Fioroasa şi javra

Strada aia are pe ea o şcoală , facultăţi , restaurante , bordeluri , mici la grătar de tonetă , bălţi şi mulţi câini . Pe ea ne strecurăm mulţi . Eu spre limitele răbdării .
Câinele începe să latre tremurând fioros la mine , aţinându-mi calea . Bravo , ai căutat mult şi m-ai găsit tocmai pe mine !
-Mă laşi ?! ... Poate te muşc ! îi răspund răstindu-mă tare îmbufnată , hotărâtă şi aşteptând totuşi de la el un răspuns .
Tace brusc ! Se întoarce şi pleacă .
Câţiva oameni mă privesc lung . Plec şi eu .

Cu şeful este mai greu . Nu are inteligenţa şi sensibilitatea câinelui . Ieri a fost a doua oară când mi-a vorbit urât , prea urât ! Este şi inconştient ?!
Şi nici nu ştiu unde să plec .

Construcţii auxiliare

De multe ori , când mi-e greu , mă întorc cu gândul către unii dintre profesorii mei .
Nu era frumos . Scund , slab , cu faţa mereu obosită şi ochii încercănaţi , l-am văzut schiţând câte un zâmbet doar când cineva venea cu o idee nouă . Atunci bucuria-i mocnea într-un rictus din colţul buzelor îngălbenite de tutun .
Era carismatic .
Nu respecta tiparele desfăşurării unei ore . Era un nonconformist . Chiar fusese mutat disciplinar ( mulţi dintre profesorii mei au fost mutaţi disciplinar !) Cu toate acestea ... era considerat unul dintre cei mai buni !
Des ajungeam să mă tem că nu va mai şti să rezolve problema . Provoca şi trăia cu noi emoţia din faţa tablei . Se putea întâmpla ca ora să se termine undeva ... la mijlocul drumului ...
Construia cu grijă pentru detalii , mai mereu încercam să desluşesc un mesaj ascuns în felul în care conducea rezolvarea . Şi acum îmi este greu să cred că se poate povesti aşa , cum reuşea dumnealui , despre o problemă de matematică .
După ce ridicam figurile din plan în spaţiu , ne-apucam să le secţionăm , să le spargem în fel şi chip . Îi plăcea . Dar cel mai mult îi plăceau construcţiile auxiliare . Îi plăcea să ne vadă germinând construcţii auxiliare , cum preluam controlul în spaţiul figurii . Parcă nu mai conta rezultatul , totul era să descoperim construcţia cu care să spargem spaţiul în bucăţi controlabile şi eventual ... să-l construim altfel .
Nu toţi l-au îndrăgit . Într-o zi a venit cu ochii învineţiţi . Fusese bătut de foşti elevi de-ai săi în spaţiul întunecat dintre blocuri .
Noi am fost toţi cuminţi si isteţi . În spaţiul orei am reuşit să ne reconstruim zâmbetele . Da ... ne-a zâmbit .
Eram puternici !
Uite ... şi-acum !
Cu stimă ,
...

Antrenamentul

- Eu nu voi veni la ore ! îmi spune hotărât elevul din noua mea clasă . Are o constituţie atletică , este brunet arămiu , cu cercei romboidali având strasuri mari . În rest ştiţi : capul dat într-o parte spre spate , privirea îndrăzneaţă , pe pieptul dezgolit stă lanţul gros cu medalion mare sclipicios , picioarele larg desfacute , stând pe scaun cu mâinile agăţate-n buzunare . Da ... seamănă cu mulţi alţii !
- De ce ?
- Eu fac fotbal !
- Unde ? întreb liniştită şi fără mirare . Doar aş putea spune că am întâlnit de-a lungul anilor mai mulţi fotbalişti decât elevi !
- La ****** ! îmi spune ferit şi mândru de parcă mi-ar dezvălui tactica viitorului meci .
E clar ... n-o să-l mai văd pe la ore .
- Îmi pare rău . Cel mai grav lucru pentru un profesor este să nu aibă elevi . N-are nicio şansă . Este ca un fotbalist fără minge . Mă înţelegi?!
- Îhî ! Dar eu fac antrenament zece ore pe zi !
- Da ... şi eu am doar o oră de patruzeci şi cinci de minute pe săptămână cu voi ...

Îmi trebuie mai mult antrenament pentru a-i face K.O. din prima oră de curs !
Dar chiar s-ar putea ?!

:)

Mai este puţin şi începe şcoala . Câteva ore .
Profa obosită s-ar putea să fiu eu , m-am tot gândit la ce-ar trebui să spun ...
Nu ştiu . Vremurile-mi par tulburi .
Drum senin tuturor bobocilor !
Numai bine şi ... baftă !

Nuuu...!

Fragmente din ultimul interviu cu actorul Stefan Iordache:
"Rep: E ultimul interviu?
Stefan Iordache: Da. Si nu numai atit, este ultima mea aparitie in public, in afara scenei, acolo unde bate inima mea.
REP: De ce?
S.I.: Nu mai vreau sa trancanesc. La ce foloseste? Sint mihnit. Nici vehement si nici suparat. Mihnit. Vorbim cu totii in vint, pentru ca nimic nu se schimba. Aleg sa nu ma mai implic in societate. O fac pentru prima si ultima oara. Ceea ce traim este o telenovela. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovela nu mai este suficient pentru ce traim. E o manea. De prost gust. Decit sa vorbesc fara rost, nu-i mai bine sa ma uit la salcia asta?"

Nuuu ... nu ... nu ...

Verde

De mult timp am pus ochii pe raţa asta . Acum iat-o "salvată" la mine !
Era prea aproape de grătarul şi oalele lui Cristi ! Mereu mă gândeam cu îngrijorare la ordinea în care a făcut pozele .
La cât ştiu eu să gătesc ... aici este în siguranţă !
Pare a avea atâta farmec încât a colorat şi apa .
O raţuşcă ce are "personalitate"!
Ce verzi s-au făcut pereţii !

Iar şi iar

Greu îmi refac structura după atâtea tensiuni .
Înscrierea copilului la o şcoală a fost în continuare un chin umilitor . Pe unii i-am supărat , pe alţii i-am impresionat _ în ambele cazuri fără intenţie _ în final ... am convins . Cum ? Vorbind , argumentând şi compunând cereri . Probabil de aceea îmi tot vine să tac . Iar am obosit .
Şi la locul meu de muncă ... acelaşi chin . Am mai puţine ore şi statutul unui "zilier". Nici măcar suplinitor . Ar trebui schimbat numele blogului ... şi-aşa îl alesesem din joacă şi supărare . Propuneri?
Iar mi-au luat dirigenţia . Am altă clasă .
Iar de la capăt ...
Frumos !

Sensibilităţi şi minerale

Probabil că deja s-a terminat .
Incinerarea , spuneau ştirile , ar fi fost astăzi pe la prânz .
Am ascultat muzică . Multă muzică .
Am şi eu sensibilităţile mele ...
Da ... "a fost o lecţie din partea lui ... de discreţie , de demnitate , de generozitate ..."

Defazajul

Multe răspunsuri sau vorbe bune mă ajung atât de târziu ... încât nu mai am ce face cu ele . Mă încurcă . Aşteptându-le am apucat-o deja pe alt drum , unde sunt inutile , balast pentru gânduri . Offf !

Ceasuri

Activitatea mi-am reînceput-o cu stângul ... ştiu ... nimic nou !
De când lucrez aici , s-au dus pe rând dintre cei vii colegii de cancelarie : profesorul de matematică , profesorul de istorie , profesoara de franceză , profesoara de biologie şi ... acum ... profesorul de economie .
Ah ! Îmi vine să-njur ... să plâng ... să râd ...
Dintre cei care au rămas ... relativ sănătoşi , mulţi au fugit care cum au putut şi unde au văzut ...
Cu mine timpul pare că nu ştie ce să facă ...
Şah !

Am încercat să mă gândesc la alte lucruri . Ceasul rău (?!) m-a împins să citesc tot ce ne-a indicat aici Nandos ( blog cu zâmbetul pe buze !) . Şi-am citit tot ! Era vorba despre idoli de-ai elevilor mei , trebuia să mă informez ! Tot am citit ! Tot ! Şi m-am îngrozit ! Sper ca măcar el să se amuze văzându-mă bocind !


Cât despre Andrei ... ce să mai spun ?! Nu mai bine tac ?!
Nu ... drum bun şi timp fericit !