Scaietele

M-am intors pentru cateva zile in satul natal . Deh! ... summit ...
Nu-mi place .
Nu privesc prea mult la oamenii din jurul meu pe aici . Simt ca nu e bine . Si totusi remarc , atrasa fiindu-mi privirea de discutia galagioasa a unor tarani din microbuz , ochii lor de un gri laptos , adanciti in orbite .
Nu se poate sa aiba toti ochii la fel ! Ii studiez cu atentie .
Ba da ! Sunt la fel . Mi se pare ca-i stiu de cand eram copil . Nu s-au schimbat . Vorbesc tare , greoi , rar , dand impresia ca gandesc obosit , ca de sub griji amestecate cu venin le ies cuvintele . Seamana unii cu altii , par a avea aceleasi tipare .
Nu-mi plac .
In sat i-am vazut de mic copil batandu-se cu sapele pentru apa ( si anul trecut au aparut la tv. cu o crima din aceleasi motive ) , leganandu-se pe drumuri cu capetele insangerate , batandu-si nevestele si animalele cu indiferenta si salbaticie , zbierandu-si neputinta si nestiinta oricand ar fi putut sa taca , improscand cu mizerii tot ce nu intra in tiparele incovrigate ale mintilor lor . Aici am auzit mai intai despre furturi , incendii , violuri , sinucideri , crime pe care nu le-a scotocit nimeni , despre dementa , despre bani care cumpara orice si despre alte fete ale raului .
In sat am invatat sa ma ascund , sa ma apar , sa caut frumosul cu disperare in orice farama .
Dar tot nu-mi plac !

Painea se cumpara de la tejgheaua aflata in fundul incaperii prost luminate . Trebuie sa trec pe langa cateva mese de plastic la care ei stau si beau .
Cumpar doar paine si apa . Nu-i bine sa ma vada cumparand si altceva .
Ma intorc spre usa .
Unul se ridica . E intunecat , inalt si beat . Il stiu . Este un om care a facut mult rau . Se asaza in calea mea si nu-mi da voie sa trec cu copilul .
- E frumos baiatul ! Vreau sa-i cumpar niste bomboane !
Il refuz bland si politicos . Insista . Ii pune mana pe umar , il mangaie pe crestet si ma priveste insistent .
Sunt clocot de furie , desi par incremenita . Nu-mi pot muta privirea de la figura lui intunecata si totusi imi anticipez miscarile de parca timpul s-ar scurge incet , incet ...
Sunt langa o masa si langa mana mea este o sticla ...
Simt ca si ceilalti doi de la masa ma ghicesc si-si dau seama ce-mi trece prin cap .
Ii spun cu voce joasa , parca desclestandu-mi buzele :
- Ia mana !
Ceilalti intervin :
-Las-o , ma ! Hai incoace ! Hai , ca nu-i frumos !
Nu renunta . Ii striga vanzatorului sa-i aduca o cutie cu bomboane . Vanzatorul este prompt , stie sa-si vanda marfa ! Cum sa-si piarda clientul ? Cine-ar mai cumpara aici cutii cu bomboane ?! Ii intinde cutia .
Profit de clipa de neatentie in care ia cutia si trecem pe langa el . Iesim din "magazin".
Vine dupa noi , striga , dar nu are putere sa ne urmareasca . Abia il tin picioarele .

In acest sat ar trebui sa-mi am radacinile .
Scart !
Acum sunt un scaiete !