Secret

- Vă povesteam anul trecul despre o/clasă pe care au desfigurat-o elevii . Acum au un alt/diriginte . În/clasă  au apărut la geam mai multe ghivece cu flori . I-am întrebat cum de-au reuşit , fiindcă m-ar interesa reţeta şi pentru clasa/mea .
- Le dă note mai/mari ?! sare repede să răspundă Riţa , oprindu-se câteva clipe din butonatul telefonului .
- Mi-au spus că i-a rugat/dirigul , dar că/dirigul este prietenul lor , răspund cu grijă .
- Mamăăă , ce v-au lovit ! exclamă bucuroasă Riţa . Şi aşa de încântaţi sunt şi ceilalţi , încât pricep repede să plec şi să-i las mulţumiţi în pauză .
Cred că am alt rol sau joc în altă piesă , fără flori la geamurile clasei .

sursa foto

După cuie

- Caut o soluţie ...
- N-am soluţii . Eu fac ce spun şefii să fac . Nu dau eu soluţii . Asta-i treaba altora .
Nu-mi pierd cumpătul . N-ai soluţii , dar ai cuie , gândesc .
- Am înţeles , dar aş vrea să mă ajutaţi să bat un cui . Un cui mic de care să agăţ un panou uşor de plută .
Îi arăt cam cât de mic şi-i zâmbesc încurajator .
- Unde-l vreţi ? Doar ştiţi că nu-i voie să batem cuie în pereţi .
- Ştiu . De asta am venit la dumneavoastră . Unde credeţi că se potriveşte , numai să am şi eu un panou în clasă .
- Şi cine păzeşte panoul ?
- ?!
- Dacă bat cuiul şi ei strică panoul , cine răspunde ?
- Nu m-am gândit . E panoul lor , n-ar avea de ce să-l strice şi dacă-l strică ... nu-l mai au , încerc să răspund evitând problema cuiului care ar rămâne în  perete .
- La ce vă trebuie panou ?
- Să punem hârtiile pe el .
- Până acum cum a fost ?
- Le-am lipit pe pereţi , pe dulap .
- Mda , n-ar fi rău .
- Doar un cui . Am pus panoului holz-şuruburi , am şi aţă să îl leg , doar un cui trebuie bătut .
- Nu . Trebuie două . Nu se poate cu unul .
-  ?! Cum ziceţi . Eu mă mulţumeam şi cu unul .
- Bine . Să mergem .
- Acum e ora .
- Eu dacă am intervenţie , am intervenţie ! Nu-i treaba mea că e oră . Intru şi-mi fac treaba . Fiecare cu treaba lui . Acum merg .
Nu deranjăm . Sunt cuminţi , singuri , mulţi îşi ascultă apatici muzica din căşti .
Înţeleg imediat de ce nu-i voie să baţi cuie . Răsună şi vibrează toată clădirea pâna când cele două chiroane îşi găsesc locul în zid . Niciodată nu voi îndrăzni să-mi recuperez panoul , este fixat prea bine . Pâna şi elevii s-au dezmeticit şi cască ochii la chiroane , aşa că prind momentul să le spun de rostul panoului .
- Las aici orarul şi structura anului şcolar . Voi puteţi fixa mai departe , cu boldurile astea colorate , articole , desene , mesaje , informaţii .
- Ce bine ! De acum putem să le lăsăm ălora de dimineaţă bilete ca să şteargă tabla şi să adune gunoaiele . Ce bătaie-şi iau dacă le rup ! se bucură o elevă .
- Nuuu ! Nu-i condică de reclamaţii . Puneţi lucruri frumoase aici .

Au trecut zilele . Nimic nou pe panou . Nici tabla ştearsă şi nici gunoaiele în coş . Ca si pana acum ,  încep ora adunând sticlele , bucăţile de pâine şi pungile de pe langă catedră . Am obosit să-i cert . Le aşez în coşul aflat lângă tablă , sub panou . Nimeni nu repetă gestul meu , deşi au pe sub bănci destule gunoaie . Lumea spune că elevii aceştia nici nu pot , nu că doar nu vor . Nici eu nu pot să înţeleg treaba asta . Şi m-am ales şi cu două chiroane în zid .

Vine un timp când ideile încep să se lege greu , se-mprăştie uşor ca nişte păsări speriate , grăbite să-şi caute-un ascunziş , un loc de popas , un catarg înfipt în amurg ... şi te trezeşti aşa ... că n-ai decât unul sau doua cuie .

sursa foto