De/final/de/an

 ... mulţi dintre colegii/mei vor lucra în această noapte , fiecare coordonând o echipă/de/20/elevi "convinşi" să lucreze şi ei pentru cel mult 400/lei  (profii/pentru/mai/mult) . Este adevărat că toţi vor fi plătiţi şi că oficial nimic n-a fost cu japca , doar mie ...  mi s-a părut ... peste puterile răbdările mele ...
Eu n-am vrut , indiferent de urmări . Dar cine m-oi crede eu ?!
Trist este ca n-am trezit decât indignarea/colegilor/şefilor .
"Cum ?! Tu nu lucrezi/de/Revelion ? Tu n-ai nevoie/de/bani ?! Tu nu faci parte din CatedraX ? Tu nu eşti de/specialitate ? Tu nu ţi-ai strâns/echipă ?" etc.
Cât de puţin trebuie ... şi  ce criterii !
Nu-i nimic . Sunt obişnuită . Ăsta-i farmecul meu !  
Şi-apoi este bine ca elevii să întâlnească fel şi fel de/profi , să aibă de unde alege ceva , ceva ... 
Un an mai bun pentru toţi !

Drumul troglodiţilor

Cuvântul zilei : troglodit , îmi place cum sună ... am să-l pun în titlu pentru că m-a înveselit .
Tot mai des uit încotro mă îndrept . Dar aştept să-mi aduc aminte şi între timp merg înainte , cu gândul că probabil ştiam eu vreun rost de mă îndreptam în acea direcţie ... aşa că am să pun în titlu şi cuvântul "drum" .
Alt mijloc de  transport spre acolo nu-i . Mereu este înghesuială . Stau aproape lipită de elevul căruia i-am dat acum două zile un 3 . Naşpa .
Am mai înaintat puţin . Bine că el a rămas pe loc . Merită un punct în plus .
Am ajuns lângă patru romi care stau pe scaune faţă în faţă .Vorbesc tare şi de neînţeles , pe limba lor . Parcă muşcă din cuvinte , le clefăie şi râd cu rânjete . Unul dintre ei pune palma pe fundul elevei de lângă mine şi-l cântăreşte . Ea nu spune nimic . Nici eu . N-a fost inspirată când s-a aşezat cu spatele spre ei . Eu am stat cu faţa . Ne-am studiat discret .
Coboară romii , urcă în schimb alte eleve de-ale mele .
- Doamnaaaaaaaaa , ce mai faceţi ? Haideţi sa v-arăt desenul !
Tac .
- Aaaaaa ! Nu vreţi să vă băgăm în seamă ... bineeee !
O aprob din privire pe tânăra romă . Câţiva călători mă măsoară . Rabd .
- Te ...... ..... de românca ..... du-te-n ..... ..... ,  izbucneşte de lângă mine în timp ce o loveşte pe blonda de lângă ea . Cu o mână o ţine de părul din vârful capului şi cu cealaltă încearcă s-o zgârie pe faţă . Autobuzul îţi vede de drum . Câţiva băieţi se amuză făcând galerie . Pun mâna pe braţul care se-ntinde să prindă iar faţa blondei şi-l trag în jos . Simt prin haine muşchii braţului ei încordaţi şi tremurând . Simte şi ea piedica şi se-ntoarce spre mine cu furie .
- Cristina ... , îi spun încet .
Pare sa mă recunoască cu greu . Se abţine . Mă priveşte cu ură şi-mi întoarce spatele scuturându-se.
Îmi încep orele cu inima strânsă .
Dau să le-ncep , că pe uşa clasei intră neamurile elevelor din clasa mea de-a/IX-a . Au fost şi ieri şi mi-au stricat ora ! Ce mai vor şi astăzi ? Bis ?!

- Gagicul ei m-a pocnit şi mi-a zis ... [...]
- Da' tu de ce te-ai băgat în seamă cu el ? Că de nu erai ... [...]
- Pe mine m-au bagat între ele , ca să o apăr pe ea , că vin cu clanul lui M.N. , da' eu nici n-am fost la şcoală ... [...]
Asist la discuţia din biroul conducerii . Îmi pare năucitoare ... conţinut , formă , cadru . Asistă şi ceilalţi , dar cu interes : părinţi , surori , mame , mătuşi ...că fiecare a venit cu ce-a putut ... eu n-am putut decât să-i dirijez din faţa clasei spre biroul şefului . Biroul este mic . Şeful îi ascultă . Ascultă tot . Trec două ore . Ar fi trebuit să discut cu aproape 60 de elevi in timpul ăsta .
- Dacă v-aş ameninţa ce-aţi face ? vrea să ştie de la mine tatăl rom . Nu răspund provocării . Insistă :
- Cum îmi demonstraţi că este adevarăt ce spuneţi ? De ce să vă cred pe dumneavoastră şi să nu-mi cred copilul ? Cum mă convingeţi ? [...]
- Nu vreau să conving pe nimeni . V-am adus la cunoştinţă . Atât .
Nu reacţionez pe măsura aşteptărilor publicului .
Nu-i mulţumit . Mă acuză că nu vreau să vorbesc el oricând are nevoie de mine ca/dirigintă !!!!
Mai durează ?
Unde să fug ?
Cum să scap ?

Poate reuşesc să ajung măcar la a treia oră , deşi nu mă mai simt în stare de nimic .
Îmi vine să plâng , dar nu pot .

Cristina nu a mai venit la ora mea . Colega de bancă îmi dă şi desenul ei , cel fluturat prin autobuz .
- Ce-aveţi , doamna , vă e rău ? întrebă cineva .
Îmi vine să râd , dar nu pot .

Drumul ăsta ...

Ora de suflet

" Dacă mai există orele de dirigenţie, rostul lor ăsta ar fi, să-i înveţe pe micii cetăţeni să gândească, să-i apropie de ideile generoase ale spiritelor binecuvântate cu har." - Marian Nazat
Asta mi-a plăcut !!!!
Nu , nu mai exista în orar ora de dirigenţie . Fiecare diriginte face ce mai poate , cum poate , cât mai poate , din ce poate ... nu iese mare lucru aşa .

Îndatoriri/profesionale

Prezentatoarea Andreea Esca anunţă la ştiri ca profesorii/şi alte două categorii de salariaţi s-au distrat la munte pe 2dec. neglijându-şi îndatoririle profesionale .
Câtă mizerie !!!

Am avut o singură ora de curs începând de la 16,15 , o oră de curs de 35' . Am plecat cu o oră şi jumătate înainte ca să ajung la timp la marginea câmpului unde-i şcoala . Mi-au verificat prezenţa 3 directori !!!

- Doamnaaa , nu v-aţi săturat de şcoală ? De ora asta ?
- De elevi !
- Nuuuu ! De şcoală ?! E  prea multă ! Vreau să se termine ! se alintă eleva .
- Daaa ... şi eu de-abia aştept sfârşitul .

Pe urmă m-am dus la un "agent economic" să aflu câte ceva despre elevii pe care i-a primit în practică . N-am mai avut credit pentru o conversaţie telefonică . Am mers mult pe jos si am traversat şi-un parc întunecat ca să merg mai puţin , că se terminase şi abonamentul . Nu l-am găsit pe "agent" . Am găsit doar un portar frumos de amabil ce-a fost : a ieşit din cabina lui , a ridicat bariera şi a dat el mai multe telefoane pe la şefi . M-a asigurat ca totul este bine şi că pot sta liniştită ! Am traversat iar parcul întunecat şi pustiu la marginea căruia nişte oameni făceau o grevă a foamei care nu interesa pe cineva .

Coconul

 
Un semn discret din degete şi un reproş încet :"Eşti un domn ... " au fost destul ca să-şi coboare tălpile de pe bancă pe podea , dar capul pe umeri cum se potriveşte ... nu , nu ştiu ... cred că mai trebuie spuse foarte multe de care habar n-am ... offf !



sursa foto

Încotro ?

"Mai greu de găsit în viaţă e nu cheia , ci cumpăna ."
- Marin Voiculescu

sursa foto

Ceasul

Trecea timpul şi pe-acolo , dar ceasurile îl măsurau diferit , de nu mai ştiai pe cine să crezi şi mai bine te-apucai să-l măsori singur .
Ce timpuri !

Enunţuri

Din sacul de rafie scot puţinele cărţi ce le port după mine din copilărie . De atâtea mutări au început să se rupă .
Să stăm de vorbă fără catalog , de Mircea Sântimbreanu , îmi pare greu de citit acum . Nu ştiu dacă am citit-o vreodată pe toată , am tot răsfoit-o . Nu-mi amintesc nici ce ne-a spus autorul atunci când a venit în sala noastră de clasă . Da' nimic . Probabil că ne-a spus ceva ... ceva ... de mi-a rămas şi acum o senzaţie plăcută , ca şi cum cineva va avea mereu grijă de cei din bănci ... o senzaţie de siguranţă liniştitoare .

- Vă rugăm să-i potoliţi , să facă linişte ! Nu se poate aşa ! ne-au spus membrii echipei venite cu actorul-autor să-şi promoveze cartea pentru adolescenţi .
Noi profii să-i potolim ? Eu ? Eu să-i potolesc ? Voi ce-aveţi ? Doar texte ?
Acum nu mai vine nimeni aşa ... doar aşa ... ca vrea să transmită ceva ...
Acum trebuie să vii cu echipa de PR  în cadrul unui proiect sponsorizat , cu camere de filmat , microfoane  , bannere ... nu vii aşa ... ca la ţară , la un pahar de vorbă . E musai să te faci văzut bine .
Nu-mi place . Nu reuşeşte să-mi transmită nimic . Şi nu doar mie .

- Faceţi linişte ! îmi comandă elevul . Nu vedeţi că-i gălăgie la ora dumneavoastră ?
- Eu trebuie să fac linişte ? Credeam că sunt plătită pentru altceva ... linişte ... n-am !
- La alte ore nu mişcă nimeni ! mă taxează cu dispreţ elevul .
-

Rochia mulată îi urmăreşte prietenoasă  liniile corpului , linii ce au curburi ample şi prelungi , purtate pe tocuri foarte înalte si subţiri , pe tălpi foarte groase cu feţe lăcuite . Încerc să-i aflu secretul .
- Eu am ştiut să mă impun de la început şi acum nu mişcă niciunul .
-
- Spune-le că nu-i treci  ! Dă-i afară ! Sună la părinţi !
-

-Şi ce credeţi ?  Credeţi c-o sa rezolvaţi ceva ? Dacă ne daţi 2 şi 3 credeţi c-o să învăţăm ? N-o să rezolvaţi nimic ! îmi explică , neîntrebată şi arţăgoasă , printre plescăiturile de gumă , şefa clasei .
-Eu nu mai am nimic de rezolvat , îi răspund rece , stins , trist , ca omul care nu mai are nimic de pierdut şi nici mare lucru de aşteptat . Poate vouă v-a mai rămas ceva . Cu 2 si 3 ... poate chiar aţi avea ceva de rezolvat ...

"Murim !" strigă un scriitor de pe pagina sa , dar îşi găseşte singur leacul : "cine scrie nu moare , doar suferă " .

Călătoria

Mai departe ...

Este doar noroc să scapi . Întorc capul să-mi feresc faţa .
De pietrele aruncate la întâmplare am scapat , de scuipaţi nu . Unul a ajuns pe lângă guler , pe gât ; altul în plete ; altul pe mânecă ...
Nu , n-am probleme , n-am suferinţe . Nimic . Nimic .
Mă uit totuşi cu reproş spre chipul ce mă ţinteşte schimonosindu-se să-şi adune o altă salvă de salivă . Pare a fi o fetiţă . Nici nu-i urâtă . O-nghite . Am mai scăpat de unul . Îşi alege grăbită o altă ţintă . Aşa se distrează ţâncii de pe-aici . Nu degeaba e-un capăt de drum .

 Ne-aşezăm . Rar găsim locuri libere , le ocupă elevii pe toate . Un braţ gros şi gol se propteşte să se sprijine între  capetele noastre . Este al elevului de pe scaunul din spate .
- Buna seara , doamna/de/franceză ! Îmi daţi şi mie un 10 ?
Ce pumn ... dar nu-i treaba mea , îmi las colega să rezolve . Nici ea n-are probleme . Pare inertă . Nu răspunde . Musculosul continuă până se plictiseşte una dintre admiratoarele lui şi-i sare în poală , în sus şi-n jos . Tot mai repede în sus şi-n jos . Preocupat să-i reziste , musculosul ne lasă .

Se discută despre coe . Sunt mari . De-a/XII-a . Unii sunt şi elevii mei ... dar ... nu cred că mai am ceva de spus ... nimănui ... nimic ... sunt ... departe ...
Este şi şeful clasei cu ei . Vrea să discut numai cu el la oră , altfel face-n fel şi chip să-mi distrugă orice încercare de a lega un fir cu ceilalţi  . Poate vorbi despre orice ... vrea să-i pun intrebări să-mi demonstreze ... Nu vreau . N-are decât să şi le pună singur . Nici măcar atâta n-a învăţat !

La şedinţă au vrut  părinţii să ştie ce am făcut eu pentru elevi  ?! De ce nu le dau numarul meu de telefon ? De ce nu au primit manuale ? De ce trebuie bani pentru : fondul/şcolii /fondul/de pază/costum/de/practică/cravată/poze/ecuson/analize/abonamente ... n-am ştiut ce să mai fac ... m-am înfipt în mijlocul haitei şi le-am ţipat să se uite la mine .
- Eu le-am inventat ? Vi se pare că eu nu fac destul ?!
Ne-am holbat unii la alţii tăcând şi ... atât . 

Iar a rezistat geamul ! Altă piatră aruncată .

Nu se schimbă nimic .  Sau eu ?!

De unde vine şi unde se duce autobuzul ăsta ?

Pe cărare

Între casa lui şi cimitir nu era decât un lat de cărare pe care nu prea umblau oameni .
Era mai frumoasă decât multe alte cărări umblate , fiindcă oamenii se fereau să-i rupă florile şi frunzele care se căţărau dinspre morminte peste scândurile putrezite din gard . Fugiţi pe sub ele fuseseră  şi bulbi de narcise şi de crini , dar se opriseră în marginea pârâului azvârlind cu rândul corole albe şi portocalii peste apa ce-o mai puteai ghici curgând pe-acolo doar după  orăcăitul broaştelor şi zumzetul insectelor . Regina nopţii albea şi parfuma cărarea înspre serile de vară de se zăpăceau greierii cântând până se crăpa de ziuă .
Totuşi i se zicea Uliţa morţilor , că-nspre ea  se deschidea poarta din spate a lăcaşului cu morminte , poartă  mereu întredeschisă , agăţată cu sarmă şi sprijinită de tulpina unui vişin .
Ţineau oamenii drumul drept şi-n grabă când treceau  pe-acolo , până când a săpat nea Costin în colţul curţii sale şi-al cărării o groapă adâncă , cu trepte multe şi late , în care a meşterit o cişmea . Şi-a mai făcut şi-o băncuţă la poartă , dintr-o scândură sprijinită-n patru pari . Era apoi taifas în fiecare seara . Mai întâi veneau femeile cu căldările după apă , apoi barbaţii dinspre câmp se opreau să adape caii , iar mai târziu chicoteau tinerii .
Era tăcut nea Costin . Când ieşea la poartă şi nu mai era loc pe bancuţă , stătea rezemat de gard şi asculta , nu se băga în vorbă cu una cu două . Nu-mi amintesc să-l fi auzit vorbind , nici măcar atunci când a trecut pe la poarta noastră , în ultima lui seară . Poate că doar mi-a făcut semn să chem pe cineva de-al casei .
Şi-atunci era greu . S-au confiscat grădinile , s-au dărâmat gardurile , s-au scos din pământ copacii daţi în rod ... buldozerele au trecut şi-au refăcut harta terenului agricol conform indicaţiilor . Nici cimitirul n-a fost ocolit , dar au luat din el doar pământul de prisos , nefolosit incă , şi vişinii  . Au închis şi cişmeaua .
A trecut pe la mai multe porţi cu-n "seara bună !" şi aşteptând un răspuns , c-ar fi vrut să crească un porc ... dacă l-ar fi ajutat cineva , după cum aveau să-şi dea seama a doua zi  când ... nu l-au mai găsit ... aşa cum ar fi trebuit ... că s-a strecurat pe poarta dinspre cărare ... probabil ...
Fir'ar să fie şi vorbele astea ... de unde să le ştie fiecare pe cele potrivite pentru sine , dar şi pentru ceilalţi ?

sursa foto

CV

Care mai de care-i mai mândru în vremea asta că şcoala pe care-a făcut-o nu l-a scos ospătar ! Şi nici profesor ! ( ar fi cam acelaşi lucru ; că ajung acolo doar din ăia care au o diplomă , dar nu-s în stare să-şi găsească altceva de lucru ) .
De exemplu pe el l-a scos şcoala gazetar ! Eiii ! Este cu totul şi cu totul altceva . Schimbă lumea în bine din condei !
Eu , eu care am ajuns profadeospataribucatari , ce să mai spun ? Probabil că o combinaţie mai nereuşită nu există .
- Mai vor şi salarii mai mari ! se arată indignată doamna din piaţă . Pe vremea mea se făcea carte , explicau profesorii şi în pauză ... 
Plec . Sunt îngrijorată de soarta ţânţarilor din junglă . 2800 pentru toată vara : iunie , iulie si august ; da , aşa , grămadă , să pară mulţi . S-au cam dus . 1300 este chiria pe o lună . Următorul salariu va fi după jumătatea lui octombrie .
Nu-mi răspunde nimeni la CV-urile trimise . Ce n-o fi in regulă ? Nu-mi dau seama şi m-am săturat să-l recitesc căutând ce nu-i bine . N-am ce schimba ... asta sunt !
Iar am visat/ospătari . Ştiau să debaraseze şi nu înjurau ! Dar rar visez frumos . 

Trecătoare

- Taaaatiiii , te iubesc ! strigă alintându-se şi smotocindu-i tricoul , iar tăticul o prinde cu un braţ şi o ajută să se caţăre până la gâtul său , de unde fetiţa roteşte de jur împrejur un zâmbet mândru şi cald .




 





 




 



sursa foto

Cu jalba-n proţap

Cu ziare , cafele , figuri cu ţigări , cu chei de maşini şi gumă de mestecat , pătrund în săli fără a părea că ne observă . Sunt acră şi obosită . Se pare că asta-mi creşte cota de fac repede sfat . Probabil şi ăştia strâng bani . Aşa au făcut toţi cei pe care i-am întâlnit . Da , ştiu ce urmează ...
- Auziţi , mergeţi până afară ? îmi aruncă elevul oferta cu dezinvoltură .
Mă înfurie . Mă înfurie treaba asta de fiecare dată . Mereu mă jignesc . Mereu alţii , alţii , alţii ... mizeriile astea nu se mai termină ?
- Adică n-aveţi de gând să ne ajuaţi ?!
- Nu .
- Şi dacă la celelate probe am văzut că a fost altfel ?!
- Nu mă interesează ... puteţi reclama , există telefonul/"verde ".
Nu le place de mine . Atâtea priviri urâte în ultimele zile ...

Traversam coridoare lungi , coborâm trepte , traversam alte coridoare . Am ajuns . Coadă ! Pentru supraveghetoare . Stau rezemate de zid şi asteaptă privind în gol să le iasă elevii din W.C. - uri . Aştept şi eu să iasă domnul elev pe care l-am condus , are peste 30 de ani şi chef să mă pună la punct . Dacă n-am vrut să merg afară ... uite unde-am ajuns ! Prin uşa deschisă a toaletei zăresc elevii aranjându-si frezele cu apă . Nu se grăbesc . La proba trecută am cerut ajutorul preşedintei ca să-mi scot elevul din W.C. !
Ce camere ?! Ce aparate de bruiaj ?! Ce controale ?! Rahat curat !
BACALAUREAT-examen de absolvire a liceului, care urmăreşte să verifice dacă absolventul a atins nivelul adecvat de cultură generală si de maturitate intelectuală .  Daaa , sigur !!!
Colega de supraveghere este educatoare _ psiholog . A încercat să-mi explice că trebuie să-i accept aşa cum sunt , că acesta-i sistemul , aceasta-i societatea , că n-avem ce face , că trebuie să admir natura etc. , dar a priceput repede că nu înţeleg  . V-am mai spus ca am rezerve faţă de psihologi , nu gândim asemănător .
Îl recuperez .
Cu trei ieşiri la toaletă s-au dus 30 de minute .
De departe zăresc forfota din clasă . Degeaba am stat de gardă două ore .
- Să vă fie ruşine ! zic încet , atunci când intru în clasă , în spatele domnului recuperat . Şi mă gândesc la toţi cei vinovaţi ! Abia aştepta ; domnul elev începe isteric să mă acuze că "l-am făcut nesimţit" . N-are spor cu mine . Vrea să reclame , cere informaţii despre locul în care să depună reclamaţia ... diversiuni ! Abia mă abţin să nu-i spun ceva de rău , ca să fie şi ceva adevărat . ( Iote , pun reclamaţia la mine pe blog ! Doooh ! )

Urâte au fost zilele/bacului . Urâte . Şi mai urmează altele ... De ce-or fi atâtea/examene care nu pot verifica mai nimic în forma în care sunt organizate ?

Corpuri/delicte

"Corp/delict
Conform/art.95 Cod/Procedura/Penala , sunt corpuri/delicte obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei/infractiuni, precum si obiectele care sunt produsul/infractiunii."

Lumea e plina de fel şi fel de corpuri !

- Am strâns şi noi nişte bani ... ne ajutaţi ?
- Nu vă este ruşine ?! o reped înfuriată . Nu înţelege . Insistă . Plec .

Sisteme/de/supraveghere ?! Fâs ! Formalităţi .
Dealerul se face că nu ne vede şi distribuie unora noi piese de joc .
Descoperim mai târziu , întâmplător , că piesele sunt măsluite .
Ce-ar trebui făcut ?
Sunt vinovaţi jucătorii sau dealerul ?
Ar trebui să aplicăm regulile fără să gândim prea mult ? Fără să anticipăm urmările ? Ar avea prea mulţi de suferit ! Ar fi un dezastru ... aşa credem ...
Confiscăm piesele măsluite şi-i lăsăm să joace cinstit . Ştiu  ... aşa nu procedam noi regulamentar . Mă simt de parcă aş cântări ... explozibil ! Scăpăm .

Mă tot uit la corpurile/delicte şi ... nu găsesc rosturi ...

- Trebuia să-i laşi să/copieze de-un 5 !
- Nu-i corect !!! Şi-apoi în funcţie de/mediile astea vor ocupa locuri în/facultăţi ... şi-apoi de unde să ştiu eu cât e de 5 ?!

Şi-apoi vă doriţi o lume de nota 5 ?! Nu vi se pare că suntem copleşiţi de mediocritate ?!

Dragi elevi , dragi colegi , dragi ... trecători , mâine ne asteaptă o zi şi mai grea . Nu mai am putere să salvez pe nimeni de la a deveni /infractor . M-aţi cam strivit . Haideţi să salvăm din ziua de mâine ce se mai poate ... cinste , onoare , demnitate ...  , chiar dacă n-aţi învăţat mare lucru până acum ! Baftă !
 

43

Astăzi cântăm . " Să vină aici ... "  curajoşii !
Uitam ... cafeaua !

Mimetisme

- Hai , gata , că m-am plictisit !
- Bine , 3 .
Dă din mână a lehamite . Mai are un 2 de la mine , dar la/practică are 10 , îi va ieşi/media . Îşi pune căştile-n urechi şi începe să facă semne obscene mişcându-şi degetul mijlociu aşa încât să-l vadă toţi . Ce mic pare ! Cu tot cu creastă , cercei şi deget !
- Vorbim când mai creşti ... , adaug .
- Hai , băăăăă , du-teee , că te-a lovit ! îi strigă unul mai isteţ , ce-i cu ochii pe mine .
Încerc să înnod firul lecţiei , dar e greu printre atîtea vorbe urâte . Păstrez greu şirul cuvintelor .
- Hai , sictir ! aruncă altul în spatele meu .
E puţin spaţiu între noi , un lat de bancă şi ceva . Îl apuc de guler şi-l trag în sus . E mare , are peste 80 de kg şi 17 ani . Zici c-am rămas suspendată ! Îi dau drumul , ca să fim egali . Îmi ocoleşte privirea .
- Băăăă , ai vazut ?! Cum se uită la el !!! aud comentariile aceluiaşi isteţ către colegul lui  şi asta mă aduce cu picioarele pe pământ .

Uşa se deschide oglindind o figură osoasă , uscată , ternă , încruntată a suferinţă şi repulsie . Recunosc lângă ea , chipul omului beat , adormit pe scaunul de lângă mine , şi-n partea cealaltă , pe cel al ţâncului ce mă-nghionteşte încercând să scape de pupăturile zgomotoase ale ţigăncii cu vestă din blană portocalie .
Încerc să-i zâmbesc figurii , dar nu-mi răspunde . Mă fixează uimită pe deasupra palmei cu care şi-a acoperit gura şi obrajii , apoi dispare când uşa autobuzului se închide iar .

- Doamnaaaa , Rădulescu face pe el ! Hihihihi !
- Bine că nu face pe tine .
- Asta a fost o glumă ?
- ... o încurajare ... căutam partea bună ...

Pentru toţi cei prezenţi am distribuit un rol şi-un ecuson . Doar eu am uitat de al meu .
- Felicitări pentru lecţie ! Am zis eu că tu nu eşti aşa cum zic ceilalţi ... tristă , tăcută , acră , mereu supărată , vorbind încet , închisă ... ( câte detalii  !!! ) .  Le-am zis eu că tu te transformi la oră , eşti de nerecunoscut !
-

- Am auzit o elevă spunând în autobuz că vrea s-o bată pe aia de B... , cred că de tine era vorba ! mă anunţă cineva .
- ... nu mă interesează , elevii spun multe ...
- Poate nu te interesează pe tine , dar pe noi sigur ne interesează ! Mâine poate fi vorba de noi ! Trebuie să aflăm cine era şi să luăm măsuri ! Să vorbească şi psihologul cu eleva , să se ia legatura cu părinţii ...
- Cum să fie vorba de ea ?! Cum s-o bată pe ea ?! Tu n-o vezi ?! îmi sare cineva în ajutor . E aşa ... uită-te la ea !
-

De serviciu

- Heeei , probleme ?! strig din celălalt capăt al holului , îndreptându-mă către ei ca să le tulbur discuţia plină de înjurături ce răsună până departe ...
- Sunteţi femeia aia ... de serviciu ? mă întreabă cu impertinenţă cel ce pare a fi show-man-ul grupului .
Se stârnesc râsete în jurul nostru .
Nu-l ştiu , dar seamănă cu mulţi alţii pe care-i cunosc : înalt , întunecat , muşchi , sprâncene pensate , tricou negru , cercel , mâinile în buzunarele pantalonilor scurţi , privire ce se vrea pătrunzătoare ... doar e luptător K1 , după cum mă informează un spectator din gaşcă . Are zona tâmplelor îngustată , de parc-ar fi strânsă cu o centură invizibilă din care au reuşit să se strecoare şi să se reverse maxilarele proeminente . Îl studiez probabil cu vădită plictiseală . Continuă ironic :
- Adică profesoară de aia ... de serviciu ?
- Scoate-ţi mâinile din buzunare ! Aşaaa ... Îţi stă mai bine ! îi spun cu sinceritate . Nu , sunt profadegardă şi astăzi sunt de serviciu ! mă prezint cu siguranţă şi chiar simt  o stare de linişte când mă aud , de parc-am scos cine ştie ce armă secretă invincibilă .
Îşi tot foieşte mâinile , ca şi cum nu ştie ce-ar putea face cu ele .
Gaşca se sparge fără haz .
Unde-or fi adevăraţii luptători ? Că sfârşitul tot acolo-i .

sursa foto 

Vaci

Şefa consideră că trebuie să preia controlul lecţiei/demonstrative ţinute de colega mea . De peste rama subţire a ochelarilor , de aceeaşi nuanţă cu costumul şi cu cizmuliţele din piele de crocodil roşu lăcuit , ne ţintuieşte pe toţi :
- Să facem un "tur/de/galerie" . Mie mi-a plăcut planşa ei . Presupune multă muncă , talent , imaginaţie . Vouă care v-a plăcut ? Spune tu ! îl indică , autoritară , pe ghiduşul din mijlocul clasei , cu o mişcare a braţului descriind un larg arc de cerc terminat cu palma înclinată ca pentru a primi un "sărumâna" pe vârfurile degetelor .
- Tot aia ! răspunde indicatul , cu privirea jucăuşă pe sub bretonul geluit , în timp ce-mi pare că se luptă cu colţurile buzelor ca să-şi fixeze o mimică serioasă .
Un uger mare şi plin cu lapte duce vaca pe lângă o clădire reprezentând o unitate economică . În planul îndepărtat al picturii , soarele veghează deasupra unei fântâni . 
- Da ? Şi ţie ce ţi-a plăcut mai mult la această planşă ?
- Vaca . Mi-a plăcut mult vaca . Pe bune !
- Da ?! De ce ?
Simt cum mă scufund , mă împrăştii ...
- Păi , cum aţi spus şi dumneavoastră , presupune multă muncă , talent , imaginaţie , ca să pictezi aşa frumos ... eu n-aş putea !
- Aşa , aşa ... foarte bine ! Ia loc ! Mai sunt şi alţii cărora le-a plăcut planşa asta ?
Aproape toţi ridică mâna ... nu pot să mă mai uit decât pe jos .
Îmi adun puterile şi mă îndrept spre perechea din ultima bancă . Fata ridică micuţa planşa înspre mine . Nu-i nevoie , am remarcat-o din primele clipe ale orei . Le spun şoptit :
- Mi-a plăcut planşa voastră . Este mică şi plină de ştersături , dar aţi respectat proporţiile şi aţi amplasat corect utilajele necesare acestui tip de spaţiu , respectând cerinţele fluxului tehnologic . Nu era treabă uşoară . Cred că voi v-aţi apropiat cel mai mult de scopul lecţiei . Vaci sunt peste tot . O fi frumoasă şi vaca aia , dar aceasta nu ar fi trebuit să fie o lecţie despre vaci şi nici despre talent , era de " organizare " !
Îmi zâmbesc complice şi-mi mulţumesc şoptit . Deprimantă complicitate .
- Tu când ai de gând să faci o lecţie/deschisă ? Ai văzut ce frumoasă oră a facut ea ? Şi doar e mult mai tânără decât tine ! Trebuie să aplici şi tu metode/moderne , ca ei să-şi fixeze mai bine ideile asociindu-le cu imagini . Treaba asta le rămâne !!! îmi explică şefa . Ai văzut ce mult le-a plăcut ?
- Nu pot acum , nu mă simt în stare , sunt obosită , sunt praf ...
- De ce ? Ce-ai făcut tu pentru această şcoală şi nu ştiu eu ?
- ...

Oz ferentarian

De ce-ar schimba ceva ?
Nu mai înţeleg multe . Nici nu mai pot povesti . Asta-i şi mai rău . Tac tâmp şi-mi vine des să mă legăn şi să plâng . Nu mai suport şedinţele astea incredibil de lungi , de multe , de inutile , transformate mai mereu în procese sterile , cu dezbateri ajungând la absurd .
Stăm cuminţi in bănci .
Tânărul , cu creasta franjurată şi înclinată spre dreapta , stă rezemat de zid şi ne priveşte sictirit din faţa clasei . Are un chip senin , ten curat şi măsliniu , cu sprâncene impecabil pensate . Oare de ce mi-l imaginez într-un cabinet de cosmetică stând cuminte cu o mască de citrice sau cu felii de castraveţi peste mutră ? Îşi continuă liniştit pledoaria :
- I-am cerut scuze ! Atenţie ! Eu nu prea îmi cer scuze nimănui !
Murmurul profesoral de indignare nu-l inhibă . Continuă :
- Şi el a zis că poate mă bate . Atunci am scos cuţitul şi m-am facut înspre el , dar n-am vrut să-l tai ... el s-a ferit şi l-am atins la gât ... [... ]
Se citesc regulamentele . Se recitesc regulamentele cu intonaţie , cu sentiment , cu o mimică a feţei adecvată fiecărui cuvânt ...
Nu poate fi/exmatriculat . Legea/îl apără .
De parcă-am fi proşti şi nu ştim ! Doooh !
Bine că n-a paţit-o agresatul  mai rău !
Profii sunt vinovaţi de nu se mai poate ! Or să vadă ei controale la sânge !!!! Sânge ca la gâtul ăluia , că profii nu ştiu să pună suflet ...
[...]
Cenzurat !
( Să sărim peste rahatul ăsta ... să sărim în pas vioi , câte unul , câte doi , tralala , tralala ... apoi ... legănat ... )
Se aprobă 1 la/purtare . Asta înseamnă că va rămâne/repetent .
Şi ?! Ce s-a rezolvat ? Poate veni senin mai departe până la sfârşitul anului , poate veni să faca mişto de toată lumea ... ce i s-ar mai putea întâmpla rău , dacă tot rămâne repetent ? Va învăţa şi va lua numai 10 ?! Uite-aşa ! Să fie repetentul de 10 , dar cu 1 la purtare ! Să crape duşmaii mei şi tot sistemul !!! 
Dar , altfel , de ce-ar schimba ceva ?

Zambile

Chiştoace , ace , seringi , cioburi , sârme , excremente ,  bucăţi mari de ciment ... asta nu-i normală !!!
Nu-i normală .
Dar e-adevărată . Am îngropat eu anul trecut nişte bulbi , mai lângă arbust , să nu se-mpiedice careva  de ei .
A scăpat şi de şmecherii strânşi la fumat sub geamul meu . S-au zgâit la ea o grămadă _ şi eu la ei , gata de atac de-i făceau ceva rău _ şi s-au tot întrebat ce floare o fi  . Doooh ! Ce frământări le-am provocat !
Acum a început să se usuce .
Mai bine să rămână şi aici ...

Printre picături

Îmi place cum plouă pe strada asta cu felinare , chit c-am îngheţat .

Incertitudini

Se ridică din ultima bancă şi vine ameninţător spre catedră .
- Iaaaa , stai aşa ... , rosteşte furios .
Am mai văzut asta . De multe ori . Se apleacă peste catedră spre mine . Tremură . Vrea să ştie de ce l-am ascultat şi de ce i-am dat 2 . Îşi ridică umerii şi îşi înfoaie braţele . Vrea să lovească .
Ciudat . Ce-o fi cu mine ? Nu simt teamă . Nu simt nimic . Parcă m-am desprins de mine .
Îi explic încet , rar , stins , rece .
Îşi îndeasă pumnii în buzunarele blugilor verzi , mulaţi pe picioarele subţiri , cu fund căzut şi larg . Îi îndeamnă şi pe ceilalţi la revoltă . Face semne obscene şi-şi aşază picioarele pe scaunul alăturat .
Sinistru spectacol . Prost . Ridicol . Nimic nou . Mai dau doi de 3 .
Nu-mi place liniştea mea . Parcă-i lipsită de viaţă .

- Vă înţelegeţi bine cu ei ? La mine au numai note rele ! îi mărturisesc în timp ce nu mă pot opri să-i urmăresc pe câţiva din elevii care lucrează . Au o atitudine docilă , chiar slugarnică .
- Da . Eu ştiu cum să vorbesc cu ei , îmi spune încrezător mentorul/lor din unitatea/comercială .
- ...şi eu ştiu ... , mă trezesc apărându-mă prosteşte .
- Eu sunt crescut după blocuri ! Le spun : "Bă , mânca-ţ-aş ! Îmi merge bine mie , îţi merge şi ţie ! Câştig eu ... câştigi şi tu ! [...] "
- ... eu ... nu ...
Nu-i deloc sigur că i-ar merge cuiva bine de m-ar asculta . Deloc sigur . Dacă ajunge ca mine ?!

Despre murături cu Nandos

Vreau să-l întreb ceva , dar iar am uitat cum îl cheamă . Mi-a priceput intenţia şi încurcătura , dar aşteaptă cu un reproş ... cuminte , senin , cu ochi mari şi zâmbet reţinut . Offf ! N-ar trebui să le dau în mintea mea şi-n poveştile de pe-aici alte nume . Uite ce se-ntâmplă ! Tot îmi vine să-i spun ... altfel .
Mă întorc şi răsfoiesc paginile/catalogului . Poate aşa îmi amintesc . Cum de uit ? Cineva încearcă să mă ajute şi-mi şopteşte numele . Chiar aşa ... exista cineva atât de atent la mine ?! Nici n-am apucat să văd cine mi-a suflat .
L-am gasit şi eu în catalog . El e . Îl întreb . Răspunde :
- Metoda constă în favorizarea înmulţirii microorganismelor bune , că astea nu le vor lăsa pe cele rele să se dezvolte , le vor inhiba .
Simplu . Clar . Corect . Fără figuri !
Nandosu ăsta dintr-a X-a e băiat isteţ şi ... murăturile despre care am predat îmi par interesante .

Funeriu , la gard !

- Au venit gealaţii ! şoptesc fetele cu teamă strângându-se una lângă alta , în timp ce băieţii stau timizi în jurul lor . Sunt toţi cei care au rămas până la ultima oră .
E întuneric şi nu-mi dau seama ce-au văzut . Colega mea , ajunsă la marginea Ferentariei de pe undeva de prin Ardeal , cerne mai repede întunericul şi ne încurajează să ne încolonăm . Formăm un detaşament compact . Este desfăcut lacătul porţii şi pornim pe stradă . O profă înainte , una pe la mijlocul grupului , eu la sfârşit .
Acum i-am văzut . Sunt toţi mari şi întunecaţi . Disting o frunte teşită deasupra unor orbite adâncite cu privire sticloasă , urme de barbă ... ajunge ! Sunt aliniaţi lângă poartă , lipiţi de gard . Bombăne aiurea şi caută obraznici o fisură în grup . Agentul de pază este de 10 . Riscă . Îşi părăseşte postul şi se aşază între noi şi întunecime . Ajungem cu bine într-un autobuz şi-aşteptăm cu teamă să se închidă uşile . Suntem doar noi . Dacă vor urca şi ei ? Nu . Au renunţat . Pleacă înjurând nemulţumiţi că n-au obţinut nimic . De data asta ...
Îmi rămâne senzaţia că ceva mă ameninţă din spate şi un junghi îmi înţepeneşte omoplatul stâng ... 
Funeriule , agentul de pază trebuie plătit şi eu n-am reuşit să strâng toţi banii de la clasa mea ! Unii nu vor să dea bani , aşa cum nu vrei nici tu că n-ai  , aşa cum nu vor nici alţii ... cică să dea fraierii ! Pentru fondul şcolii .... nici cât la pază n-am strâns ! Unele eleve ferentarience spun : "...  ft în sânge ! nu dau un ban ! mai aveţi curaj să veniţi la şcoală ?! "
- Funeriu , hai la gard ! Şi s-aduci şi nişte cretă , burete şi măcar un pachet cu hârtie ori un cartuş pentru imprimantă . Să nu vii cu flori !!! A ! Şi fără inspectori sau bodyguarzi , că doar eşti în stare să te impui singur ! Doar noi şi întunericul ! Să vezi tu educaţie ! Dacă nu poţi ... lasă pe altul ministru în locul tău , te rog !!!
Nu vreau să rămân singură aşteptând lângă  lacătul de la poartă ...

Viraj

Din când în când cele două pete mari negre se deschid şi mai întâi apar doua fante albe . Pe urmă în mijlocul lor apar două pete mai mici întunecate .
De multe ori cele două pete mari negre , aflate pe locul ochilor , par să se scufunde în albul laptos al feţei şi albul se umflă pe alocuri .
Sub buza de jos mai sunt trei puncte negre . La început am crezut că sunt negi corect aliniaţi , mai târziu mi-am dat seama că sunt şuruburi cu gămălii metalice negre înfipte în carnea albicioasă .
Părul era lung , cu breton foarte scurt . Avea şuviţe negre şi roşii . Acum au dispărut multe , probabil cu foarfeca le-a ciuntit la întâmplare , încât să nu ghiceşti vreo formă . Sâc !
Şi acum , după un semestru , când o privesc gândul îmi fuge la moarte . Da , asta e . Indiferent despre ce vorbesc . Dar încerc să nu evit cu privirea chipurile celor din clasă . N-ar fi corect .
Am observat că rujul pe care îl foloseşte este roz pal , transparent . Îmi place culoarea , se potriveşte cu albul feţei . Şi a luat note din ce în ce mai bune . Şi asta-mi place şi cred că-i stă tare bine .
De sub paltonul lung şi larg , paşii i se aruncă agale înainte . Faţa albă este plecată în jos şi pare că atârnă buhăită . Probabil că eu văd totul puţin deformat . Nu ştiu cum să reglez imaginile .
Întind puţin mâna în lateral , astfel încât să poată fi văzută de sub petele negre de-or fi deschise , şi îmi mişc palma sub formă de salut .
Îşi ridică cu greu capul şi fantele albe ivite de sub petele negre scot la iveală doi irişi căprui ! Zâmbeşte surprinsă şi nuanţa rujului i se împrăştie peste chipul ce devine rozaliu .
Dar nu-i mereu la fel de simplu .

Pe lângă piramidă

Azi am mâncat suficient de bine şi pe urmă m-am învârtit pe lângă piramida lui Maslow .
"Maslow e de părere că educatorii ar trebui sa fie răspunzători de potenţialul pe care îl are un individ pentru a ajunge la auto-actualizare în felul său."
Ce naşpa ar fi pentru cei care au ca educatori indivizi ce abia pot depăşi pragul nevoilor primare ! Ei cum de-or fi ajuns aşa ?
Aşa de bine m-am simtit încât am ieşit să văd împrejurimile . Atâta . Restul era şi mai deprimant .
Oare cine le debarasează şi spală farfuriile ?  Cred că ei sunt mult mai sus pe treptele piramidei . Cum de-or fi reuşind ?
La câţiva metri , lângă gura de canal , un om tremura chircit în zăpadă . Mereu este câte un om tremurând de frig pe acolo . Lângă el nu era ceva ...

Griji

Iar s-au acoperit cărările .
Parcă-s precum în satul acela dintre râuri , degeaba săpau oamenii şanţuri şi cărau pietriş , cărările apelor erau pe drumurile satului . Şi dacă voiai să înaintezi prin apele tulburi sau prin noroaie , bine era să te ţii pe lângă copaci şi să nu te prea uiţi în jos , că oricum n-aveai ce alege şi ameţeai .
În oraşul ăsta e mai greu , că cerul e greu de zărit printre blocuri , iar copacii ... nu-ţi ies în cale . Doar se-aude muzica de pe câte-un blog ...

Afecţiuni - partea a II-a

Câtă afecţiune pe lângă noi !

Afecţiuni - partea I

 - Am ajuns să-mi fie ruşine că sunt/prof. aici . Pentru bătăi , ameninţări , şantaj , limbaj vulgar ... trebuie 2 la purtare . Ei nu sunt la prima abatere . Nu le putem permite să meargă mai departe tolerându-le un astfel de comportament ! afirmă profund supărat proful ridicat în picioare în mijlocul sălii .
- Să cerem părerea psihologului , vine sfatul împărătesei .
- Nu cred că este bine să fim atât de duri . Aceşti copii caută afecţiune , dacă aţi şti cum vin după mine şi mă caută ... Vin şi mă întreabă  : "Ce mai faceţi , doamna ? " Au anumite nevoi emoţionale şi trebuie să ţinem cont de ele .
Afecţiune ?! Dooohhh ! Eu nu ...nu . Şi când mă gândesc ... uite , tocmai căuta unul înainte să-şi bage  în ceva  când m-a atins cu umărul , din greşeala , în înghesuiala de pe hol ... şi eu i-am spus rece să încerce să-şi rezolve problemele la toaletă ! Dooohhh ! Căuta afecţiune ! Clar ... am probleme !
*
- Au intrat cu vin/fiert în şcoală/de dimineaţa , de la ora 6 si 50 ! Şi mai sunt şi-n clasa/a/IX-a ! Unde vom ajunge cu ei peste ani ? ne-ntreabă supărat unul dintre marii dregători . Trebuie să-i sancţionăm drastic !
Colega mea vrea să-i apere pe cei doi . I-am sugerat să sublinieze faptul , recunoscut şi de ei , că nu şi-au dat seama că-i alcool şi nici că au intrat cu el în şcoală , că n-au gândit prea mult , decât că-i ceva să-i încălzească . Se vinde aşa ceva şi-n parcuri , lângă locurile de joacă ... lîngă şcoală ... Nu mă ascultă . Susţine doar că n-au avut abateri până acum şi că sunt elevi/conştiincioşi , cu note bune , că au participat la acţiunile/extraşcolare  comportându-se corect . Am fost şi eu împreună cu ea şi cu/elevii la muzeu . Confirmă şi alţi profi . Se declanşează dispute . Aşa poti să/omori/pe unul , deşi ai avut un comportament exemplar până atunci  ... Se ajunge departe ... 
- Să cerem părerea psihologului , vine sfatul împărătesei .
- Trebuie să aplicăm o sancţiune dură în acest caz ! vine năucitor de repede şi brutal răspunsul glăsuit suav . Propun nota 2 ! Am să realizez nişte şedinte de consiliere cu ei ...
... clar ... eu ... eu am niste afecţiuni ?! Ăia-s băieţi isteţi ...
Ajung să votez pentru 4 ca să nu iasă 2 !
Mă ia cu groază . Şi-aşa mă durea capul . Probabil împărăteasa a uitat că vorbeşte la microfon când ţipă . Mai bine aş vinde vin/fiert într-o crâşmă . Oricum aş câştiga mai mult decât 1030 de lei , aş avea poate şi de mâncare şi aş suporta mai uşor totul . Dacă auziţi de vreun angajator isteţ , să-mi spuneţi ! Aş putea încerca şi să-i educ pe consumatori ...
*
- A adus un pistol/cu/bile şi [...]
- Să cerem părerea psihologului , vine sfatul împărătesei . Ce sancţiune credeţi că este potrivită în acest caz , astfel încât să ţinem cont şi de nevoile lor emoţionale şi de nevoia de siguranţă a celorlalţi ?
- Nu ştiu . Chiar nu ştiu ce să zic în acest caz .
... chiar nu mă aşteptam la asta !