Surâsul

Multe dintre ele  au unghiuţe lungi , sclipicioase  , cu care tastează mesaje pe sub mese , pixuri pe care le aruncă ostentativ , ochi pe care-i dau foarte des peste cap şi picioare pe care încearcă să şi le sprijine de blaturile meselor . A ! Şi fundiţe roz , bluze roz-mov , rujuri , oglinzi ...
Uite-l ! El ! El din prima oră a fost împotriva a orice . N-a dat primul test . A zis că nu poate să scrie fiindcă şi-a fript degetul mijlociu de la mâna dreaptă . L-a ţinut puţin mai sus de celelalte şi a suflat în el toată ora . Pe toate părţile , deşi ... nu se vedea nimic . Poate doar se simţea . N-am avut leacuri . Aveaţi voi ?!
La următorul test a luat 1,5 . Mai departe a luat 2,5 . Ieri chiar am reuşit să purtăm un dialog !  Fac progrese !
Nici cel voinic nu-i prea amabil . Cel cu cercel de diamant , gel şi sacou de catifea .
Iar începe ! Ce-o mai găsi astăzi ? N-a obosit ? Eu , da !
Şi-a pironit privirea între picioarele mele ! Se hlizeşte . Deşi n-ar trebui să răspund provocării , simt nevoia să-mi verific discret ţinuta . Sunt în regulă . Fraier ! Nu cred că va învăţa mare brânză aşa şi oricum cu aceiaşi blugi o să mă vadă şi-n următoarele luni , că nu cred c-o să am bani de alţii . Fuste n-am .
Mândru îşi ridică privirea până-mi găseşte ochii . Prea târziu ! Timp pierdut ! Nu cred c-a înţeles ceva din ce-am povestit . Probabil n-a mai găsit decât figura mea acră şi dezamăgită .
- Zâmbetul este expresia structurii interioare , mă trezesc afirmând . Unde nu s-a clădit cum trebuie ... zâmbetul iese fals .
- Ia , arătaţi-ne dumneavoastră cum este zâmbetul profesional ! continuă provocarea sacoul de catifea , cu gel şi cercel .
Îl duce mintea ! Şah ! N-am niciun zâmbet . Mai ales pentru el . Fir'ar să fie ! Parcă muşchii feţei îmi sunt o grămadă de aţe încâlcite . Nu găsesc niciun capăt ! Îmi simt chipul inert . Da , simt că nu am legătură cu învelişul feţei , nu-i pot schimba mimica .
Continuă să mă fixeze mândru .
Ce-or să zică ? Ce-am predat până acum ? Bălării ! Texte ! Gargară !
Nu mi se pare potrivit nici să-l reped . Este , într-un fel , o situaţie problematică bine legată de subiectul lecţiei .
Iar încep să mi se formeze lacrimi . Dar aici nu trebuie să fie vorba de mine , e vorba de profesionişti . Da , profesioniştii ! Trebuie să existe ei pe undeva ... şi pe buzele ce stau să-mi tremure se zbate să depăşească mizeriile un surâs .
Îi indic cu palma întinsă mimica feţei mele . I-a dispărut hlizeala . Aprobă tăcut şi-şi coboară privirea .
A priceput !