Latinisme

- Reţeta este în limba latină ! îl anunţă atât de afectată farmacista , încât mă gândesc c-o fi vreun călător prin timp , rătăcitor venit să-şi caute alinare printre noi în lipsa unor vremuri mai bune printre ai lui.
Domnul are barba încărunţită şi pare firav , prea firav până şi pentru bastonul pe care mâna lui tremură când se sprijină . Iţeşte de sub borul pălăriei ochi mari , nedumeriţi , rugători .
- Daţi-mi ce trebuie , spune liniştit .
- Reţeta este în latină ! ridică tonul farmacista . Limba latină ! Eu nu am medicamente în latină !
- Daţi-mi ce-i acolo de-mi trebuie , răspunde nedumerit călătorul .
- Eu nu am aşa ceva . Eu vă dau ce-mi cereţi . Mie să-mi spuneţi ce vreţi !
- Eu vreau ce trebuie acolo , încearcă domnul să o lămurească .
- Nu pricepeţi ? E-n latină ! N-am . Mie să-mi spuneţi ce vreţi şi vă dau ! ţipă doamna din spatele ghişeului .
- Du-te dracu' ! Mă duc la alta ! mormăie în barbă şi-şi vede de drum rătăcitul .
- Eiiii , dacă mă iei aşaaaa , nu-ţi dau nimic ! ţine să sublinieze doamna farmacistă , dar domnul este deja dispărut .
Poate în alte vremuri vom fi având mai mult noroc şi n-om mai fi inadecvaţi ca nişte latinisme rătăcite . Dar cum ajungem acolo până să obosim ?

Ziua bună

Zi senină , coaptă , dar fadă , uscată şi fără parfum .
E buna aroma cafelei de la automatul din piaţă . Este motivul pentru care cumpăr zilnic zarzavat .
În pragul uşii de la "Servicii funerare/NON.STOP" iar sta  domnul cel gras , cu mustaţă neagră stufoasă , pe un scaun mic din lemn . În lipsa clienţilor , mereu îşi mută leneş privirea de la fundul şi picioarele câte unei trecătoare la alta . Eu vreau să fiu.incinerată . Oare s-o uita şi după mine ? Mă sucesc să-l surprind . Se uită după alta . Are fler . Îmi place când îl văd în prag la soare , îmi spun ca-i ziua bună .

sursa foto

Fapte diverse

În prima.bancă de la geam ... bocanci înalţi , pantaloni mulaţi , cu talie joasă lăsând adânc dezvelite fesele deasupra cărora spatele , dezvelit şi el de faldurile bluzei prinse undeva sus într-un singur nasture , a devenit scena pe care se înalţă un castel fragil , cu turnuri subţiri şi cenuşii de-a lungul coloanei . În vârful celui mai înalt turn este legată o fundiţă care fâlfâie .  Are un chip blond , mascat de şuviţe franjurate printre care mă priveşte câteva clipe nedumerită , cu un amestec de îndrăzneală şi inocenţă , apoi îşi continuă lucrarea .
O elevă cu un castel cu fundiţă scrie cu litere frumos rotunjite o lucrare la.istorie , scrie continuu , fără să mă pândească şi asta-mi place mai mult decât orice observaţie legată de ţinuta.indecentă . De ce-o fi tatuat o fundiţă şi nu un stindard ? Vârste .
Toţi scriu . Scriu şi au chipuri deosebit de luminoase . Chiar există aşa ceva ! Stau cu ochii pe ei precum un cerber , dar îmi place să-i privesc şi vreau să-mi păstrez imaginea lor în minte .

În fiecare an ,  săptămîna acestui.examen mi s-a părut un calvar din care nu poţi ieşi , eşti forţat să-l parcurgi . Trebuie să.declar că solicit să particip . De fiecare dată suntem trimişi în.unităţile acestor meleaguri vangheliene . Ne schimbăm locurile : eu vin la tine , tu vii la mine şi toţi rămânem în aceeaşi curte . Nu s-ar cădea să ne facem rău . Greu .
De data asta scap cu noroc , norocul de a întâlni.elevi care au învăţat şi care n-au gând de furat . Alţii nu . Sunt umiliţi şi necăjiţi . Nu mă pot bucura . Îi ascult şi-mi dau seama că n-aş fi rezistat atâtor hărţuieli .
- Mi-au zis că-mi pun.cătuşe.dacă mai vociferez , spune cineva .
- Mi-a zis : "Ceee-i ? V-au speriat poliţia.şi.televiziunile şi acum vă luaţi de noi ? Nu vreau ! Ia sa văd ce-mi faceţi ." , se plânge altcineva .
- Mi-a zis că dacă aş fi.mamă aş înţelege . M-a supărat . I-am zis că şi copilul meu dă astăzi un.examen şi că l-am îndemnat mereu să.înveţe , nu să.fure . Acum va trebui sa fiu martor.la.proces, povesteşte altcineva .
Şi tânguirile continuă . Nu-i nimic frumos .
- Să-mi bag pa ! exclamă plictisit un bădăran.prof. , dar nu-i ţine nimeni hangul şi se cară altundeva .

Se caută.victime , vinovaţi , eroi , subiecte . Iar de nu-s , se inventează . Braţele hidrei flămânde bâjbâie peste tot şi se mulţumesc cu orice . Stăm abătuţi şi le privim neputincioşi . Răul ştie să se ferească .

Îmi amintesc des de unul dintre foştii elevi . Nu-i ştiu diagnosticul . A venit de undeva în ultimul an.de.liceu . Nu putea să.scrie , nu.învăţa , nu participa.activ la.ore , scotea uneori un ziar gratuit şi citea sau punea capul pe o pernă pe care o avea mereu la el în geantă . Unii dintre colegii.mei susţineau că-i descoperiseră nişte calităţi , eu nu . Regimul.unităţii era unul tolerant , fiind bazat pe.taxe şi punând mare preţ pe imagine , relaţii.publice . Reproşându-i că nu mi se pare corectă atitudinea lui faţa de mine şi colectivul.clasei , mi-a răspus senin , ironic :
- Dacă societatea m-a acceptat aşa , dacă mi-a acordat aceste facilităţi şi mă susţine , dumneavoastră ce treabă aveţi cu mine ? Aveţi o problemă .
Aha , era inteligent ! Şi eu n-am văzut decât răutatea ! Să stea societatea liniştită că a.promovat . Şi ca el mulţi asemenea .

Ajungem cu greu în vacanţă . Alienaţi .

Se aud păsări ciripind , motoare nervoase şi cineva care înjură .