Fapte diverse

În prima.bancă de la geam ... bocanci înalţi , pantaloni mulaţi , cu talie joasă lăsând adânc dezvelite fesele deasupra cărora spatele , dezvelit şi el de faldurile bluzei prinse undeva sus într-un singur nasture , a devenit scena pe care se înalţă un castel fragil , cu turnuri subţiri şi cenuşii de-a lungul coloanei . În vârful celui mai înalt turn este legată o fundiţă care fâlfâie .  Are un chip blond , mascat de şuviţe franjurate printre care mă priveşte câteva clipe nedumerită , cu un amestec de îndrăzneală şi inocenţă , apoi îşi continuă lucrarea .
O elevă cu un castel cu fundiţă scrie cu litere frumos rotunjite o lucrare la.istorie , scrie continuu , fără să mă pândească şi asta-mi place mai mult decât orice observaţie legată de ţinuta.indecentă . De ce-o fi tatuat o fundiţă şi nu un stindard ? Vârste .
Toţi scriu . Scriu şi au chipuri deosebit de luminoase . Chiar există aşa ceva ! Stau cu ochii pe ei precum un cerber , dar îmi place să-i privesc şi vreau să-mi păstrez imaginea lor în minte .

În fiecare an ,  săptămîna acestui.examen mi s-a părut un calvar din care nu poţi ieşi , eşti forţat să-l parcurgi . Trebuie să.declar că solicit să particip . De fiecare dată suntem trimişi în.unităţile acestor meleaguri vangheliene . Ne schimbăm locurile : eu vin la tine , tu vii la mine şi toţi rămânem în aceeaşi curte . Nu s-ar cădea să ne facem rău . Greu .
De data asta scap cu noroc , norocul de a întâlni.elevi care au învăţat şi care n-au gând de furat . Alţii nu . Sunt umiliţi şi necăjiţi . Nu mă pot bucura . Îi ascult şi-mi dau seama că n-aş fi rezistat atâtor hărţuieli .
- Mi-au zis că-mi pun.cătuşe.dacă mai vociferez , spune cineva .
- Mi-a zis : "Ceee-i ? V-au speriat poliţia.şi.televiziunile şi acum vă luaţi de noi ? Nu vreau ! Ia sa văd ce-mi faceţi ." , se plânge altcineva .
- Mi-a zis că dacă aş fi.mamă aş înţelege . M-a supărat . I-am zis că şi copilul meu dă astăzi un.examen şi că l-am îndemnat mereu să.înveţe , nu să.fure . Acum va trebui sa fiu martor.la.proces, povesteşte altcineva .
Şi tânguirile continuă . Nu-i nimic frumos .
- Să-mi bag pa ! exclamă plictisit un bădăran.prof. , dar nu-i ţine nimeni hangul şi se cară altundeva .

Se caută.victime , vinovaţi , eroi , subiecte . Iar de nu-s , se inventează . Braţele hidrei flămânde bâjbâie peste tot şi se mulţumesc cu orice . Stăm abătuţi şi le privim neputincioşi . Răul ştie să se ferească .

Îmi amintesc des de unul dintre foştii elevi . Nu-i ştiu diagnosticul . A venit de undeva în ultimul an.de.liceu . Nu putea să.scrie , nu.învăţa , nu participa.activ la.ore , scotea uneori un ziar gratuit şi citea sau punea capul pe o pernă pe care o avea mereu la el în geantă . Unii dintre colegii.mei susţineau că-i descoperiseră nişte calităţi , eu nu . Regimul.unităţii era unul tolerant , fiind bazat pe.taxe şi punând mare preţ pe imagine , relaţii.publice . Reproşându-i că nu mi se pare corectă atitudinea lui faţa de mine şi colectivul.clasei , mi-a răspus senin , ironic :
- Dacă societatea m-a acceptat aşa , dacă mi-a acordat aceste facilităţi şi mă susţine , dumneavoastră ce treabă aveţi cu mine ? Aveţi o problemă .
Aha , era inteligent ! Şi eu n-am văzut decât răutatea ! Să stea societatea liniştită că a.promovat . Şi ca el mulţi asemenea .

Ajungem cu greu în vacanţă . Alienaţi .

Se aud păsări ciripind , motoare nervoase şi cineva care înjură .