vineri, 15 decembrie 2017

Descleiate

Doar trenul hârâie, în rest e liniște.
Domnul din fața mea are un chip blând, este în vârstă și poartă ochelari. Citește în lumina chioară o carte despre N.Tesla.
Apa strânsă între geamurile duble joacă în dreptul ochilor de mă ia cu amețeală tot urmărindu-i legănarea peste câmp.
Lasă cartea și atinge cu degetele geamul deasupra și sub nivelul apei.
- Cum de-au reușit așa ceva?! se minunează pipăind garniturile.
Zâmbesc. 
Desface un pachet mic și încearcă să arunce o parte din hârtie, dar coșul se dă peste cap și-si revarsă cojile de semințe adunate de la alți călători.
- Țară descleiată! bombăne încet.
Îi zâmbesc iar. Îmi pare simpatic și apropiat, dar nu-mi dau seama de ce.
Mănâncă încet, pe urmă se apleacă și strânge cu un șervețel cojile de pe jos, le pune în coș împreună cu resturile mesei, fixând ansamblul cu ajutorul unor pene din hârtie.
M-am trezit adunând gunoaiele de prin clasă în tipul orei și mi-am dat seama că am renunțat de mult să le mai zic ceva elevilor în legătură cu ele.
Izbucnesc râzând:
- Sunteți profesor?
- Da, răspunde înveselit. Cum v-ați dat seama? Mă știți de la Politehnică?
- Nu. Ați strâns gunoaiele de pe jos!
Râde. De aici drumu-i ușor.

sursa foto

Niciun comentariu: