Hip.Hop.Underground . Sunt greu de desluşit vorbele , dar înţeleg la refren ... "cui nu-i place , să plece ! Pa ! Pa !" , în timp ce palmele îi fac semne de bun rămas către noi .
Stau cuminte departe . Nu-i nimeni în preajmă , iar păpădiile s-au scuturat de puf si teii de miros .

sursa foto

Jungla

Cu cât s-afunda mai mult în cotloanele junglei , cu atât mai mult se simţea mai mic , neînsemnat , neştiutor . N-ar fi fost lucru de laudă . Vietăţile de aici îşi creaseră alte tipare sub adăpostul ierburilor . Fluturii îşi crescuseră aripile ca pentru un drum lung de evadare , dar zborul le devenise greoi şi strecurarea prin hăţişuri anevoioasă .

- Mi-a zis că-mi sparge capul ... am rămas aşa ... n-am ştiut ce să spun , m-am blocat . Apoi a ieşit trântind uşa . Tu ce zici ? mă întreabă nedumerită .

Intru cu inima apăsată .
- Am aflat ca n-aţi priceput nimic din ce-am discutat până acum despre calităţile morale . Batem câmpii .  Şi nici măcar cum stau lucrurile cu unitatea , coeziunea colectivului şi forţa individului nu le-aţi priceput corect .
- Aşa repede aţi aflat ! Ora trecută s-a întâmplat ! Repede a pârât ! Dumneaei a fost vinovată ! Dacă a văzut că-i aşa ... trebuia să-l lase în pace ! sar vocile în cor .
- Ce vreţi ? M-a enervat . Simţeam că pleznesc , îşi justifică inculpatul atitudinea în timp ce se înroşeşte şi începe să tremure , trebuia s-o opresc , n-o mai suportam .

 Mari aşteptări se-nfiripă multicolore şi încearcă să se înalţe .
- De ce vreţi să ne convingeţi să o luăm pe un drum prea lung şi greu , dacă exista altul mult mai scurt , uşor şi sigur ?! 
- Sigur către mediocritate , zic furioasă .
- De ce ziceţi aşa ? Sunt atâţia care au reuşit ! Vrem doar nişte diplome .

Pe unde-o fi ieşirea din jungla asta ? Dar o fi mai bine dincolo de ea ?

sursa foto

Avantaj

Sărăcia are avantajul că poate fi uşor cărată , mutată.
Că şi cu bogăţia poate fi la fel ... chiar nu mă interesează .





sursa foto

Noapte

Mi-e somn . Mi-e somn de vin roşu fiert .
De mult timp nu mi-a mai fost somn .
S-apuc să vă spun ... sărbători cu bine !

sursa foto

Podeţ

Mi-a plăcut podeţul ăsta , deşi mie mi-e teamă de orice fel de pod . Toată săptămâna m-am gândit unde să-l potrivesc . Adică aşa cum înaintam pe stradă ... tot mergeam pe scândurile astea şi  mă minunam cât de frumos se va fi reflectând cerul în apa de sub ele ...
Îl las aici  .

sursa foto

În principiu

Mereu cu teamă am fost faţă de cei care au un principiu declamat , dar să mai fie şi managerial ... e de groază !
"- Eu am un principiu managerial ! Cine nu se pliază pe principiul meu managerial ... [...] "
Unde să fugi ? E sărăcie peste tot . În lipsă de altceva , este la îndemână să faci rost măcar de un principiu . Ori ai principii , ori te pliezi pe unul ... ( de asta or fi atâţia strâmbi ?! )
Mie îmi place principiul lui Arhimede .
Deja mă simt mai bine . Sâc !

sursa foto

Croieli

Oricât m-aş face că n-o văd , vacanţa este toi . Nu ştiu ce-i de făcut cu ea . Aştept să se treacă .
Aş da-o la greieri , dar nu cred că le trebuie ; ei muncesc şi le place ceea ce fac .

Am descoperit că nu mai ştiu multe cuvinte , le-am uitat sau nu-mi mai amintesc toate literele lor . Ar fi bine să fac mai des exerciţii de scris ... orice , cred . Dar cum să-mi dau seama dacă-i bine sau rău ?

Cald . Ne-aşteptăm rândul la ghişeul policlinicii .
- Am de gând să fac un copil şi vreau să ştiu dacă sunt sănătos .Vreau să-mi fac analizele , îi comunică domnul de lângă mine asistentei de la recepţie .
Tânăra îl priveşte cuminte . Aşteaptă . Îl priveşte şi aşteaptă . Şi domnul aşteaptă . Şi eu aştept .
- Ce analize ? îndrăzneşte asistenta nevinovată şi curioasă .
- Analizele care se fac ! Le plătesc ! V-am spus ... vreau să fac un copil şi vreau să ştiu dacă sunt sănătos !
Tânăra stă pe gânduri . Şi eu cad pe gânduri . E atât de hotărât ! Altfel pare in regulă ... Din ce-o vrea să-l facă ?! Asistenta caută o soluţie . Va dura mult , cred . Mă mut la alt rând .

Gata . Am scris azi de s-a făcut mâine sau ieri de s-a făcut azi ?!
Iar m-am rătăcit .

Câinele

Sigur că şi Diogene era frumos .
Nu ştiu de ce-mi tot sucesc minţile gândidu-mă dacă totuşi l-aş fi chemat să-mi dea o mâna de ajutor la clasa/mea ...

sursa foto

Rafale

D-l H. spunea deseori că va muri în curând . Nu ştia când , dar des . Mereu se găsea cineva să-l înduplece să mai stea o iubire . Eu nu mi-l amintesc viu , deşi este . Neinteresant .
D-l T. spune că va muri în curând . Nu ştie când , dar aşa i-au zis doctorii . Mă uit de departe când felii de viaţa parcă-mparte , că ţine regim . Nu pot gusta aşa ceva . Sfâşietor .
Vecinul de deasupra bate în fiecare zi ceva . Nevasta sau copilul . Oribil .
Mănânc usturoi şi beau bere . Trăsni-m-ar norocul să-i suport ! Între timp mai ronţăi mere .
Mi-e dor de vântul care bătea peste câmp . Era mereu frumos şi-i plăcea să stea la taclale cu mine . Timp de poveste . Nu mai este .

sursa foto

Hoinăreli

Îmi place să plantez pomi şi să-i văd crescând . Acum stau cu chirie , din loc în loc , pentru perioade prea scurte pentru a-mi permite astfel de îndrăzneli faţă de proprietarii bucăţelelor de pământ din jurul blocurilor . Mă tot gândesc şi la zambila pe care am lăsat-o acolo unde am stat până în toamnă ... n-aveam cum s-o găsesc când am plecat ... şi nici nu cred că se cade să mă duc să o iau de acolo la primăvară ... s-o descurca ea ... bine că o am pe blog ! De-asta-mi place mie blogul .
Am locuit o vreme într-o casă care avea în faţă pini , în grădină pomi fructiferi şi la poartă plopi cu frunza lată . Când stăpânii casei s-au despărţit , toţi au fost tăiaţi . N-am reuşit să-i înduplec să fie altfel .
Acum ... să ne plimbăm prin fâşiile unei păduri de pini ...

sursa foto

Echilibristică

Mă dor ochii de când mă tot uit .
Unde se duce ?
Adică este viteaz ?
Este ambiţios ?
Este prost ?
Este sinucigaş ?
Este doar hrăpăreţ ?
Ce caută el acolo ?
Că pasărea în mijlocul cerului şi frunzele peste mijlocul pământului ... mai înţeleg .
Până să-l zăresc stăteam liniştită în echilibrul imaginii .
Uită-te la el ! Ce caută în inima tabloului ?
Doooh !Simt că mi-a ieşit ochiul stâng după el .
Totuşi ... simpatic vierme !









sursa foto

Pe cărare

Între casa lui şi cimitir nu era decât un lat de cărare pe care nu prea umblau oameni .
Era mai frumoasă decât multe alte cărări umblate , fiindcă oamenii se fereau să-i rupă florile şi frunzele care se căţărau dinspre morminte peste scândurile putrezite din gard . Fugiţi pe sub ele fuseseră  şi bulbi de narcise şi de crini , dar se opriseră în marginea pârâului azvârlind cu rândul corole albe şi portocalii peste apa ce-o mai puteai ghici curgând pe-acolo doar după  orăcăitul broaştelor şi zumzetul insectelor . Regina nopţii albea şi parfuma cărarea înspre serile de vară de se zăpăceau greierii cântând până se crăpa de ziuă .
Totuşi i se zicea Uliţa morţilor , că-nspre ea  se deschidea poarta din spate a lăcaşului cu morminte , poartă  mereu întredeschisă , agăţată cu sarmă şi sprijinită de tulpina unui vişin .
Ţineau oamenii drumul drept şi-n grabă când treceau  pe-acolo , până când a săpat nea Costin în colţul curţii sale şi-al cărării o groapă adâncă , cu trepte multe şi late , în care a meşterit o cişmea . Şi-a mai făcut şi-o băncuţă la poartă , dintr-o scândură sprijinită-n patru pari . Era apoi taifas în fiecare seara . Mai întâi veneau femeile cu căldările după apă , apoi barbaţii dinspre câmp se opreau să adape caii , iar mai târziu chicoteau tinerii .
Era tăcut nea Costin . Când ieşea la poartă şi nu mai era loc pe bancuţă , stătea rezemat de gard şi asculta , nu se băga în vorbă cu una cu două . Nu-mi amintesc să-l fi auzit vorbind , nici măcar atunci când a trecut pe la poarta noastră , în ultima lui seară . Poate că doar mi-a făcut semn să chem pe cineva de-al casei .
Şi-atunci era greu . S-au confiscat grădinile , s-au dărâmat gardurile , s-au scos din pământ copacii daţi în rod ... buldozerele au trecut şi-au refăcut harta terenului agricol conform indicaţiilor . Nici cimitirul n-a fost ocolit , dar au luat din el doar pământul de prisos , nefolosit incă , şi vişinii  . Au închis şi cişmeaua .
A trecut pe la mai multe porţi cu-n "seara bună !" şi aşteptând un răspuns , c-ar fi vrut să crească un porc ... dacă l-ar fi ajutat cineva , după cum aveau să-şi dea seama a doua zi  când ... nu l-au mai găsit ... aşa cum ar fi trebuit ... că s-a strecurat pe poarta dinspre cărare ... probabil ...
Fir'ar să fie şi vorbele astea ... de unde să le ştie fiecare pe cele potrivite pentru sine , dar şi pentru ceilalţi ?

sursa foto

Zambile

Chiştoace , ace , seringi , cioburi , sârme , excremente ,  bucăţi mari de ciment ... asta nu-i normală !!!
Nu-i normală .
Dar e-adevărată . Am îngropat eu anul trecut nişte bulbi , mai lângă arbust , să nu se-mpiedice careva  de ei .
A scăpat şi de şmecherii strânşi la fumat sub geamul meu . S-au zgâit la ea o grămadă _ şi eu la ei , gata de atac de-i făceau ceva rău _ şi s-au tot întrebat ce floare o fi  . Doooh ! Ce frământări le-am provocat !
Acum a început să se usuce .
Mai bine să rămână şi aici ...

Printre picături

Îmi place cum plouă pe strada asta cu felinare , chit c-am îngheţat .

Vecinătăţi

Am un vecin !
Este voinic şi cam ... acru , chiar de la prima oră de curs a încercat să se războiască cu mine .
- Pot să plec ? a întrebat ţâfnos .
- Nu , am zis sec .
- Stau în Vitania ! Fac o oră până acasă !
- Şi eu !
- Atunci suntem vecini !
- Da , vecine !!! i-am răspuns cu bucurie , că nimeni nu mi-a spus până acum c-ar fi vecin cu mine .
Chiar aşa ... mai degrabă am vecini de blog decât de bloc !
Ştiam că sunt vecină doar cu o ghenă de gunoi şi cu un cabinet particular de psihologie , cabinet cu rari şi ciudaţi pacienţi !
De exemplu , într-o dimineaţă , când se crăpa de ziuă , au ieşit de acolo o tânară blondă si un domn foarte , foarte ... interesant , cu ochi încercănaţi şi riduri fine îngrămădite ca-n nişte aripi atârnânde sub atâtea tristeţi ... şi-un zâmbet reţinut atunci când a ridicat puţin sprânceana dreaptă a mirare spre mine ...
- Ziua bună , vecine ! îl întâmpin cu bucurie pe durul care tocmai se ciondăneşte pe trotuar cu doi colegi de-ai lui . Te supără careva ? Să-mi spui ! Atâta-i trebuie !
Şi pe vecin îl prinde râsul , că cine-ar îndrăzni să-l supere ?! Interesant , pare un râs sfielnic!
- Doamna , dar de ce plecaţi încolo dacă staţi în partea ailaltă ? Ar trebui să plecaţi în partea aia !
... grijuliu vecin !

Vise de tarabă

Magazinele astea de vise/etnobotanice îmi tot ies în cale mai ceva ca amărăciunile . M-am săturat să le tot văd ani de-a rândul pe lângă şcoli . De parcă nu erau destule crâşmele !
Ştiţi cum este să vină la ora un adolescent supărat , care a încercat deja să vadă lumea altfel doar cu ajutorul unor substanţe ? Sau cum este când trebuie mereu să cedezi , că doar eşti prof înţelept , în faţa şantajului emoţional la care apelează ?
Nu ... ştiţi cum a fost de câte ori i-am văzut cadaverici , tăiaţi cu lamele pe faţă , pe braţe , ameţiţi , absenţi sau furioşi ? Sau luând un scaun ori o masă şi aruncându-le la întâmplare prin clasă în războiul cu toţi ceilalţi ?
Amplasat între magazinul cu ochelari şi cel pentru bebeluşi , magazinul ăsta nu ar putea să fie ceva rău , nu ?!
Bine ... dacă legile spun ca nu face rău ... oare n-am eu legături prea fragile cu tot ce mă-nconjoară ?!
Şi când mă gândesc ... eu chiar aş pocni pe câţiva ... bineee ... simbolic !
Daaa ... mi-aş dori să lucrez într-un bar , să prepar ceaiuri , cafele , şi să le servesc ...