Grădini

Între timp au mai apărut şi alte păstăi ...







un fir de mazăre ... probabil













şi chiar un fir de porumb !

Acum sunt la încolţit seminţe de ... măr !!!
Cică s-ar putea ca şi seminţele de măr să crească o livadă în ghivece , că doar şi fasolea a făcut păstăi cu boabe !
Şi dacă mai ţine mult vacanţa asta ... poate-o să facă şi plopul pere !

Şi recolta va fi transportată cu un camion deja pregătit !

Păstaia

Prin alt ochi de gratii , o păstaie răsărită dintr-un bob sfidează trecerea chinuită şi greoaie a vacanţei şi ne dă de gândit .
- Ce-o să facem cu ea după ce se usucă ?
-Mâncare de fasole !

- Ah ! Nu ! Plantăm iar boabele înapoi în ghiveci , să crească iar păstăi ! Şi tot aşa ! Dar mazărea de ce nu mai creşte şi porumbul s-a uscat iar ?
-

De-a scris cuvinte

Satul de câmpie era aşezat între două râuri pe care uneori le uneau ploile lungi , dar nave ... de unde ? Nu le văzusem niciodată .
Compunerea n-a fost bună . Mi-a spus să o refac .
De unde navă ? Darămite lansare ? Tulburi ape ! Să te cobori prin ele ... bârrr ! Rece , stropi , spumă , cioburi , trosnete , panglici , oameni , chin , plutire , legănare ... multă furie până m-am domolit !
- Cine ţi-a facut compunerea ?
- ... eu ...
- Hai , spune ! Este clar că a gândit-o altcineva !
- ... eu .
- Puteai să-mi spui adevărul ! Era frumoasă .
-

Tare nu mi-a placut treaba asta , am privit pe urmă cu multă suspiciune aşternutul de cuvinte .

- Ai primit scrisoarea mea ?
- Mda , tu ai scris-o ?!
- ... nuuu ... am copiat-o dintr-o culegere cu scrisori !
- Tu nu eşti aşa .
- ... n-o să-ţi mai trimit .

- Nu ştiu să scriu aşa frumos ca el ! Cum să-i răspund ? jelea colega mea de cameră după ce ne citea fiecare scrisoare primită de la aviator . Şi ce potop de lacrimi prăvălea !
Fir'ar să fie de scrisori şi de ploi , că uite cum te rătăceşte cu ele şi se strecoară de-atâta timp printre picături de i se pierde urma prin curcubeu şi te lasă mereu cu ochii în soare ! bombăneam în sinea mea după fiecare citanie .
- Vrei să te ajut ? Nu-i mare lucru să-i sufli şi tu o pală de vânt de după nori, că şi-aşa ţi-s minţile numai pe-acolo !
- Da !!!
[...]
- Ştii ce m-a întrebat mai întâi ? Cine mi-a "dictat" scrisoarea ?!
-
- Ce m-am enervat ! I-am spus că eu ! Nu voia să mă creadă ! Şi eu m-am supărat , că ce ... nu era adevărat ce scria acolo ?!
- ... şiii ?
- Şi ne-am despărţit . A recunoscut că este cu aia de mai mult timp , dar n-a ştiut cum să-mi spună !!! Ce era aşa de greu ? Putea să-mi scrie !!! Degeaba se pricepe !

Treabă cu dichis sucit scrisul ăsta !

El pulpo y el maestro

Caracatiţa Paul este mereu acasă . Nu e o vedetă arogantă , are timp pentru oricine şi răspunde cu promptitudine oricărei întrebări . Eu n-am mai întâlnit aşa ceva !
- Paul , eşti frumos ?
- Nu .
- Eşti modest ?
- Da .
- Tu vrei să mă superi ?
- Nu .
- Am să iau examenul ?
- Nu .
- ...
- [ ... ]
- Pot să plâng aici , lângă tine ?
- Da .
- ... cred că mi-a trecut supărarea ! Gata . Nu mai e !

- Mama , pot să-l întreb şi eu ?
- Mda ... dar ai grijă ce întrebi ...
- Paul , mama e frumoasă ?
- Nu .
- Auuuu ! Ce mi-a răspuns !
- Ţi-am spus să ai grijă !
- Paul , mâine va ninge ?
- Nu .
- ... de unde ştie ? E deştept ?!
- Bravo ! Cum aşa ?! A zis că nu-s frumoasă !
- ... Înseamnă că mâine ninge ?!
- ... totuşi , undeva cred că va ninge zdravăn !
- Hai , să-l mai întrebăm ! Îl prindem noi că nu ştie ! [...]

Treburi complicate

Nu-i o joacă să te joci ! Uneori îmi pare o treabă destul de complicată . E doar pentru ... pentru cei isteţi şi frumoşi . Hai , plecaţi la joacă de-aici !

Obsesia din versurile albe

Nu obisnuiesc sa citesc poezii , dar din adolescenta ma insotesc obsedant niste versuri scrise cred de Ileana Malancioiu .
Ele apar nechemate ; uneori cand ma aflu in fata clasei , uneori cand sunt la consiliu , uneori cand trec strada ... deseori cand mi-e greu . S-or fi legat de starea mea de neputinta in fata atator provocari !?
" Imi iau numarul meu de pietre ,
le asez cat mai riscant
si incep jocul ,
convinsa ca oricum voi pierde .
De ce joci totusi ?
ma veti intreba .
Ce altceva pot sa fac ?
va voi raspunde .
Apoi linistita voi muta in continuare
piatra dupa piatra ,
munte dupa munte . "
Inca nu mi-am dat seama daca exprima pesimism sau optimism , daca exprima renuntare sau revolta .
Si totusi ele imi fac bine .
Si deseori reusesc sa ma convinga sa-mi duc jocul mai departe .

Leapsa __ pagina 123

Leapsa primita de la zuzu m-a bucurat .
“Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
Deschide-o la pagina 123.
Găseşte a 5-a propoziţie.
Postează pe blog textul următoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni.
Nu îndrăzni să scotoceşti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
Langa veioza de la capatul patului sta " Romania oranj " de Marian Nazat .
O tot rasfoiesc de cateva luni si citesc din ea in doze mici , de parca n-as vrea sa se termine , si parca are mereu ceva care ma mangaie . O tanguire care nu ma insingureaza , ma ajuta sa-mi caut rostul .
Da , are ceva care ma mangaie , mai ales in articolele despre copilaria autorului , despre oamenii care i-au jalonat destinul , despre sfarsit si despre tot ceea ce mai este printre ele .
Pagina 123 _ " La Dumnezeu " :
"Marile si oceanele se umflau cum nimeni nu-si inchipuise vreodata , in valuri cat zgarie-norii , si maturau totul in cale . Cutremurele se succedau terifiant si mestecau , de-a valma , case , destine omenesti si suflari neprihanite de animale . Uragane si taifunuri se pravaleau din vazduh ca niste vrajitoare infricosatoare , cu parul valvoi , si-n rautatea lor dezlantuita spulberau orice crampei de viata . Ploile cadeau cu nemiluita , a paguba , dezgropand mortii din cimitire si purtandu-le cadavrele spre nicaieri , cu crucile in spate , ca pe ramasitele corabiilor ferfenitite de urgie ."
Dar cui sa dau leapsa mai departe ?! Aici chiar este o problema ! Nu cred c-o pot depasi .
Lui Marian Nazat , nu cred ca are un blog dar voi incerca la o adresa .
Voi incerca ?!
As mai trimite-o catre Cristi Roman si ... ma mai gandesc ... imi pare rau !