Investigaţii

-Da' n-am înţeles ! Vă bateţi joc de munca noastră ?! izbucneşte eleva .
Cum stă aşa roşie şi întunecată , cu mâinile în şold şi rotindu-şi privirile peste întreaga clasă , simt că chiar s-ar putea să-mi iasă o lecţie peste aşteptări .
- Doar tai ce nu vă place . Ai spus că are parul prea lung ... l-am tăiat .
- Atunci tăiaţi şi la celelalte desene , că nici alea nu-s mai frumoase . Ei de ce s-au luat de ale noastre ?
- Pe rând !
Tai . Ciopârţesc tot ce-mi cer cu un foarfece mare . Revolta se stinge repede când văd că sunt ascultaţi . Sunt fără milă şi-mi cer tot mai multe bucăţi din desenele colegilor , care se transformă în grămezi de fâşii  contorsionate . Sunt nedumeriţi , dar multumiţi că n-a scăpat nici un personaj şi s-a făcut ... dreptate şi egalitate . Şi eu mă simt bine . Mai am şi altceva de facut :
- Lipiţi-le , refaceţi desenele repede , până vine d-l/colonel . Mai sunt câteva minute .
Reuşesc să termine la timp . În faţa expoziţiei cu desene peticite omul legii zâmbeşte blând . Poveştile sale despre relele comise de adolescenţi încremenesc . Răul există în noi , dar acum stă pitit , strivit de emoţie . Vânătorul de criminali răscoleşte atent , cu blâdeţe , dar şi cu forţă prin liniştea neobişnuită a clasei . Ereditatea şi mediul pot duce la defecte , educaţia poate corija .  Se simte că dincolo de chipul luminos n-a lăsat răul să-i sluţeasca firea în vremuri tulburi .

" Şi atunci , mi-am dat seama că nu arde doar Moara lu'Assan . În acea seară , în faţa ochilor mei , ardea şi o copilărie . Copilăria mea . Şi adolescenţa , dar şi tinereţea mea . Privind cum arde Moara , mi s-au umplut ochii de lacrimi . [...] Aşa cum a ars Moara , au fost tăiate păduri şi au fost vândute multe fabrici , am fost arşi , am fost tăiaţi , am fost vânduţi şi noi ca naţie . Ce a păţit Moara lui Assan a păţit România . "

Aşa cum a ars Moara, au fost tăiate păduri şi au fost vîndute multe fabrici, am fost arşi, am fost tăiaţi, am fost vînduţi şi noi ca naţie. Ce a păţit Moara lui Assan a păţit România.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/bucuresti/arde-moara-lu-assan--1_5017d42a7045b4ba089be93d/index.html

dat

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/bucuresti/arde-moara-lu-assan--1_5017d42a7045b4ba089be93d/index.html

Aşa cum a ars Moara, au fost tăiate păduri şi au fost vîndute multe fabrici, am fost arşi, am fost tăiaţi, am fost vînduţi şi noi ca naţie. Ce a păţit Moara lui Assan a păţit România.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/bucuresti/arde-moara-lu-assan--1_5017d42a7045b4ba089be93d/index.html

Şi atunci, mi-am dat seama că nu arde doar Moara lu' €™Assan. În acea seară, în faţă ochilor mei, ardea şi o copilărie. Copilăria mea. Şi adolescenţa dar şi tinereţea mea. Privind cum arde Moara, mi s-au umplut ochii de lacrimi.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/bucuresti/arde-moara-lu-assan--1_5017d42a7045b4ba089be93d/index.html

Şi atunci, mi-am dat seama că nu arde doar Moara lu' €™Assan. În acea seară, în faţă ochilor mei, ardea şi o copilărie. Copilăria mea. Şi adolescenţa dar şi tinereţea mea. Privind cum arde Moara, mi s-au umplut ochii de lacrimi.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/bucuresti/arde-moara-lu-assan--1_5017d42a7045b4ba089be93d/index.html

Şi atunci, mi-am dat seama că nu arde doar Moara lu' €™Assan. În acea seară, în faţă ochilor mei, ardea şi o copilărie. Copilăria mea. Şi adolescenţa dar şi tinereţea mea. Privind cum arde Moara, mi s-au umplut ochii de lacrimi.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/bucuresti/arde-moara-lu-assan--1_5017d42a7045b4ba089be93d/index.html

Şi atunci, mi-am dat seama că nu arde doar Moara lu' €™Assan. În acea seară, în faţă ochilor mei, ardea şi o copilărie. Copilăria mea. Şi adolescenţa dar şi tinereţea mea. Privind cum arde Moara, mi s-au umplut ochii de lacrimi.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/bucuresti/arde-moara-lu-assan--1_5017d42a7045b4ba089be93d/index.html

Moara ... atâtea au dispărut ...
- Vă plac desenele  lor ? întreb . Râde .
- Le-aţi spus ?
- Nu .
- Nimic nu mai poate fi ca înainte după ce aţi distrus cu vorba , cu fapta . Nici măcar un desen . Dar au fost frumoase !              

- V-am chemat pentru că mă simţeam depăşită de probleme , dumneavoastră de ce aţi venit ? De obicei oamenii refuză : sunt ocupaţi , nu se simt potriviţi pentru a vorbi cu elevii , sunt supăraţi ...
- N-am refuzat vreodată să dau ajutor . Se întamplă prea multe lucruri urâte , mă bucur dacă pot face ceva să le previn .
- Oare mai sunt şi alţi oameni care gândesc aşa ? Cum să-i găsim ?
- Cum m-aţi găsit şi pe mine ... căutaţi ! Ştiu că sunt mulţi .
Pleacă . Mă încurajează că va fi bine . Mă întorc .
Încă a rămas linişte în clasă .
- Câteva clipe vă mai reţin ...
- Eu vreau să plec , mă anunţă aceeaşi elevă mereu nemulţumită . Pot ?
- Nu .
- Eu am treabă ! mă lamureşte în timp ce tastează mesaje pe telefon .
- Şi eu am treabă cu tine ! o anunţ ameninţător .
Se strâmbă şi tace .
- Ceea ce vedeti în faţa clasei şi nu vă place este deseori şi rezultatul ciopârţelilor voastre ... sunteţi liberi !
A fost o zi în care la plecare m-au salutat cu o urmă de simpatie . Poate că era milă ... nu ştiu .

Sinapse

- Ce mai facem astăzi ? îndrăzneşte să mă întrebe Ana . De obicei ea nu întreabă . Doar ascultă . Are un chip blând , colegii ei cred că-i de tocilară .
- Vorbim iar .
- Am auzit că la altă clasă a fost frumos .
- ... adică ?!
- Au pus nişte obiecte într-un coşuleţ si au alergat cu el , dar trebuia să nu cadă ceva . S-au distrat .
- ... deh , noi putem vorbi !
N-o mulţumeşte răspunsul . Înţeleg că nici eu n-o să mă distrez .
- Mai vine cineva astăzi ? începe si M .
- Am auzit că R. si V. sunt pe drum .
- Nu ei . Dacă mai vine vreun om ...
- Om ?!
- Cineva care să fie important .
- Orice om e important . Vine . Poate-i important că va vorbi despre fericire .
- Da'l ştie lumea ?
- ... deh , nu l-am văzut chiar aşa de fericit .
Chiar vorbeşte despre fericire , nevoi si fericire , fericirea ca resursă sau mijloc de a ajunge la destinaţie şi fericirea ca scop . Habar n-aveam de dinainte . Şi despre prieteni , despre alunecări , căderi . Sau poate-i despre nefericire şi sinapse . Cred că neuronii mei stau zburliţi uitându-se unul la altul fără să-şi vorbească . Poate ar trebui să-i pun laolaltă într-un coşuleţ sau pe-un preş şi să fug ...
- Ce ne facem , Ana ?  întreb .
- Să mai stăm de vorbă .
- M-am săturat .
- Mie mi-a plăcut , spune Ana .

 sursa foto

Legendele timpului

- Dacă sunt droguri/bune  , le poate consuma , mă contrazice iar M. .
- Da , dacă sunt bune nu este nici o problemă , îi sare în ajutor şi colega lui de bancă atunci când mă vede atât de nedumerită .
- De unde ştiţi ? Care v-au fost sursele de informare ? Sunt sigure ?
- De la televizor , din filme .
-   ... filme ?! Filmele sunt ficţiune .
-  Nu chiar . Si din documentare . Documentarele sunt sigur adevărate . Nu toate/drogurile fac rău , te ajuta să te simţi bine . Daca n-ar fi aşa , nici n-ar fi legal să se vândă în atâtea tari , chiar şi în/farmacii .
-
- Eiii , dumneavoastră n-aveţi cum sa înţelegeţi !   

- Domnul colonel , un profesionist devenit personaj legendar în domeniul său de activitate , va veni să stea de vorbă cu voi .
- E aşa tare ? N-am auzit de el . A apărut la televizor în ultimul timp ? mă întreabă elevul M. .
- ... nu m-am uitat la televizor în ultimul timp .
- Vedeeeţi ?! De asta n-aveţi cum sa înţelegeţi !

- Tu eşti tristă ? mă întreabă o doamnă . Te vad aşa tot timpul ...
Nu se dezminte nici în pauză , pune întrebări ... grele .
- Nu , aşa-s eu ... dar am luat ieri un sirop de la/Plafar din muguri de brad/echinacea/şi/propolis ...
Scap repede cu siropul de alte întrebări si rămân să-nţeleg viitoarele legende ale timpului nostru despre apariţia unor plante , animale , fenomene , eroi ...

Să vină cineva ...

"Să vină cineva care să avem ce învaţa de la ei " este singurul bileţel cu dorinţe care îmi atrage atenţia , dorinţe pentru săptămâna aia de pomină (fosta:Şcoala/altfel;actuala:Să/ştii/mai multe,/să/fii/mai/bun) . În celelalte se găsesc aceleaşi lucruri , copiate parcă de la unii la alţii : să mergem la film , să mergem în parc , să vină un cântăreţ  , deşi eu le-am cerut doar teme pentru dezbateri .
"Să vină cineva care să avem ce învăţa de la ei "... da , să vină dacă se mai încumetă . Mie îmi este greu să mai cer cuiva să vină , nu mai am curaj .
Să vină cineva ... hai !

Altfel - VIII : Alte uşi

Unde dai şi unde crapă !
Toate uşile palatului au fost schimbate ! Toate ! Toate sunt noi .

Doar uşi noi !
Acum să aduc înapoi oamenii să le vadă !
Cum ?! Nu mai pot ?! Nu se poate !
Doar uşi noi !
Doar uşi noi ...

sursa foto

Altfel - VII : Concursul

- Si-acum ce facem ?
- Eu mi-am făcut treaba . V-am propus subiectele , am pregătit premii pentru două categorii de probe , am adus toate materialele necesare desfăşurării concursului , dacă n-avem concurenţi ... alţi elevi n-am !!! Ăştia-mi sunteţi !
-
- Bineee , facem o singură categorie !
Două/planşe şi patru prezentări/ PowerPoint iau startul .
Premiile ( diplome , mape , caiete , ciocolate ) merg către toţi participantii . Câţiva mormăie nemulţumiţi că voiau pixuri !!! Doooh ! Şi eu voiam concurenţi cu subiectele rezolvate !
Bomboanele "zmeura/de/aur" se distribuie spectatorilor .
O elevă mă studiază cu atenţie în timp ce-i întind punguţa din care să-şi aleagă zmeura . Ce sa vadă ? Sunt acră , că-s supărată . Îşi întinde gâtul , îmi mulţumeşte şi deodată ... mă pupă pe obraz !
Cred c-am câştigat şi eu ceva !   Mda , dar îi ştiu eu ... am eu grijă !

Altfel - VI : Uşi

E clar că unele lucruri n-am cum să le înţeleg . Recunosc ... sunt foarte multe . Tot mai multe , în loc să fie tot mai puţine . Din firea mea , dacă nu le-am înţeles la timpul lor ... aşa or să rămână , că doar n-o să mă războiesc cu tot ce nu pot pricepe .

Am studiat câteva ore uşi . Poate ca aceasta de alături ar fi fost potrivită . Mie nu-mi place .

Faţă în faţă cu Împărăteasa . Nu-i a bună .
De unde-l cunosc ?! De undeee ? A văzut uşile , pereţii ! Ştiu eu cine este şi cât rău poate să facă ? Am citit vreodată în ce fel scrie ? Acum să zic !!!  ţipă şi-i simt tocul bocancului înfigându-mi-se-n coşul pieptului în timp ce fibrele inimii  mi se destramă şi se reînnoadă în ghemuri , la întâmplare .
Nu pot să-i spun . Nu vreau . Nu , nu m-am gândit la cât rău ... , doar  la cât bine poate să facă . Şi cât de înfiorator sună întrebarea venind din partea unei împărătese ! Măcar de-ar fi fost bărbat ,  Împărăteasa ! Adică să fi fost un Împărat ! Da , cu bărbaţii mă înţeleg mult mai bine ! Doooh ! Unde-am ajuns !

Firele să fie înnodate acolo unde se rup , întâmplările să fie înţelese atunci şi acolo unde se întâmplă , lumea să fie frumoasă acolo unde trăim zi de zi ... nu aşa ar fi mai bine ? O lecţie reuşită despre sinceritate şi generozitate sau o lecţie cu fast despre ipocrizie ?

- Doamnaaa ... , dacă vin la dumneavoastră şi vă găsesc pereţii murdari şi uşile sparte , ce pot să cred despre dumneavoastră ca om ? A ?! argumentează împărăteasa .
Încerc să gândesc . Am zone care zvâcnesc , altele sunt amorţite . Există oameni cu inimi atât de şubrede şi atât de frumoase ... pot şi eu să rezist ...
Încerc să mă gândesc la cum arată pereţii şi uşa , uneori nu-mi pot aminti imediat , le schimb prea des . Da  , mi-am amintit senzaţia ... camera ca o gară , fără uşă ...
- Eu n-am casă ... , răspund tâmp şi cu durere .

sursa foto

Altfel - V : Discipolii

 Nandosul şi Bursucul , colegul său de bancă ,  nu dau semne c-ar pleca din sală . Ce-au ? I-am speriat ?
- M-am înfuriat rău ,  iar , dar voi sunteţi obişnuiţi cu furiile mele ... nu m-au lăsat să acult liniştită , încerc o explicaţie .
- Doamna , trebuia să le spună şi lor cineva ... , aprobă Nandos .
Strâng lucrurile de pe catedră : bileţele , pixuri , carioci , planşe , procese verbale , foile cu prezenţa , volumele maestrului şi "Ipocrizia disperării"/de/Teodor Mazilu . 
- Cartea asta mi-a plăcut mult când eram de vârsta voastră , m-a ajutat , iar maestrul a fost un fel de discipol al autorului ... [...]

- Mie mi-a plăcut . Şi-am înţeles . Eu i-aş mai fi ascultat pe oamenii ăştia ! Mâine cine mai vine ? mă întreabă Nandosul curios .
-  Nimeni .
- Dar nu spuneaţi că mai vine ... cineva ?!
- Nu mai vor . Nu mai pot . Nu cred în refacerea noastră ca naţie  şi n-au încredere în reuşita unor astfel de demersuri ...
- Păi au dreptate ! îşi dă repede cu părerea Bursuc , de obicei tăcut .
- Cât sunt eu de obosită şi de supărată ... tot găsesc putere să-ţi dau două palme ! Atâta ai înţeles din tot ?!  De asta au venit oamenii ăştia să vorbească cu voi ? Altceva mai bun crezi că n-aveau de făcut ? îi strig revenind la furiile mele , în timp ce Nandosul ne urmareşte cu ochi mari , mari , de parcă arbitrează cine ştie ce dispută . Nandos este pasionat de scrimă , devine atent la fiecare asalt al meu .
- Lăsaţi-l , doamana , nu-l mai băgaţi în seamă ! V-am zis că-i prost ! Da' este băiat bun, intervine Nandosul împăciuitor .
- Ştiu că-s prost . Recunosc , se apără Bursucul .
- De prost te-am chemat ? Offf ! Chiar de-ai fi ... te-am chemat ca să nu rămâi aşa ! Doar ştii că-mi eşti drag !
- Nu . Nu ştiam , răspunde serios Bursucul .
- Doooh ! Gata ! Ajunge ! Plecaţi de-aici şi mai îndreptaţi şi voi lumea !

Altfel - IV : Nedumeriri

Îi cert . Da , m-au supărat cu spartul câtorva seminţe si transmiterea unor/SMS-uri  în timp ce oamenii le-au vorbit , despre ce-ar fi vrut să audă ? L-ar fi ascultat cu mai multă atenţie pe/Salam , timp de câteva ore , dacă le-ar fi vorbit ?
-   Haideţi , doamna , despre ce să ne vobescă el câteva ore ?! Se-apuca de spart seminţe cu noi ! simte nevoia să-mi explice un isteţ ceea ce nu pricep .
-
Nu-mi arde de glume . Nici urmă de viaţă prin dreptunghiurile reprezentând/şcoala , nici în cea de acum , nici în cea din viitor . Nici măcar urmă de/prof , că doar ... nu de/elev , măcar aşa o amărâtă de profă/de...gardă !
- N-ar strica ! râd ei de idee . Să stea să păzească !
Şi mie care-mi era teamă c-or să mă deseneze urâtă , căscând ochii pe la vreun geam !
Câţiva nici n-au pierdut timpul cu desenatul prezentului , au reprezentat doar viitorul : un dreptunghi mare , cu mai multe dreptunghiuri mici în el , o uşa şi deasupra ei sigla/şcolii . Doar pe o planşă , lângă şcoala/din viitor , au fost schiţate : un bar , o sală/de/fitness şi o sală/de/forţă , în fiecare găsindu-se câteva crochiuri .
- De ce ai vrea s-ajungi să-ţi educi/copii într-o şcoală/pustie ? Dar cu siglă ! Sau cu puţin noroc într-o crâşmă , că doar acolo se vede ceva viaţă , dacă te primeşte colegul care-a desenat-o ?! îmi strig nedumeririle .
Nu primesc răspunsuri .

- Doamna , dar eu n-am mai mâncat seminţe . După ce v-aţi uitat la mine n-am mai mâncat , le-am lăsat în bancă, se apără Rotofeiul .
- Ştiu . Am zis şi eu aşa ...
- Dar să ştiţi c-am ascultat şi mi-a plăcut .
Mai mulţi dau semne de aprobare . 
- ... bine . Plecaţi !

Altfel - III : Maestrul

"Să am bani, aş înfiinţa o facultate de sentimente şi idei, cu o catedră de iubire, ţinută de romancieri şi psihologi. Sunt convins că ar fi o facultate foarte frecventată şi că absolvenţii cursurilor de căpătâi ar răspândi la rândul lor învăţătura."- scrie maestrul si eu il cred in stare . Am nevoie sa cred ca este cineva în stare .

- Aţi vrea să veniţi ... să le vorbiţi despre ... orice ... ar merita spus ... unor elevi/cu/o/pregătire/modestă , la o/clasă ... dintr-o şcoală/de/la marginea câmpului ... ?! înnod greu fraza în timp ce-mi vine să dispar de necaz că vorbesc aşa împiedicat . [...]
- Vin . Nu contează că-i acolo . N-am astfel de vanităţi ! Pentru copii ... vin , îmi răspunde scurt si grăbit , ca omul care n-are " timp să-l mai omoare" .
Simt copleşitoare vina de-a mă agăţa de timpul său , dar simt şi că ... vede , vede mai bine decât mulţi alţii ... " la şaptezeci de ani vezi o lume imbătrânită . Bătrâni şi iar bătrâni , oriunde ai privi . Bătrâni plini de griji . Şi copii , copii , copii de care n-are nimeni grijă . " ... şi că ştie ce să facă cu ceea ce vede .

Aştept . Aştept la uşa/şcolii . Îmi este greu să cred că va veni , dar mie mi se mai întâmplă şi lucruri ciudate , neaşteptate ...
Mă simt vinovată , egoistă ... l-am chemat cu gândul că repară ceva ... şi la mine , şi la ei ... dar să ajungă până aici îi va fi greu , este departe şi călătoria cu autobuzul  poate fi un chin ... cu ce se va alege în schimb ?
Din când în când mă mai duc până în clasă . Forfotă . Soldatul le-a inspirat încredere , le-a plăcut de el . Soldatul le-a spus că scriitorul care va veni este un geniu . Nu prea ştiu ei cum vine asta , dar sunt curioşi . Ca să fie liniştiţi le-am dat să deseneze . Să deseneze pe coli mari : şcoala aşa cum este acum , şcoala aşa cum şi-ar dori să fie . I-am lăsat în clasă grupaţi în echipe , le-am dat carioci , creioane .
Mai sunt câteva minute . Stau lângă poartă .
- Doamnaaaa ! Vă caută un/jurnalist ! E-n clasă ! mă anunţă o/elevă trimisă de-o şefă .
- Te caută un/ziarist ! E-n clasă/la tine ! mă strigă speriat din uşa/şcolii proful/de/serviciu .
Pe unde a venit ? De aproape o oră stau pe aici . Nu aşa trebuia să se întâmple !
Nu-i timp de altceva . Fug de lângă poartă , alerg pe scări până la etajul/trei . E gălăgie pe hol . Uşa clasei/mele este închisă şi este foarte linişte dincolo de ea .
Mai că-mi vine să rămân pe coridor . La ce să mai intru ? E linişte dincolo , o linişte plăcută . Deja le vorbeşte . Se aude . Aş asculta de-aici . Dar nu se cade ca tocmai eu sa chiulesc . Auzi , tocmai eu să întârzii !

Deschid uşa încet .
Le priveşte desenele şi le vorbeşte despre ipostazele liniei in artă .
Probabil îmboldiţi de vorbele sale , elevii desenează şi colorează cu sârg .  Mi-e teamă că  nici n-aud ce le spune . Încerc să-i opresc discret .

- Lăsaţi-i ! Dacă aşa se simt bine ,  lăsaţi-i să facă ce le place ! mă opreşte blând şi-apoi continuă să vorbească despre motivaţii , despre copilaria sa şi primele îndemnuri într-ale vieţii , despre şcolile prin care a trecut , despre " cum ard cărţile " , dar şi despre cum scrie şi vinde o carte , despre : fotbal , presă , principii de viaţă , familie , nevoia de informare , rolul tinerilor în societate , continua sa contaminare cu tinereţea celor lângă care lucrează , operaţiile sale la inimă , norocul său ...

Elevii ... sunt aşa cum sunt ... unii căzuti pe gânduri , alţii colorând , alţii ... nu-s aici ... mi-e drag şi mi-e necaz pe tot ce văd ... aş strânge tot ce-i aici şi-aş fugi să ascund bine , să nu tulbure nimeni ...
Dăruieşte un " carnet de jurnalist " elevei care a avut curajul să stea în prima bancă . Chiar am remarcat şi eu că singură s-a asezat acolo , în mijloc , de obicei stă cuminte în ultima bancă de la geam . Primesc şi eu volume cu " Povestiri alese " . Eu n-am niciun dar . Mi-e ruşine .
Elevii nu au întrebări , aşteptă ca povestea să tot curgă ... n-au înţeles încă ... când or să priceapă că povestea se ţese acum , aici , împreună ... ?
Trebuie să plece , să ajungă în celălat capăt al oraşului cu manuscrisul pe care l-a arătat elevilor .

Îl conduc . Se opreşte pe la jumatatea coridorului şi  mă întreabă :
- Spune-mi ... ai un statut corect aici în şcoală ? Te simţi bine aici ?
Cum de-a ajuns la întrebarea asta ?! Şi-apoi ce-aş putea răspunde ? Am de ales ?!
- ... da , îngaim .
Mă sfredeleşte rapid cu privirea sa albastră şi-mi spune :
- Ar trebui să laşi lucrurile să rămâna aşa ... n-ai ce le face , lasă grija pentru schimbarea societăţii ... ai grijă de tine ! [...]
Ce-mi face ? Ne privim cu atenţie , cu gravitate ... îmi vine să plâng . Dar nu plâng şi-l întreb cu obidă :
- Şi ce-ar trebui să fac ? Casă n-am , alt loc de muncă n-am ... măcar în jurul meu ...
Mă strânge părinteşte în braţe şi cred că-i zăresc o urmă de zâmbet . Da , sigur , este un zâmbet pitit , împovărat de riduri . Da' ce crede ... că nu l-am văzut ?! Şi eu sunt o norocoasă ... în felul meu .

Pleacă grăbit spre autobuz , în pas vioi , ca omul care nu mai are " timp să-l mai omoare" şi de al cărui timp nu mai îndrăznesc să mă agăţ ... drum bun , Maestre !

Altfel - II : Plictiseli

- Doamnaaaa , m-am plictisit ! încep să se plângă pe rând . Numai copaci , case ...
Eu nu m-am plictisit să-mi tot spună acelaşi lucru ! Eu sunt şmecheră ! Doooh !
- Ia uitaţi-vă-n fântană ! îi îndemn .
- Doamnaaaa , sunt bani acolo ! Cum îi scoatem ?
- ... nu ştiu , gândiţi voi , eu am obosit , pot doar să mai adaug câţiva bănuţi ! Şi arunc şi eu câteva monede lângă celelalte .
- Doamnaaaa , ce faceţi ?! Mai bine ni-i dadeaţi aşa ! Cum îi scoatem acum ?
S-au strâns cu toţii în jurul fântânii şi caută soluţii . Pot şi eu să mă odihnesc puţin . Da' puţin ! Iar se-aude :
- Doamnaaaa , m-am plictisit ! Nu-i putem scoate !
Mă amuză . De ce şi-or închipui că am leac de plictiseală ? Le fac poze , că-mi plac aşa duşi pe gânduri la marginea fântânii cu bani !

Altfel - I : Soldatul literelor

Să mergem mai departe , deşi ...  pentru o vreme , cred că-i mai bine să merg singură ... ne-ntâlnim mai încolo sau la capăt !

- Da'mi daţi un 10 dacă vin ?
- ... nu !!! Îţi dau 10 doar dacă/înveţi despre cartofi/,fasole/,ceapă/,iahnie ...
- Păi , atunci nu vin !
- Vrei să fii mituit ca să-i asculţi ?! M-am gândit să vă spun şi vouă , fiindcă şi voi sunteţi elevii/mei , chiar dacă nu vă sunt/dirigintă ...
- Doamna , eu vin aşa ... fără nimic , sare să mă împace Nandosul ajuns acum într-a/ XI-a . Şi-l aduc şi pe colegul/meu Bursuc , fiindcă unde mă duc eu vine şi el .

- Las-o dracului de bicicletă ! O leg de-o ţeavă , de-un gard ... , mă repede vocea care sună aspră şi rece , chiar de graiu-i dulce .
-
Eu am zis o dată , recunosc ... am zis şi a doua oară , dar acum , a treia oară , chiar n-am mai zis . Ce-are ?! Mi-am dat seama între timp că ea a văzut destule şi că ar fi ca şi cum aş jigni-o de i-aş mai spune să nu se faţâie pe la marginea câmpului de aici  .
Dacă am greşit când l-am invitat ?! L-am chemat pentru că mi s-a părut că stăpâneşte cu blândeţe cuvintele şi pentru că este un tătic de 10 . Dacă nu-i aşa ? Doar am mai întâlnit din ăştia , de nimeni nu credea că echilibrul lor e doar rezultatul unor atitudini extreme , duale , de una scriau şi alta făceau . Dar nu cred ... cred că fac alegeri corecte , cred ca am fler . Şi-apoi eu nu vreau decât să le vorbească lor , mai puţin contează dacă mă repede pe mine .

A venit ! Chiar a venit . Priveşte miezul zilei prin fereastra clasei . Priveşte atent şi tace . Câmp cu gunoaie .
N-am pregătit întrebări . Nimic . Nici nu mă simt bine . Am scos pe două foi câteva fragmente din articolele sale şi-am subliniat cu creionul câteva propoziţii . Îmi dibuieşte colile de pe colţul  catedrei , le ia , le priveşte , citeşte doar propoziţiile subliniate . Le citeşte ca pentru prima dată , îngândurat . Mă simt de parcă  mi-ar fi descoperit nişte fiţuici . 

“ Nu vreau să ies de aici negru de mizeria altora. Nici despre tine nu vreau să ştiu nimic. “

"... omul e făcut să fie ţinut închis, asta e starea lui naturală. Libertatea e un accident, ascultă la mine."

 "... şi să te rog să duci tu la capăt ce nu am fost eu în stare să termin. Să-ţi construieşti singură lumea în care vrei să trăieşti ..."

"Am început să mă plâng că sunt fatalmente un învins. Că fac parte dintr-o generaţie de sacrificiu."

"Dacă te revoltă minciuna, prostia, lenea . [...] A trebuit să muncesc doar pentru chirie şi mâncare. Dacă vrei să ieşi din condiţia de sclav al propriei existenţe, ca să-ţi trăieşti viaţa din plin, nu te aştepta să vină cineva s-o facă pentru tine. Dacă vrei toate acestea, trebuie să le câştigi şi să le aperi, să ţii cu dinţii de ele. "

"Voi puteţi schimba lumea. Nu cu un clic, cu delete sau cu ignore. [...] Pentru că eu nu cred că faci parte dintr-o generaţie de tâmpiţi scoşi pe bandă rulantă de un învăţământ desfigurat de atâtea intervenţii estetice. "

"Protestează! Revoltă-te! Spune ce gândeşti! Scrie! "

"Eu voi veni să te sprijin. "

"Fă-ţi tu o lume aşa cum o vrei tu. Şi eu, bătrânul plin de metehne şi capricii, voi fi gata să trăiesc în lumea ta. Pentru că am încredere în tine."

- ... eu am scris astea ?!
-
-  

Poveşteste despre : Leta , Paul Goma ( le dăruieşte elevilor CD-uri : Paul Goma _Soldatul câinelui ) , manele , Maria Latăreţu , statutul de vedetă , Mihai/Bendeac , Florin/Salam , muzica populară , copilăria petrecută la o casă de copii , aventuri prin Republica Moldova , profesorii săi , rolul lecturii , părinţi , artă , presă , bancuri , rolul culturii generale  în  orice meserie , emoţia care transformă , sensuri , repere şi multe altele .

Nu-l întrerup , n-are decât să vorbească despre ce-o vrea , cât o vrea . I-a prins pe toţi cu poveştile . Urmăresc mai mult spectacolul din sala de clasă . Au uitat până şi să mai spargă seminţe ! Nu-mi vine să cred , deşi banuiam că aşa se va întâmpla . Arată a cei mai frumoşi elevi pe care i-am întâlnit până acum ! Fac poze . Sunt frumoşi cu toţii . Mă simt bine , ascult şi eu liniştită mai departe .

Pleacă . O găseşte aşa cum a lăsat-o , întreagă , legată de gard . Mi-a fost teamă pentru Leta . Nu ştiu să-i mulţumesc , decât aşa ... mulţumesc ! N-am exerciţiu . Nu întâlnesc des gesturi frumoase . Dau să întind palma ca o mângâiere , dar deja s-a îndepărtat şi mâna-mi coboară în gol ... drum bun , Soldatule !