Altfel - III : Maestrul

"Să am bani, aş înfiinţa o facultate de sentimente şi idei, cu o catedră de iubire, ţinută de romancieri şi psihologi. Sunt convins că ar fi o facultate foarte frecventată şi că absolvenţii cursurilor de căpătâi ar răspândi la rândul lor învăţătura."- scrie maestrul si eu il cred in stare . Am nevoie sa cred ca este cineva în stare .

- Aţi vrea să veniţi ... să le vorbiţi despre ... orice ... ar merita spus ... unor elevi/cu/o/pregătire/modestă , la o/clasă ... dintr-o şcoală/de/la marginea câmpului ... ?! înnod greu fraza în timp ce-mi vine să dispar de necaz că vorbesc aşa împiedicat . [...]
- Vin . Nu contează că-i acolo . N-am astfel de vanităţi ! Pentru copii ... vin , îmi răspunde scurt si grăbit , ca omul care n-are " timp să-l mai omoare" .
Simt copleşitoare vina de-a mă agăţa de timpul său , dar simt şi că ... vede , vede mai bine decât mulţi alţii ... " la şaptezeci de ani vezi o lume imbătrânită . Bătrâni şi iar bătrâni , oriunde ai privi . Bătrâni plini de griji . Şi copii , copii , copii de care n-are nimeni grijă . " ... şi că ştie ce să facă cu ceea ce vede .

Aştept . Aştept la uşa/şcolii . Îmi este greu să cred că va veni , dar mie mi se mai întâmplă şi lucruri ciudate , neaşteptate ...
Mă simt vinovată , egoistă ... l-am chemat cu gândul că repară ceva ... şi la mine , şi la ei ... dar să ajungă până aici îi va fi greu , este departe şi călătoria cu autobuzul  poate fi un chin ... cu ce se va alege în schimb ?
Din când în când mă mai duc până în clasă . Forfotă . Soldatul le-a inspirat încredere , le-a plăcut de el . Soldatul le-a spus că scriitorul care va veni este un geniu . Nu prea ştiu ei cum vine asta , dar sunt curioşi . Ca să fie liniştiţi le-am dat să deseneze . Să deseneze pe coli mari : şcoala aşa cum este acum , şcoala aşa cum şi-ar dori să fie . I-am lăsat în clasă grupaţi în echipe , le-am dat carioci , creioane .
Mai sunt câteva minute . Stau lângă poartă .
- Doamnaaaa ! Vă caută un/jurnalist ! E-n clasă ! mă anunţă o/elevă trimisă de-o şefă .
- Te caută un/ziarist ! E-n clasă/la tine ! mă strigă speriat din uşa/şcolii proful/de/serviciu .
Pe unde a venit ? De aproape o oră stau pe aici . Nu aşa trebuia să se întâmple !
Nu-i timp de altceva . Fug de lângă poartă , alerg pe scări până la etajul/trei . E gălăgie pe hol . Uşa clasei/mele este închisă şi este foarte linişte dincolo de ea .
Mai că-mi vine să rămân pe coridor . La ce să mai intru ? E linişte dincolo , o linişte plăcută . Deja le vorbeşte . Se aude . Aş asculta de-aici . Dar nu se cade ca tocmai eu sa chiulesc . Auzi , tocmai eu să întârzii !

Deschid uşa încet .
Le priveşte desenele şi le vorbeşte despre ipostazele liniei in artă .
Probabil îmboldiţi de vorbele sale , elevii desenează şi colorează cu sârg .  Mi-e teamă că  nici n-aud ce le spune . Încerc să-i opresc discret .

- Lăsaţi-i ! Dacă aşa se simt bine ,  lăsaţi-i să facă ce le place ! mă opreşte blând şi-apoi continuă să vorbească despre motivaţii , despre copilaria sa şi primele îndemnuri într-ale vieţii , despre şcolile prin care a trecut , despre " cum ard cărţile " , dar şi despre cum scrie şi vinde o carte , despre : fotbal , presă , principii de viaţă , familie , nevoia de informare , rolul tinerilor în societate , continua sa contaminare cu tinereţea celor lângă care lucrează , operaţiile sale la inimă , norocul său ...

Elevii ... sunt aşa cum sunt ... unii căzuti pe gânduri , alţii colorând , alţii ... nu-s aici ... mi-e drag şi mi-e necaz pe tot ce văd ... aş strânge tot ce-i aici şi-aş fugi să ascund bine , să nu tulbure nimeni ...
Dăruieşte un " carnet de jurnalist " elevei care a avut curajul să stea în prima bancă . Chiar am remarcat şi eu că singură s-a asezat acolo , în mijloc , de obicei stă cuminte în ultima bancă de la geam . Primesc şi eu volume cu " Povestiri alese " . Eu n-am niciun dar . Mi-e ruşine .
Elevii nu au întrebări , aşteptă ca povestea să tot curgă ... n-au înţeles încă ... când or să priceapă că povestea se ţese acum , aici , împreună ... ?
Trebuie să plece , să ajungă în celălat capăt al oraşului cu manuscrisul pe care l-a arătat elevilor .

Îl conduc . Se opreşte pe la jumatatea coridorului şi  mă întreabă :
- Spune-mi ... ai un statut corect aici în şcoală ? Te simţi bine aici ?
Cum de-a ajuns la întrebarea asta ?! Şi-apoi ce-aş putea răspunde ? Am de ales ?!
- ... da , îngaim .
Mă sfredeleşte rapid cu privirea sa albastră şi-mi spune :
- Ar trebui să laşi lucrurile să rămâna aşa ... n-ai ce le face , lasă grija pentru schimbarea societăţii ... ai grijă de tine ! [...]
Ce-mi face ? Ne privim cu atenţie , cu gravitate ... îmi vine să plâng . Dar nu plâng şi-l întreb cu obidă :
- Şi ce-ar trebui să fac ? Casă n-am , alt loc de muncă n-am ... măcar în jurul meu ...
Mă strânge părinteşte în braţe şi cred că-i zăresc o urmă de zâmbet . Da , sigur , este un zâmbet pitit , împovărat de riduri . Da' ce crede ... că nu l-am văzut ?! Şi eu sunt o norocoasă ... în felul meu .

Pleacă grăbit spre autobuz , în pas vioi , ca omul care nu mai are " timp să-l mai omoare" şi de al cărui timp nu mai îndrăznesc să mă agăţ ... drum bun , Maestre !

Altfel - I : Soldatul literelor

Să mergem mai departe , deşi ...  pentru o vreme , cred că-i mai bine să merg singură ... ne-ntâlnim mai încolo sau la capăt !

- Da'mi daţi un 10 dacă vin ?
- ... nu !!! Îţi dau 10 doar dacă/înveţi despre cartofi/,fasole/,ceapă/,iahnie ...
- Păi , atunci nu vin !
- Vrei să fii mituit ca să-i asculţi ?! M-am gândit să vă spun şi vouă , fiindcă şi voi sunteţi elevii/mei , chiar dacă nu vă sunt/dirigintă ...
- Doamna , eu vin aşa ... fără nimic , sare să mă împace Nandosul ajuns acum într-a/ XI-a . Şi-l aduc şi pe colegul/meu Bursuc , fiindcă unde mă duc eu vine şi el .

- Las-o dracului de bicicletă ! O leg de-o ţeavă , de-un gard ... , mă repede vocea care sună aspră şi rece , chiar de graiu-i dulce .
-
Eu am zis o dată , recunosc ... am zis şi a doua oară , dar acum , a treia oară , chiar n-am mai zis . Ce-are ?! Mi-am dat seama între timp că ea a văzut destule şi că ar fi ca şi cum aş jigni-o de i-aş mai spune să nu se faţâie pe la marginea câmpului de aici  .
Dacă am greşit când l-am invitat ?! L-am chemat pentru că mi s-a părut că stăpâneşte cu blândeţe cuvintele şi pentru că este un tătic de 10 . Dacă nu-i aşa ? Doar am mai întâlnit din ăştia , de nimeni nu credea că echilibrul lor e doar rezultatul unor atitudini extreme , duale , de una scriau şi alta făceau . Dar nu cred ... cred că fac alegeri corecte , cred ca am fler . Şi-apoi eu nu vreau decât să le vorbească lor , mai puţin contează dacă mă repede pe mine .

A venit ! Chiar a venit . Priveşte miezul zilei prin fereastra clasei . Priveşte atent şi tace . Câmp cu gunoaie .
N-am pregătit întrebări . Nimic . Nici nu mă simt bine . Am scos pe două foi câteva fragmente din articolele sale şi-am subliniat cu creionul câteva propoziţii . Îmi dibuieşte colile de pe colţul  catedrei , le ia , le priveşte , citeşte doar propoziţiile subliniate . Le citeşte ca pentru prima dată , îngândurat . Mă simt de parcă  mi-ar fi descoperit nişte fiţuici . 

“ Nu vreau să ies de aici negru de mizeria altora. Nici despre tine nu vreau să ştiu nimic. “

"... omul e făcut să fie ţinut închis, asta e starea lui naturală. Libertatea e un accident, ascultă la mine."

 "... şi să te rog să duci tu la capăt ce nu am fost eu în stare să termin. Să-ţi construieşti singură lumea în care vrei să trăieşti ..."

"Am început să mă plâng că sunt fatalmente un învins. Că fac parte dintr-o generaţie de sacrificiu."

"Dacă te revoltă minciuna, prostia, lenea . [...] A trebuit să muncesc doar pentru chirie şi mâncare. Dacă vrei să ieşi din condiţia de sclav al propriei existenţe, ca să-ţi trăieşti viaţa din plin, nu te aştepta să vină cineva s-o facă pentru tine. Dacă vrei toate acestea, trebuie să le câştigi şi să le aperi, să ţii cu dinţii de ele. "

"Voi puteţi schimba lumea. Nu cu un clic, cu delete sau cu ignore. [...] Pentru că eu nu cred că faci parte dintr-o generaţie de tâmpiţi scoşi pe bandă rulantă de un învăţământ desfigurat de atâtea intervenţii estetice. "

"Protestează! Revoltă-te! Spune ce gândeşti! Scrie! "

"Eu voi veni să te sprijin. "

"Fă-ţi tu o lume aşa cum o vrei tu. Şi eu, bătrânul plin de metehne şi capricii, voi fi gata să trăiesc în lumea ta. Pentru că am încredere în tine."

- ... eu am scris astea ?!
-
-  

Poveşteste despre : Leta , Paul Goma ( le dăruieşte elevilor CD-uri : Paul Goma _Soldatul câinelui ) , manele , Maria Latăreţu , statutul de vedetă , Mihai/Bendeac , Florin/Salam , muzica populară , copilăria petrecută la o casă de copii , aventuri prin Republica Moldova , profesorii săi , rolul lecturii , părinţi , artă , presă , bancuri , rolul culturii generale  în  orice meserie , emoţia care transformă , sensuri , repere şi multe altele .

Nu-l întrerup , n-are decât să vorbească despre ce-o vrea , cât o vrea . I-a prins pe toţi cu poveştile . Urmăresc mai mult spectacolul din sala de clasă . Au uitat până şi să mai spargă seminţe ! Nu-mi vine să cred , deşi banuiam că aşa se va întâmpla . Arată a cei mai frumoşi elevi pe care i-am întâlnit până acum ! Fac poze . Sunt frumoşi cu toţii . Mă simt bine , ascult şi eu liniştită mai departe .

Pleacă . O găseşte aşa cum a lăsat-o , întreagă , legată de gard . Mi-a fost teamă pentru Leta . Nu ştiu să-i mulţumesc , decât aşa ... mulţumesc ! N-am exerciţiu . Nu întâlnesc des gesturi frumoase . Dau să întind palma ca o mângâiere , dar deja s-a îndepărtat şi mâna-mi coboară în gol ... drum bun , Soldatule !

Identităţi - partea a III-a

În sfârşit , iar sunt cineva ! Am buletin . E frumos . El , buletinul . Bine ... şi să fii cineva .
Adevărul e că ... nu mă regăsesc . Mă uit cu Google/maps la satul indicat în adresă . Nu se zăresc decât chenare verzi şi maronii , dar eu am apucat să-l văd câteva minute şi-n realitate .
- Hai , măcar să ştiţi pe unde-aveţi adresa ! spune râzând blând .
Şi tăiem câmpia drept . Atâta verde crud la un loc nu-mi amintesc să fi văzut . Firele au aceeaşi nuanţă , aceeaşi înălţime , doar plopii înşiraţi de-a lungul drumului sparg semeţi volumul de verde .
- Am plantat şi eu câţiva pe aici cu învăţătorul când eram elev , zice mândru şi nostalgic .
Satul e bucălat . Da , dar nu e dolofan , e doar bucălat şi miroase a primăvară . Are câteva coame între care s-au adunat nişte ochiuri de apă pe care plutesc raţe şi ... lebede !
- Nu le-a deranjat nimeni şi-au rămas la noi , ne explică simplu omul . E obosit , prăfuit . E îmbrăcat într-un trening uzat şi e încălţat cu papuci de plasic . Omul ăsta e ... e normal , dar nu-i ca oamenii obişnuiţi , adică e în regulă dar ... e altfel decât cei pe care-i ştiu , adică ... nu oricine te-ar ajuta să obţii un act/de/identitate . E ... un om ... simplu ... de pe o uliţă ...

La sfat

Le-am auzit tăifăsuind ! Cea mai în vârstă se scutura atât de bucuroasă împrăştiindu-şi seminţele ! Şi tot verdele căuta să stea cu urechile ciulite la poveste !
Habar n-aveam că aşa puteau fi învelite firele de iarbă pentru nopţile reci de primăvară !

Bună ziua !

Elevii , care s-au nimerit pe la orele mele şi care au fost puţin atenţi , au înţeles că-mi place mai mult salutul "Bună ziua !" decât "Sărut mâna !" . Şi-atunci se mai întâmplă când ne întâlnim pe holuri :
- Săru'mânaaaa ! să zică unul .
- Taci , bă ! Fraiere ! Vezi că-şi dă seama că n-ai fost la ore ! să-l avertizeze altul .
sau :
- Săru ... ăăă , bună ziua ! Ştiu !
Şi eu mă bucur .

Zburdălnicii

Spune că n-au alergat fetele după el , ci el le-a fugărit pe ele , dar deja le întrecuse cu o tură !
Nici nu mai încerc să înţeleg , doar mă străduiesc să ţin pasul !

Zecele

Într-o zi de pe la începutul primăverii intru supărată în clasa celor de-a XIII-a şi le spun cu năduf :
- Ştiu , am întârziat ! N-am vrut să mai ajung astăzi la şcoală ! Puteam să ajung la fix , dar am plecat intenţionat în sens opus un timp ...
Ochii multora se îndreptă spre mine . Continuu :
- Mi-au dat să duc o hârtie unei profesoare de la altă şcoală . Predă şi dumneaei aceleaşi discipline ca şi mine , doar că este alt tip de şcoală . Doamna era blondă şi foarte frumoasă ! (elevii încep să zâmbeasca înţelegători ) Am trecut uşor peste asta ... nu putem fi toate blonde ! (ei râd ) Avea un costum frumos , foarte frumos ! ( deja li se observă toleranţa în priviri ) Ei , asta e ! mi-am spus . Daaar ... în pauză a venit la dumneaei o elevă care şi-a cerut scuze , înainte de oră , pentru că nu şi-a făcut tema !!! (toţi izbucnesc în hohote de râs ) Mă-nţelegeti ??? A fost prea mult pentru mine !
Toţi se schimonosesc de râs , râd de-mi vine şi mie să râd când îi văd , cu toate că sunt supărată .
- Lăsaţi , doamna ! A fost aranjată treaba !
- Nu ! Nu ştia că voi veni !
- Atunci era vreo tocilară !
- Ce conteaza ?! Eu nu-mi amintesc să fi văzut vreo tema la voi pentru orele mele !
- Lăsaţi , doamna ! Vom face şi noi !
Nu , n-au făcut . Totuşi , acum câteva zile , unul dintre cei puţini care ştiu să tacă şi să asculte a venit la cancelarie :
- Am adus referatul .
- Pentru mine ?!
- Da ... ne-aţi spus că putem face şi un referat despre ...
Iau foile . Sunt şase pagini scrise mărunt de mână !!! Îi recunosc scrisul ! Nu-mi vine să cred ! Recunosc şi textul , e de ani de zile aceeaşi poveste şi totuşi niciun elev nu a citit-o până acum , doar copy-paste pentru proiecte .
- Este bun ? mă întreabă cu o curiozitate timidă . Am scris despre [...] , atât am găsit .
- E grozav ! Îţi trec imediat un 10 mareee !
- Nu-l citiţi ?
- ... ba da ! răspund fâstâcită . Am să-ţi mai dau o notă şi pentru conţinut ...
- Nu-mi imaginam că este aşa de important pentru dumneavoastră referatul ăsta !
- Da ... ... e grozav când pot da note de zece ! Sunt obişnuită să dau note de 5 .
-

Zecele ... de când măsura pentru examenele lor este doar "admis/respins" , ceea ce înseamnă doar "admis" pentru toţi ... zecele este ... ce mai este ? Ce vrea fiecare să fie ! La fel şi cinciul ! La fel şi ce mai este printre ele . Ce vrea fiecare să fie !

Ghiduşii cu mere

- Hei ! Unde eşti ? N-auzi că te tachinează ?!
- Daaa ?! răspund amabilă în timp ce încerc să mă adun .
Încheieturile mi-au amorţit şi-mi simt doar oboseala , încerc să fac efortul de a reacţiona în timp ce mă gândesc că voi fi devenit o fiinţă evanescentă .
- Esti supărată ?
- Nu , răspund liniştită , firesc precum de obicei .
Colegul meu , slăbit , chinuit de amabilităţile forţate ale unor colegi , îmi spune blând :
- Ia ... du-te la haina mea , e în cuier ! Aşa ... înainte ... cealaltă ... aia ! mă ghidează din celălalt colţ al cancelariei . Caută in buzunarul din dreapta , e ceva pentru tine !
Am găsit . E un măr .
- Mulţumesc ! îi răspund veselă deodată . Ne zâmbim complice şi-l pitesc în geanta mea .
Nu mănânc mere . Îmi fac rău , dar nu i-am zis . Îmi place aşa de mult să le primesc , parcă ar fi mere de aur din poveşti ! Despre ce glumeau ei ? Că sunt bogată ?! Păi ... sunt bogată !

Sursa foto .

Startul

- Nu te-am văzut de atâta timp pe la ore ... Oare ce-ai învăţat de la mine ?!
Îşi schimbă hlizeala într-un zâmbet cu măsură :
- Să tac . De la dumneavoastră am învăţat să tac şi să vă las să credeţi lucruri frumoase despre mine , că dacă vorbesc ... v-aţi da seama că habar n-am de prea multe ...
- Bravo ! Bun start al discuţiei ! Se punctează ! Mai departe ... să discutăm !

Mâna

Îmi place să privesc filmul acesta , mai ales spărgând seminţe , ronţăind alune sau ciocolată amăruie .

Vara mi se părea ca aduce răcoare , iar acum că duce frigul departe . Mâna întinsă ... liniştitoare .
10 !

La cules

Am avut o zi urâtă la şcoală . Un elev mi-a vorbit urât ... urât .
Dar aţi observat că mă străduiesc să nu vă povestesc lucruri urâte ?! M-am chinuit să-mi amintesc ceva frumos şi cred că am ce sa vă spun de la ultima intâlnire cu elevele cărora le sunt dirigintă :
- Doamna , dar nu vedeţi că proiectul ăsta e mai mult ambalaj ?! Ăsta-i conţinut ?! A copiat câteva fraze şi a pus la poze ... de parcă-i album foto ! Ce ... crede că nu ştim să citim ? N-are nimic original ! Ia uitaţi câte-i lipsesc ! [...]
O ascult cu plăcere , cu bucurie , cu mândrie . Chiar este furioasă :)) ... şi asta mă face să mă simt bine acum ! Ea este mai tot timpul numai scântei . M-a supărat de multe ori , dar am rezistat , cu durere si nervi ___ ce-i drept , capriciilor si ieşirilor ei . Acum culeg roadele .
- De ce zâmbiţi aşa ?
- Pentru că eşti printre puţinii care chiar au inţeles diferenţa între ambalaj şi conţinut , ai inţeles în ce constă consistenţa si coerenţa unei lucrări . Îmi plac observaţiile tale , sunt corecte , la obiect . În cazul tău , scopul realizării proiectului a fost atins .
S-a liniştit . Îmi zâmbeşte blând .
Am atâta nevoie de zâmbete ca acestea şi se întâlnesc atât de rar !

Codul

" _ Doamna , vorbiti codificat ! Ma faceti sa gandesc ! mi-a spus zambindu-mi sugubat sefa clasei mele . Da'stiti ca aveti dreptate ?! "
:))
Problema ar fi ca eu trebuie sa vorbesc mai mult despre farfurii , tacamuri , pahare ... si mi-e greu ... sa codific mesajele .