sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Unu'

- N-a mai rămas nimeni , mă întâmpină de la capătul holului omul în salopetă albastră de la întreţinere .
- V-aţi uitat peste tot ? În bănci , pe sub bănci ... :( mă duc să văd şi eu !
- :)) Eiii , a mai rămas unu' ! răspunde chicotind .
:-/
În pragul clasei se află un alt morman de gunoaie . Multe gunoaie . Multe coji de seminţe . Şi doar acum două ore fusese strâns  alt morman !
- A ! Dumneavoastră eraţi ! L-am întrebat cu cine are ore şi mi-a zis : " cu doamna aia tristă " , îmi spune doamna în alb de la curăţenie , oprindu-se din trebăluială şi sprijinindu-se în coada măturii .
Chipul doamnei cu matura este blând , obosit , şi nu-mi pare deloc mai vesel decât al meu . Totuşi comentariul mă înveseleşte .
- Ei , vedeţi , aveţi cu cine face ora ! completează amuzat omul în albastru care s-a luat după mine . În spatele lui a venit curios şi bodyguardul cel slab , în vârstă , cu ocheleri , în negru cu baston de cauciuc . Ne uităm cu toţii la elevul rămas . Uşor stingherit ne priveşte şi el curios din prima bancă .
Nu vreau să mai fac ore cu un singur elev . Au ele ceva special şi sunt interesante , dar sunt şi grele , ciudate , nefireşti , greu de menţinut în echilibru . La o altă şcoală eram obligaţi să stăm în clase pâna sosea vreun elev să facem ora cu el . Mă "specializasem" în "ore ciudate" .
Sucesc vorbele încât în vârtejul lor se prind şi omul în albastru , şi doamna cu mătura , şi bodyguardul cu baston . Stăm toţi în picioare în faţa clasei şi vorbim pe rând despre ... multe din ce-am învăţat , din ce-am întâlnit , comunicare , educaţie , management modern , oameni cheie , oameni frumoşi  ... da , fiecare din ce-a întâlnit şi-a înţeles . Din bancă ne priveşte , intervine uneori , ne cântăreşte într-una . Îi sună telefonul de două ori . Răspunde în şoaptă că nu poate sta de vorbă , că-i "la oră" !
Ora trece repede .
- De mult timp îmi doresc să fac orele cu invitaţi . Nu reuşesc singură să captez atenţia tuturora , atât de mulţi şi diferiţi . Unele lucruri se înţeleg mai bine dacă sunt spuse de alţii . Pe cine crezi că ar trebui să chem ? Cu cine ai vrea să stai de vorbă ? Dar colegii tăi ? Vreun fotbalist ? Vreun actor ? Vreun cântăreţ ?
- Nu , este bine aşa . :) Oameni simpli care să vorbească despre ei , despre cum au ajuns aici . Nu-i nevoie de vedete , de fiţe şi caterincă .
- :-/
Asta mi-a plăcut . I-a plăcut şi doamnei în alb cu matura , şi omului în albastru , şi bodyguardului slab , în vârstă , cu ochelari , în negru şi cu baston de cauciuc .

joi, 11 noiembrie 2010

Cărărui


Hai !

Surâsul

Multe dintre ele  au unghiuţe lungi , sclipicioase  , cu care tastează mesaje pe sub mese , pixuri pe care le aruncă ostentativ , ochi pe care-i dau foarte des peste cap şi picioare pe care încearcă să şi le sprijine de blaturile meselor . A ! Şi fundiţe roz , bluze roz-mov , rujuri , oglinzi ...
Uite-l ! El ! El din prima oră a fost împotriva a orice . N-a dat primul test . A zis că nu poate să scrie fiindcă şi-a fript degetul mijlociu de la mâna dreaptă . L-a ţinut puţin mai sus de celelalte şi a suflat în el toată ora . Pe toate părţile , deşi ... nu se vedea nimic . Poate doar se simţea . N-am avut leacuri . Aveaţi voi ?!
La următorul test a luat 1,5 . Mai departe a luat 2,5 . Ieri chiar am reuşit să purtăm un dialog !  Fac progrese ! :D
Nici cel voinic nu-i prea amabil . Cel cu cercel de diamant , gel şi sacou de catifea .
Iar începe ! Ce-o mai găsi astăzi ? N-a obosit ? Eu , da ! :(
Şi-a pironit privirea între picioarele mele ! Se hlizeşte . Deşi n-ar trebui să răspund provocării , simt nevoia să-mi verific discret ţinuta . Sunt în regulă . Fraier ! Nu cred că va învăţa mare brânză aşa şi oricum cu aceiaşi blugi o să mă vadă şi-n următoarele luni , că nu cred c-o să am bani de alţii . Fuste n-am .
Mândru îşi ridică privirea până-mi găseşte ochii . Prea târziu ! Timp pierdut ! Nu cred c-a înţeles ceva din ce-am povestit . Probabil n-a mai găsit decât figura mea acră şi dezamăgită .
- Zâmbetul este expresia structurii interioare , mă trezesc afirmând . Unde nu s-a clădit cum trebuie ... zâmbetul iese fals .
- Ia , arătaţi-ne dumneavoastră cum este zâmbetul profesional ! continuă provocarea sacoul de catifea , cu gel şi cercel .
Îl duce mintea ! Şah ! N-am niciun zâmbet . Mai ales pentru el . Fir'ar să fie ! Parcă muşchii feţei îmi sunt o grămadă de aţe încâlcite . Nu găsesc niciun capăt ! Îmi simt chipul inert . Da , simt că nu am legătură cu învelişul feţei , nu-i pot schimba mimica .
Continuă să mă fixeze mândru .
Ce-or să zică ? Ce-am predat până acum ? Bălării ! Texte ! Gargară !
Nu mi se pare potrivit nici să-l reped . Este , într-un fel , o situaţie problematică bine legată de subiectul lecţiei .
Iar încep să mi se formeze lacrimi . Dar aici nu trebuie să fie vorba de mine , e vorba de profesionişti . Da , profesioniştii ! Trebuie să existe ei pe undeva ... şi pe buzele ce stau să-mi tremure se zbate să depăşească mizeriile un surâs .
Îi indic cu palma întinsă mimica feţei mele . I-a dispărut hlizeala . Aprobă tăcut şi-şi coboară privirea .
A priceput ! :)

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Praf

N-au trecut trei ore de cănd o elevă căreia îi sunt/dirigintă mi-a spus în clasă , printre alte anomalii , că ar trebui să fiu dată afară din învăţământ , şefa/clasei şi-a băgat p>-)a în ... ceva , după ce s-a învârtit furioasă pe lângă catedră , băiatul care m-a ameninţat săptămâna trecută a reuşit să se mai stăpânească ora asta , restul ... nimic .
A ! Un domn m-a întrebat în staţia de metrou dacă mi-e rău ! S-a oferit să-mi ducă sacoşa cu cărţi si mi-a spus că nu vrea să mă supere , că şi-aşa se vede că sunt foarte supărată !!! Omul nu părea beat , părea normal !!! Asta a fost înainte de a ajunge la ore!
Acum sunt ... :-$