Ghiduşii cu mere

- Hei ! Unde eşti ? N-auzi că te tachinează ?!
- Daaa ?! răspund amabilă în timp ce încerc să mă adun .
Încheieturile mi-au amorţit şi-mi simt doar oboseala , încerc să fac efortul de a reacţiona în timp ce mă gândesc că voi fi devenit o fiinţă evanescentă .
- Esti supărată ?
- Nu , răspund liniştită , firesc precum de obicei .
Colegul meu , slăbit , chinuit de amabilităţile forţate ale unor colegi , îmi spune blând :
- Ia ... du-te la haina mea , e în cuier ! Aşa ... înainte ... cealaltă ... aia ! mă ghidează din celălalt colţ al cancelariei . Caută in buzunarul din dreapta , e ceva pentru tine !
Am găsit . E un măr .
- Mulţumesc ! îi răspund veselă deodată . Ne zâmbim complice şi-l pitesc în geanta mea .
Nu mănânc mere . Îmi fac rău , dar nu i-am zis . Îmi place aşa de mult să le primesc , parcă ar fi mere de aur din poveşti ! Despre ce glumeau ei ? Că sunt bogată ?! Păi ... sunt bogată !

Sursa foto .