Legendele timpului

- Dacă sunt droguri/bune  , le poate consuma , mă contrazice iar M. .
- Da , dacă sunt bune nu este nici o problemă , îi sare în ajutor şi colega lui de bancă atunci când mă vede atât de nedumerită .
- De unde ştiţi ? Care v-au fost sursele de informare ? Sunt sigure ?
- De la televizor , din filme .
-   ... filme ?! Filmele sunt ficţiune .
-  Nu chiar . Si din documentare . Documentarele sunt sigur adevărate . Nu toate/drogurile fac rău , te ajuta să te simţi bine . Daca n-ar fi aşa , nici n-ar fi legal să se vândă în atâtea tari , chiar şi în/farmacii .
-
- Eiii , dumneavoastră n-aveţi cum sa înţelegeţi !   

- Domnul colonel , un profesionist devenit personaj legendar în domeniul său de activitate , va veni să stea de vorbă cu voi .
- E aşa tare ? N-am auzit de el . A apărut la televizor în ultimul timp ? mă întreabă elevul M. .
- ... nu m-am uitat la televizor în ultimul timp .
- Vedeeeţi ?! De asta n-aveţi cum sa înţelegeţi !

- Tu eşti tristă ? mă întreabă o doamnă . Te vad aşa tot timpul ...
Nu se dezminte nici în pauză , pune întrebări ... grele .
- Nu , aşa-s eu ... dar am luat ieri un sirop de la/Plafar din muguri de brad/echinacea/şi/propolis ...
Scap repede cu siropul de alte întrebări si rămân să-nţeleg viitoarele legende ale timpului nostru despre apariţia unor plante , animale , fenomene , eroi ...

Pe vârfuri

Mă uit de jur-împrejur . Sunt prinsă în spaţiul dintre trei cercuri tangente formate din admiratori , cunoscuţi şi prieteni de-ai autorului . Parcă-i la geometrie ! Şi cât spaţiu am , spaţiu în care nu se-nghesuie nimeni , deşi cercurile de cunoscuţi sunt tot mai îndesate !
Le desface pe rând şi-i îmbrăţişează pe fiecare , le strânge mâinile , îi bate prieteneşte pe umăr . De fiecare dată se opreşte la cel de lângă mine . Nu mă încurcă în şir . Cercurile se închid iar .
Deşi mă simt în plus , nici nu-mi vine să mă dau deoparte , de parcă ăsta-i locul şi rolul meu ! Trebuie să fie şi personaje secundare , anonimi amuţiţi de gîlceavă şi sărăcie , pentru care să scrie şi în locul cărora să vorbească .
Parcă ceva nu se leagă şi chipul îngrijorat al autorului îmi confirmă starea , deşi invitaţii îl încurajează şi-i laudă forţa cuvintelor . Ştim că nu va fi bine prea repede .

Avem noroc . Astăzi încă nu ne-a scuipat nimeni , n-a mai aruncat nimeni cu pietre sau cu ouă , am găsit şi câteva scaune libere în autobuz  ... Colegul meu scoate un caiet şi citeşte . Literele sunt desenate cu creionul , sunt frumos rânduite , mărunte si contorsionate , pline de bucle cum n-am mai văzut vreodată . Şi dacă vede că mă minunez atâta de ele , începe să-mi citească textul  . Sună ca o furtună trecătoare de primăvară . Abrupt , răstit, desi vocea dumnealui este blândă şi uşor răguşită .
Străbat Ferentaria ascultând un text în sanscrită sau indiană sau romani ... mă simt obosită rău , dar ascult cu atenţie vorbele de lângă mine . Îmi spune că trebuie trezită mândria de a fi din neam de romi , că vrea să aibă cui preda , că trebuie înfiinţate şcoli cu predare în limba romani . Deocamdată nu au prea multe cărţi de literatură romani , acum ar trebui să se scrie mult , despre orice , numai să se deprindă scrisul şi cititul , pe urmă timpul va cerne şi-a alege ce-a fost în putere . Chiar dumnealui a început să-şi scrie amintirile din copilărie ...

Mi s-au rupt pantofii . Nici sandalele nu mai au mult . Bine că-i cald .
De-ar fi mai multă iarbă , ar fi de mers cu tălpile goale ...

Îndatoriri/profesionale

Prezentatoarea Andreea Esca anunţă la ştiri ca profesorii/şi alte două categorii de salariaţi s-au distrat la munte pe 2dec. neglijându-şi îndatoririle profesionale .
Câtă mizerie !!!

Am avut o singură ora de curs începând de la 16,15 , o oră de curs de 35' . Am plecat cu o oră şi jumătate înainte ca să ajung la timp la marginea câmpului unde-i şcoala . Mi-au verificat prezenţa 3 directori !!!

- Doamnaaa , nu v-aţi săturat de şcoală ? De ora asta ?
- De elevi !
- Nuuuu ! De şcoală ?! E  prea multă ! Vreau să se termine ! se alintă eleva .
- Daaa ... şi eu de-abia aştept sfârşitul .

Pe urmă m-am dus la un "agent economic" să aflu câte ceva despre elevii pe care i-a primit în practică . N-am mai avut credit pentru o conversaţie telefonică . Am mers mult pe jos si am traversat şi-un parc întunecat ca să merg mai puţin , că se terminase şi abonamentul . Nu l-am găsit pe "agent" . Am găsit doar un portar frumos de amabil ce-a fost : a ieşit din cabina lui , a ridicat bariera şi a dat el mai multe telefoane pe la şefi . M-a asigurat ca totul este bine şi că pot sta liniştită ! Am traversat iar parcul întunecat şi pustiu la marginea căruia nişte oameni făceau o grevă a foamei care nu interesa pe cineva .

Campania

Campania (publicitară?) i-a adus prin şcoli .
Internaţionalul şutează ... cuminte , adică până şi eu apuc să văd !
Elevul meu este în echipa adversă . Priveşte mingea care se rostogoleşte ! Când , în sfârşit , ajunge în dreptul lui , îşi pune mîinile în şold şi scuipă cu nerv ! Până şi cu ea ai ... ceva ? Câţi scuipaţi o fi putând înghiţi terenul ăsta sintetic ? Unde te crezi , în clasă ?! Dohhh ! Că mingea aia era proastă să stea să te admire ! Nu , n-a apucat să-i schimbe traiectoria , c-a plecat deja rostogolindu-se mai departe . El a rămas pe loc zgâindu-se după ea de parc-ar avea fustă ! Sau nu ! Hai , c-a luat-o altul ! Offf ! Asta-mi mai lipsea , să sufăr pentru tine ! Uite-o , frateee , în capătul celalalt al terenului ! Aşa ! Bine c-ai văzut-o iar ! Fugi după ea , că nu ţi-o aduce nimeni înapoi şi de bună voie ... nu cred ! Nu mai înjura atâta , că mă plictiseşti ! Eşti previzibil . Ţi-am mai spus doar ! Cât ai stat tu de vorbă singur , iar a marcat adversarul ! Dohhh ! Nimic . Parcă-i la ora mea ! Ba ... mai rău !

- Doamnaaa ! Ia uitaţi ! Avem autografe !
Pe burţi , pe sâni , pe tricouri , pe şepci ... care cu ce-a avut .
- De la cine ?
- Eiii , era în poartă ! Nu ştiu .
- Înseamnă că era portarul ?! Ne uităm pe afiş !
- Ce contează ! Tz , tzz , tzzz ! E drăgutz !!! Nu-i aşa ? insistă arătându-mi poza de pe telefon .
- ... da .

Cu panourile publicitare după ei , antrenorii-vedete , fotbaliştii-vedete şi ceata de/fotografi-gazetari ţes o poveste grozavă despre meci . Bună intenţia ! Doar că ... "în penuria de fotbalişti din ultimul timp, noi, presa, am căzut în păcatul de a umfla cu pompa orice sclipire de speranţă. " -Andrei/Vochin .

- Ce v-au spus (vedetele) ? îl întreb pe elevul fotbalist .
- Au dat unuia un premiu , îmi răspunde ridicând din umeri plictisit .
- Şi altceva ?
- Nimic . Au dat autografe .
-

Linişte !

sursa foto

Marea şi Mile

S-a dus ...
mai repede ,
înainte ...
Mile !!!
:((

sursa foto

Hai , Mile !

Gânduri cu bine să plece înspre Mile/Cărpenişan şi să-l ajute să se facă repede sănătos !
Hai , Mile ! Hai ! Hai !


sursa foto

Fisuri

Multe imagini , informaţii , filme , mizerii despre profesori ! Peste tot : la ştiri , în ziare , pe bloguri , pe stradă , în magazine ...
- Să-mi bag... în gura ei de profesoară ! strigă o vânzătoare colegei sale de lângă casa de marcat .
Sunt singura clientă . Mă termină ... nu , nu-i vorba despre mine , e despre alta ! Aştept , n-au de gând să servească . Ascult povestea . Termină .
- Ce-i ? Vreţi ceva ? mă întreabă tâfnoasă una dintre ele .
- ... doar o pungă cu covrigi ...

De ce : "ca şi profesorii, care altceva decât să fie profesori nu ştiu şi nici nu vor şti, mulţumindu-se cu numărarea vinovaţilor pentru starea lor ... " - Tudor/Octavian - a scris aşa tocmai acum , când sunt supărată ?

Ajung în fata clasei deja etichetată ca făcând parte dintr-o mulţime de proscrişi . Întotdeauna , tot ce s-a găsit de rău despre profesori a fost cărat de elevii mei în spaţiul orelor . Abrutizaţi de oferta zilnică de cancanuri , vin îndrăzneţi şi lacomi de scandal .

- Coboară de pe pervaz !
- Nu vreau . Vreau şi eu să mă arunc . Uite-aşa ! Ăla n-a făcut-o pentru profa lui ?
-
- Nu vă pasă ? mă întreabă cu un picior în aer şi cu mai mult de jumătate de trup pe afară . Se ţine doar cu o mână de toc . Suntem la etajul trei . Nu-mi place . Nimeni n-are habar cât de mult mă supăra scena şi cât de adânc răscoleşte . Ceilalţi se distrează .
- Mă şantajezi ? Nu ţine .
- Şi ce-mi faceţi dacă nu cobor ?
- Nimic . Te previn că n-o să mă arunc după tine . Este periculos ce faci şi nici nu-mi place că bagatelizezi suferinţa altora . Fă ce vrei .
Coboară , că nimeni nu mai râde .

- Şi totuşi ce părere aveţi de profa asta ? insistă altul deschizând ziarul şi indicându-mi obscenităţile .
- În orice categorie socială , în orice breaslă , există oameni normali şi oameni anormali ... profesori , preoţi , medici , avocaţi , şoferi , politicieni ...
- Dar profii nu-s verificaţi ?
- Nu suntem maşini ca să putem fi verificaţi . Asta-i o aberaţie . Chiar de-am fi în regulă la o verificare , ne putem altera fiinţa pe urmă , la fel ca orice alt om . Trebuie să învăţaţi sa identificaţi ce-i nociv şi să vă feriţi . De exemplu : ziarul acesta este nociv , mai ales la ora mea !

- Se vede pe dumneavoastră că nu mai puteţi ! îmi spune alt elev jucând rolul înţelegătorului .
- Nu cred . Ultima dată am discutat despre ...
- Ba da . V-aţi apucat capul cu mâinile . Nici eu nu-i mai suport . Sunt tâmpiţi !
- Ţi se pare . N-am nicio problemă . Toţi sunteţi elevii mei . Ultima dată am discutat despre ...
- Eu stiu mai bine ce-i în dumneavoastră , continuă îndrăzneţ .
- Exprimarea ideii îmi pare cam vulgară . Nu mă mai întrerupe ! Lasă-mă să vorbesc tuturor !

- Opreşte muzica ! spun altui elev .
- Ce vă luaţi de mine ? V-aţi sculat cu faţa la cearşaf ?! îmi răspunde răsfirat pe scaun .
Sună urât , nu ştiu de ce , dar e dureros de urât . Îmi chirceşte inima .
- ... uită-te la mine ! Uită-te !!! Spune ce-ai de spus de rău , orice ... dar uită-te la mine când îmi vorbeşti ! Ascult .
- N-am nimic de spus , îmi răspunde căutând din priviri susţinerea colegilor săi .
- Atunci repetă ! Uită-te la mine ! Repetă !!! şi-i strig atât de croită şi neputincioasă , încât se uită puţin mirat şi-şi scoate în sfârşit căştile din urechi .
Nu repetă .
Am obosit iar .
Atâtea energii irosite !

- A fost o oră frumoasă ?
- Nu stiu . Ce mă-ntrebaţi pe mine ? N-am fost atent .
- Dar pe cine ar trebui să întreb , dacă nu pe un elev care a fost la ora mea ?!
Zâmbeşte a fi înţeles dojana . Probabil că iar o va uita până va mai veni .

În curtea şcolii , prichindeii din ciclul primar se întrec în a descifra buchiile de pe nişte ziare aruncate . Trupuri goale se hlizesc printre titluri trâmbiţând mizeria .
Aveţi grijă pe unde aruncaţi gunoaiele , oameni mari !

sursa foto

Tudor Octavian

"Multe necazuri n-au soluţii. Le înduri , dacă nu poţi să le eviţi. Oamenii care vorbesc singuri, fără şir, par să se fi înmulţit. Oricum, dăm de ei mai des ca altă dată, îndeosebi în locurile aglomerate. Ca şi cum au nevoie de un public înţelegător, ca să spună la nesfârşit aceleaşi vorbe de neînţeles. Pentru mintea lor răvăşită, vorbele acestea sunt , probabil , soluţia . "
"Necazul e la tulburarea clinică a tuturor măsurilor de calitate şi de valoare. S-au dat peste cap toate sistemele de valorizare." - Tudor Octavian
Astăzi este ziua dumnealui . Timp frumos înainte , maestre ! Timp să ai gijă şi de noi , cititorii .
La mulţi ani fericiţi !

sursa foto

Grigorică

E tot aşa ca şi miercurea trecută , ştiţi voi !
- Ce mai spui tu , Grigore ?
- Să fie înlocuită şcoala de tip sovietic, croită pentru stahanovişti, tocilari şi cocoşaţi, cu un sistem de învăţământ civilizat !
-
-
- Grigorică ... uită-te puţin în jur , Grigorică ! Ce vezi , Grigorică ? Ce vezi !!!
- Hî ! Hî ! Hî ! Nimic !
- Ai dreptate . Bravo , Grigorică ! Acum uită-te puţin la mine ! Uită-te la mine când îţi vorbesc !!! Aşaaa ... Ce vezi , Grigore ?
-
- Spune , Grigore !
-
- Nu te hlizi la mine , Grigore , când sunt supărată ! E semn că nu-ţi pasă . E urât , Grigore ! E dureros pentru mine .
- Hî ! Hî ! Hî ! Da'mi vine !
- Asta e Grigore ... ia un doi până-ţi trece !
- Da' ce vă luaţi de mine ? După ce că sunt singurul fraier care-a venit la şcoală ... îmi daţi şi doi ?! De ăia care nu vin decât la sfârşit şi tot trec ... de ăia de ce nu vă luaţi ? Nu mai vin deloc ! Ce-s prost ?!
- Eşti redactor-şef/Adevărul , Grigore !
- Eu ?!!! Da' ce-s prost ?!
- Mai bine taci , Grigore ! Mai bine taci ! Altfel nu mai treci clasa nici la SAM ! De-ai şti ce note mari dau chiar şi celor care-nvaţă măcar să tacă ! Taci , Grigore ! Taci şi-ascultă !

Autograful

Bluza roz-mov , eşarfa turcoaz , blugii albaştri , geanta maro , bocancii şi haina __ negre , fardul auriu ... asta e , nu că-mi place , dar nici nu prea am de ales .
Încurc autobuzele şi o apuc aiurea . Mă întorc . Alerg . Ajung . N-a început încă .
Pitesc eşarfa într-un buzunar , geanta sub haină şi intru ... în rând cu lumea .
Este deja aici şi-şi salută prietenii .
Mă strecor uşor şi repede printre rafturi , printre domnii eleganţi , masivi şi sobri . Ce mulţi sunt ! Sunt puţine doamne , iar cele care sunt dau impresia că-l cunosc .
Găsesc cartea şi vreau întâi s-o plătesc . La casă este un domn vedetă moderator de show păcătos . Mi-amintesc că deja-s supărată pe el . Cred că mai este doar un minut până începe . Are un teanc de cărţi . Plăteşte cu cardul , tastează , semnează , casiera este amabilă , îi zâmbeşte ... rabd . Domnul ce-l însoţeşte pare şi el vedetă . Mi-a observat nemulţumirea şi mă fixează cu privirea . Scârţ ! Să fie sănătos ! Au plecat . M-ar fi mirat să participe la eveniment . Nu-i cu muieri .
A început . Am pierdut primele fraze . În jurul autorului este deja un zid de fotografi şi admiratori . Mulţi par a-i fi colegi de breaslă avocaţească şi câteva figuri cred că le-am mai văzut la televizor .
Augustin Buzura laudă "disperarea" autorului şi ne reaminteşte că e datoria noastră să găsim soluţii . Fiecare face ce poate ...
În primul rând , printre fotografi , Mitică Popescu ascultă precum un elev cuminte . Pare şi senin , şi trist , şi detaşat , şi împăcat , şi frumos , şi cald , cu "deznadejdile amorţite" . Nu-i fac poză . Parcă-i păcat să-i tulbur starea cu lumina blitzului . E mult mai frumos decât la televizor !
Hei ! S-a şi terminat ! Am uitat să ascult ce se vorbeşte !
Începe sesiunea de autografe . Nu mă impresionează autografele , dar vreau să mai simt că fac parte din această mulţime târâş care caută ...
Ne asteptăm rândul . Suntem cam înghesuiţi , ca-n troleibuzul cu care merg spre şcoală .
În stânga mea este un domn în vârstă . Pare general în rezervă . Ne privim . Dumnealui cam dur . Cred că amândurora ni se pare ciudată alăturarea noastră în acest rând . Până la urmă şi dumnealui pare să mă accepte şi-mi zâmbeşte reţinut :
- După dumneavoastră ! şi mă lasă pe mine să aşez cartea în faţa autorului care-mi cere :
- Numele dumneavoastră !
- Nu contează ... , îngaim .
Îmi zâmbeşte cu o blândeţe categorică , inchizitorială ! N-are timp de pierdut . Răspund . Scrie autograful . Degetele lui îmi par alungite şi fragile . Parcă observ şi un uşor tremur .
Costumul lui pare negru , pantofii îi sunt maro şi cămaşa are dungi roz . Înseamnă că am avut o ţinută corespunzătoare la eveniment ! Chiar şi fusta de pe coperta "Romaniei târâş" este roz .
Cred că datorită lui Marian Nazat am mai scăpat de nişte complexe .

Încuiaţii

Camera în care stau captivi şi debitează atoateştiutori despre viaţă şi moarte este mică , sufocată de mobilă , de culori , de vocea nepotrivită a moderatoarei Liliana S. cu acest subiect .
Dezbat problema divorţului . Se întreabă dacă o fi mai rău decât moartea ?!
Se gândesc la faptul că procedura divorţului este prea flexibilă , că ar mai trebui înfrânată cu nişte legi ca să nu-ţi mai treacă prin cap aşa ceva , că indivizii ar trebui să parcurgă musai un program de consiliere cu psihologi , că biserica ar trebui să intervină , că-n alte ţări ajungi să-ţi creşti nepoţii până reuşeşti să divorţezi ... Doamneeee ! Şi atunci despre moarte ce-or mai avea de spus ?! I-am închis repede . Bârrr !
Lăsaţi-i să se despartă mai repede , mai ieftin , mai uşor , nu este timp de pierdut ! Lăsaţi-i să o ia mai repede de la capăt , să aibă timp să se refacă şi să fie fericiţi ! Poate le va mai rămâne timp să se regăsească chiar ...
Să nu uit ! Na , luaţi si voi un 5 si căraţi-vă în fericirea voastră ! Staţi liniştiti în cămăruţă şi să nu-mi mai ieşiţi în cale ! De pe acum îmi este milă de copiii pe care îi veţi creşte şi educa voi ! Cine-i va elibera de prejudecăţile cu care îi veţi împovăra ? De legile cu care îi veţi încătuşa ?
Mă tot gândesc la cel care-i plăteşte pe oamenii aştia ... poate că îi trebuie consiliere psihologică !

Ignoraţii

- Iar mi-au ascuns ziarele . Am avut o sacoşă cu ziare !
- Lasă-le-n pace ! Sunt "câh" !
- Ba nu ! Şi mama şi bunica le citesc . Şi alte profesoare ! V-am mai spus că nu ştiţi ce pierdeţi !
Tremură . O fată se îndură de el şi-i spune unde i le-au ascuns colegii . S-au şifonat . Îi vine să plângă . Le întinde marginile încet , cu grijă .
- Voiam să le dau cuiva . Sunt nişte răi , mereu se iau de mine .
- Şi cu mine s-au purtat urât ... dacă asta te ajută ... totuşi mi-am văzut de treabă .
- Foarte rău aţi făcut ! Niciodată nu faceţi ceea ce trebuie !
Contrastul dintre unghiile-i neîngrijite , negre , şi degetele-i umflate şi albicioase plimbându-se grijulii pe pagina de ziar , îmi stârneşte repulsie . Muşchii de pe o jumătate a feţei i se contractă necontrolaţi . Îmi este greu să abordez un subiect legat de tematica modulului .
- Nu pot preda dacă nu te uiţi la mine ! Te rog , lasă ziarele !
- Vorbiţi ! Vă aud ! îmi răspunde răstit , fără să-şi desprindă privirea de poze .
- Nu-ţi pot vorbi dacă nu mă priveşti !
- Vorbiţi cu ceilalţi ! Mai am puţin până termin !
Ceilalţi ... abia aşteaptă să reacţionez , mai ales şmecherii , care parcă mimează distracţia zgomotoasă .
- Uită-te puţin la mine ! Nu vezi cât sunt de supărată ?!
- Ignoraţi-mă !
- Nu pot !
- Eiii ... atunci aşteptaţi !
- Nu-mi mai spune ce trebuie să fac !
- Nu vă mai spun nimic ! Bine ?!
- Nu .
- Nimic nu vă convine !
- Nu-i corect să concurez cu fetele acelea din ziar pentru a-ţi atrage atenţia .
- Care fete ?
- Acelea ... de pe pagina la care te uiţi !
- Aaaa ...
Mă cântăreşte cu privirea .
- Lăsaţi , nu mai fiţi supărată ! Sunteţi mai drăguţă !
S-a făcut linişte .
- Uitaţi ... îl închid pentru dumneavoastră !
Cred că m-am înroşit . Smecherii veniţi la oră în gaşcă ne masoară cu atenţie .
De ce s-or uita toţi la mine aşa ?! Despre ce trebuia să le vorbesc ?!
Cred că aşteaptă să le spun ceva ...