Piatra

Intense lumini reci , cabluri , masini de la diferite posturi TV , prezentatori , intervievati , agenti de paza , VIP-uri , vorbarie , parfumuri stridente , glume si multe lumanari ______ parca am nimerit la o receptie .
Ma simt in plus , vinovata de a avea senzatia ca e vorba de ceva totusi grav , totusi trist , ca ceva incearca sa se agate de noi incercand sa supravietuiasca .
"Cine ne ridica noua piatra ?" citeaza inalta voce bisericeasca , incercand sa capteze atentia prin timbru si dictie _______ macar . (!)

Gandul imi fuge spre alte pietre .

Imi amintesc si de pietrele care au asediat intr-un miez de noapte casa profesoarei mele de fizica-chimie , spargandu-i geamurile si incercand sa o faca sa gandeasca altfel .
Inca de atunci am inteles ca oamenii vor intelege doar ceea ce au fost educati sa inteleaga .
Indraznise mereu sa povesteasca bastinasilor si copiilor lor despre aplicatiile legilor fizicii si ale chimiei in viata satului . Dar cum sa indrazneasca sa vorbeasca despre flacarile ce ard deasupra mormintelor ca despre o consecinta a descompunerii si a autoaprinderii gazelor ? Sau ca la serbare nu facea vraji cand schimba culorile de pe fetele curajosilor ce se incumetau sa se clateasca cu licori magice , ci era vorba doar despre virajul unor banali indicatori in solutii foarte diluate de acizi sau baze ? Cum de-a-ndraznit sa fie atat de frumoasa si cu parul de culoarea verdelui crud ?
N-au stiut sa faca fata neputintei de a-si explica decat aruncand cu pietre .

Totusi cativa dintre fostii elevi ai dumneaei au ales sa devina profesori , cativa chiar de fizica-chimie .
Ar ajuta-o cu ceva ?

Cine ne ridica noua piatra ?

Fereastra

Acelasi loc ___ o alta fata a timpului .
Are si intunericul avantajele lui , uneori poti vedea mai usor prin el doar ceea ce doresti sa-ti imaginezi .
Noaptea Invierii asterne putina liniste , la inceput . Cateva momente , oamenii par a se intelege si a-si transmite unii altora mai mult decat lumina lumanarilor .
Uite , vine luna de dupa blocuri !
Va las , ma duc sa o intampin cu lumanari . ;)
Paste fericit !

Caleidoscop

Probabil ca toate grijile adunate au inceput sa macine , sa-mi taie gandurile si sa-mi lege ideile cumva ... altfel . Uneori , privind spre spatiul orei , parca vad imagini printr-un caleidoscop .

Vacarm . Incep a vorbi despre ce mi se ofera .
Se straduiesc sa invete raspunsurile pentru un test la religie . (!)
Nu ma pricep . Pun intrebari . Cativa imi simt rezerva si ezitarile in fata raspunsurilor indicate in fituici ca fiind corecte , si castig audienta .
Trec la mise-en-pace-ul maselor comandate ( locul tacamurilor , al paharelor ) . Reusesc sa transmit usor continutul .
Ideile se reasaza , nu mai stiu cum , si ajungem , probabil in gluma , la eutanasie . Nu stiau nici despre ea . Se dezmeticesc de-a binelea si ataca . Dar atacurile lor par constructive , ma provoaca si-mi dezmortesc mintea sub o avalansa de idei si emotii .
Ajungem la victimele legilor strambe si la rolul Divinitatii sau al oamenilor in schimbarea lor .
- Doamna , sunteti bolnava si noi nu stim ?!
- :-/ ... nu cred .
- Credeti ca este bine ... [ ... ] ?
- Mi-as dori sa avem libertatea de a alege , daca am ajunge in acest punct . Ar trebui sa ne gandim si la astfel de lucruri atat timp cat mai suntem in putere sa facem ceva .
- Doamna , numai dumneavoastra ganditi asa . Totusi ... noi ce putem face ?! E treaba avocatilor , a medicilor , a preotilor , a oamenilor politici , a altora ...
:) Isi pune intrebari !
- Va mai ganditi si peste ani , poate veti gasi raspunsul .

Apoi , in aceeasi zi , am descoperit publicat articolul lui Marian Nazat _ "Azi a murit un om ..."

Oare ce am incercat sa transmit ? Incercarea mea de a trai sau de a muri decent ?

P.S. Uneori , cu elevii acestei clase , continutul materiilor pe care le predau se parcurge usor si placut . Defapt ei sunt printre putinii care aleg inca sa ramana la ore .

Lumina

Ora 11 in zi cu soare . Clasa goala .
Cine sa mai vina la peste 18 ani , sa vorbeasca despre ce mai este pe langa farfurii , cu mine ?!
Trist .
Zambesc . Cu mana apasand pe intrerupator , ma gandesc la articolul lui Ice .
Sting lumina si dau gestului meu o semnificatie simbolica . Ma ajuta sa infrunt golul clasei si sa astept cu rabdare orele urmatoare .
Desi nu pot evita chinul intrebarilor : cine a aprins lumina ? de ce au ales sa plece ? de ce nu au stins-o ? oare stiau ca cineva voia sa-i intalneasca si ca va veni sa-i gaseasca ? reusesc vorbele mele sa aiba macar o palida scanteie ? ar fi avut pentru ei un rost sa ramana ? oare nu sunt chiar eu vinovata ?!
Cata lumina !
Cat gol !

Orizonturi

De la fereastra mea , apusul de soare imi pare uneori zidit . Nu ca pe alte meleaguri .
Iar mormanul de gunoaie imi arunca mereu aceeasi provocare .
Tot mai des inchid ochii .

Luni & Vineri

Inca de luni totul a mers din ce in ce mai rau . Zilele de luni au fost ghinionul meu in acest an scolar . Au inceput mereu cu ore la a XIII-a si a XII-a SAM si mi-au stricat tonul tuturor saptamanilor .

Luni
Un singur elev in clasa ... si acela tulbure . Incercarea mea de a dialoga cu el , de a-l convinge ca are de realizat o tema de proiect pentru absolvire , se soldeaza cu o injuratura mormaita si cu o replica rastita :
- N-aveti nici un drept sa tipati la mine !
In timp ce ma priveste cu mainile in buzunare , stand pe scaun cu picioarele larg desfacute , din capul inclinat intr-o parte , ochii lui inrositi se screm sa ma priveasca dispretuitor .
Suntem doar noi doi .Ecou in sala si ciment . Si soaptele blande ar parea aici taioase .
Nu l-am mai gasit nici macar pe el in orele urmatoare .
Da ... n-am nici un drept ...

Vineri
Proprietarul imi mareste chiria cu inca 100 de euro .
Da ... n-am nici un drept ...

Suparata ma duc sa vad rezultatele pentru cererile de inscriere in clasa I .
Copilul meu - primul respins .
Aleg sa vorbesc directorului :
- Nu am buletin pentru acest oras pentru ca nu am casa , nu am viza de flotant pentru ca proprietarii prin casele carora locuiesc cu chirie nu doresc sa se complice , si pentru mine ar fi complicat sa-mi schimb mereu vizele [...] dar lucrez aici , in acest oras , in invatamant , de zece ani . Trebuie sa-l pot inscrie la o scoala cu semiinternat , sa pot lucra in continuare .
- Nu se poate aici . Avem atatea cereri ale unor copii ce au totusi parinti cu posibilitati ... cu buletine , cu vize si altele ... si nu-i putem ajuta ... Mergeti si mai cautati ... nu poate ramane nescolarizat ! Asa e sistemul ... stramb ...
Da ... nu am nici un drept ...

- Mami , de ce esti suparata ? Mai insistam pana face ca noi .
Copiii ... stiu ei ce stiu !
Ajunsi acasa , construieste o scoala din peste 400 de piese mici din lemn .
- Stii ce-i aici ?! Biroul domnului director !
Vreau sa-i spun ca-i trebuie ... altceva . Ma abtin .
Da ... nu am nici un drept ...

Ba ... pot sa plang ... ca o ploaie de vara , vijelioasa si fierbinte ... astupand urmele copitelor ...

Oul

Cine are noroc ... are .
Cine n-are ... sa se faca prof ... sa educe gainile sa faca oua de aur !

Test 1

Indicati litera corespunzatoare raspunsului corect .
Privind fotografia alaturata , primul meu gand a fost :
a . Doamna blonda-n roz ... in prim-plan ! Offf ! Mai gasesc alta poza ?
b . Prima Doamna a tarii noastre este de invidiat . Sa ai asa vecini de masa !
c . Care dintre ei este mai sexy ?
d . Pe cine mi-as dori ca sef ?
e . Prima Doamna a tarii noastre este de compatimit . Sa suporte in restul timpului ...
f . Hop si noi in varful surii !
g . Cine va servi la masa ? Elevii mei sunt pe acolo ? Si-ar dori sa fie acolo ? Nu cred . Se pricep la asta ... stiu ca nu le da Putin bacsis !
h . A ! Mise-en-place pentru meniu comandat ! Cam inghesuiala ! Marcarea locului cu servet si nu cu farfurie suport ! Farfuria jour nu mai avea loc in stanga furculitelor si au asezat-o in fata tacamurilor pentru desert , spre mijlocul blatului mesei ! Si nici paharele nu prea stau ca la carte ! Si eu ! ( Ca tot veni vorba ... manuale asa de rasuflate ca pentru domeniul alimentatiei publice ... )

Fuga din sat

Stau cu inima stransa in microbuzul supraaglomerat . Usile au fost inchise fortat de sofer si de cativa cetateni calatori pe ulita .
Inghesuit intre oamenii mari si pusi pe galceava , incearca sa-si strecoare privirea spre un petec de fereastra . Ma simt vinovata , dar nu aveam cum pleca altfel de aici .
Buzele-i sunt din ce in ce mai palide si nu-l pot dezbraca de haina , nu ma pot misca .
- Mama , mi-e rau !
- Mami , mai avem putin de mers ! Coboram imediat , la prima !
Tatele-l privesc lung si devine pretext de discutie :
- Uite-l ce cuminte sta ! Nu ca astia mari , handralai de optsprezece ani , buni de munca si cica fac scoala ! Vai de scoala lor ! ( Oare de ce ma simt vinovata ?! ) Nu se ridica de pe scaune si vorbesc tare numai prostii ! Uita-te la el !
Fireste ca "handralaii" reactioneaza pe masura provocarii pe care abia o asteptau cu mintile lor odihnite . Incepe disputa . Nu spun nimic si-mi doresc sa taca . Stiu ca-i vor face si mai rau cu toate comentariile si privirile piezise asupra lui .

Scapam cu bine . Tremura . Ii vine sa planga .
- Mi-a fost rau . Am stat stramb si nu m-am putut misca . Imi venea sa vomit .
- Stiu , puiul mamii !
- Da ?! De unde stii ?
- Dupa culoarea buzelor si-a fetei . Am vazut cum se decolorau .
Mergem incet si-l fac sa rada . Ma intreaba vesel :
- Cum am buzele acum ? Roz sau rosii ?
- Rosii ! Uita-te-n vitrina asta . Vezi ? Esti frumos si ai buzele rosii ! Te iubeste mami !

Mama mea a ramas in sat . Singura .
Eu nu mai sunt un copil .
Oare de ce ma simt vinovata ?!

Scaietele

M-am intors pentru cateva zile in satul natal . Deh! ... summit ...
Nu-mi place .
Nu privesc prea mult la oamenii din jurul meu pe aici . Simt ca nu e bine . Si totusi remarc , atrasa fiindu-mi privirea de discutia galagioasa a unor tarani din microbuz , ochii lor de un gri laptos , adanciti in orbite .
Nu se poate sa aiba toti ochii la fel ! Ii studiez cu atentie .
Ba da ! Sunt la fel . Mi se pare ca-i stiu de cand eram copil . Nu s-au schimbat . Vorbesc tare , greoi , rar , dand impresia ca gandesc obosit , ca de sub griji amestecate cu venin le ies cuvintele . Seamana unii cu altii , par a avea aceleasi tipare .
Nu-mi plac .
In sat i-am vazut de mic copil batandu-se cu sapele pentru apa ( si anul trecut au aparut la tv. cu o crima din aceleasi motive ) , leganandu-se pe drumuri cu capetele insangerate , batandu-si nevestele si animalele cu indiferenta si salbaticie , zbierandu-si neputinta si nestiinta oricand ar fi putut sa taca , improscand cu mizerii tot ce nu intra in tiparele incovrigate ale mintilor lor . Aici am auzit mai intai despre furturi , incendii , violuri , sinucideri , crime pe care nu le-a scotocit nimeni , despre dementa , despre bani care cumpara orice si despre alte fete ale raului .
In sat am invatat sa ma ascund , sa ma apar , sa caut frumosul cu disperare in orice farama .
Dar tot nu-mi plac !

Painea se cumpara de la tejgheaua aflata in fundul incaperii prost luminate . Trebuie sa trec pe langa cateva mese de plastic la care ei stau si beau .
Cumpar doar paine si apa . Nu-i bine sa ma vada cumparand si altceva .
Ma intorc spre usa .
Unul se ridica . E intunecat , inalt si beat . Il stiu . Este un om care a facut mult rau . Se asaza in calea mea si nu-mi da voie sa trec cu copilul .
- E frumos baiatul ! Vreau sa-i cumpar niste bomboane !
Il refuz bland si politicos . Insista . Ii pune mana pe umar , il mangaie pe crestet si ma priveste insistent .
Sunt clocot de furie , desi par incremenita . Nu-mi pot muta privirea de la figura lui intunecata si totusi imi anticipez miscarile de parca timpul s-ar scurge incet , incet ...
Sunt langa o masa si langa mana mea este o sticla ...
Simt ca si ceilalti doi de la masa ma ghicesc si-si dau seama ce-mi trece prin cap .
Ii spun cu voce joasa , parca desclestandu-mi buzele :
- Ia mana !
Ceilalti intervin :
-Las-o , ma ! Hai incoace ! Hai , ca nu-i frumos !
Nu renunta . Ii striga vanzatorului sa-i aduca o cutie cu bomboane . Vanzatorul este prompt , stie sa-si vanda marfa ! Cum sa-si piarda clientul ? Cine-ar mai cumpara aici cutii cu bomboane ?! Ii intinde cutia .
Profit de clipa de neatentie in care ia cutia si trecem pe langa el . Iesim din "magazin".
Vine dupa noi , striga , dar nu are putere sa ne urmareasca . Abia il tin picioarele .

In acest sat ar trebui sa-mi am radacinile .
Scart !
Acum sunt un scaiete !

Tema

Graficul alaturat reprezinta unul dintre motivele nemultumirilor mele legate de activitatea mea didactica . Nu vreau sa-mi spuneti ce-i pe axa 0Y (doar sa va ingroziti !) ;)
Indicii :
* "_ De-asta se si numeste orar , remarca Grifonul , pentru ca inveti din ce in ce mai rar de la o zi la alta .[...]
_ Atunci , a unsprezecea zi era libera ?
_ Sigur ca da , raspunse Broasca Testoasa Falsa .
_ Si intr-a douasprezecea ce faceati ? continua , curioasa , Alice .
_ Ajunge cat am vorbit despre lectii ! interveni Grifonul pe un ton hotarat ."
Alice in Tara Minunilor , de Levis Carroll
*teoretic ... treaba e albastra , practic ... eu sunt cam palida , restul ... e de groaza !