Cu stimă ...

O mulţime de stări şi de întâmplări sunt identice cu ale altora , care ştiu mai bine decât mine să-şi gestioneze şi să-şi exprime emoţiile . Mă bucură când le întâlnesc povestirile . Dar din ce în ce mai ciudat mi se pare ...
"Într-o zi am simţit nevoia să le telefonez unor necunoscuţi – nu spun cui, persoa­ne importante! – ca să-mi exprim stima şi admiraţia. Nu aveam un motiv anume, dacă nu pun la socoteală nevoia de care pomeneam. Chiar şi bărbaţii din cale afară de reţinuţi simt uneori dorinţa de a-şi mărturisi foarte deschis simpatiile." - scriitorul de la pagina 3 .

Supărată de recunoaşterea tardivă a meritelor unora care nu mai sunt , le zic celor câţiva rămaşi la oră că doar vorba bună venită către noi , cât mai suntem în stare să o auzim , ne poartă înainte . Să lase jocul de-a indiferenţa pe seama celor slabi ( dacă este un joc şi nu mai grav __ un handicap sufletesc ) , că doar cei sensibili pot fi puternici . [...]
Zâmbetul lui ironic nu mă descurajează . În urmă cu patru ani şi jumătate părea cel mai receptiv şi sensibil din clasă , acum face tot ce poate să-mi saboteze mesajele . I-am spus când m-a supărat , că-şi exploatează carisma şi inteligenţa într-o direcţie greşită . Vine doar să-si încheie mediile şi să-şi exprime dispreţul . Daaa ... şi-a găsit duşmanul potrivit !
Constientă că nu voi putea face mai mult , încerc deseori să-i orientez către alţii .
- Există site-uri de specialitate pe care ar fi bine să le urmăriţi pentru a fi la curent cu ce se întâmplă în domeniu . Dacă nu aveţi timp pentru un roman , încercaţi să citiţi editoriale . Există specialişti , jurnalişti , scriitori cărora le puteţi spune ... doar aşa se poate schimba ceva . Voi puteţi realiza feedback-ul necesar schimbărilor . Cei cu adevărat valoroşi îşi vor face timp să vă răspundă ... în felul lor .
- Dumnevoastră aţi încercat vreodată ? mă întreabă dezaprobator .
- Da .
- Şi ?! Ce v-a răspuns ? Nu v-a invitat la o cafea ?!
- Nu , răspund sec , având senzaţia că sunt suspendată în gol .
- Ei ... nu ?! hăhăie languros în timp ce mă fixează parcă ştiutor de toate . Să fim serioşi !
Sună . Se ridică brusc . Nimeni nu doreşte să afle ce mai vreau să spun . Rămâne în urma celorlalţi şi continuă să-mi rânjească întrebător . Îl privesc suficient de supărată încât să-i dispară hlizeala .

Ştiţi ... i-am spus că scrierile lui îmi fac bine , că în personajele ce par că i-au jalonat destinul , regăsesc oamenii ce mi-au fost dragi prinzând viaţă , că scrierile lui îmi par mângâietoare şi mobilizatoare , că îmi doream să-i spun acest lucru cât încă mai este în viaţă . L-am auzit râzând şi i-am simţit bucuria . Cât mă bucur !
Sunt mai norocoasă decât scriitorul de la pagina 3 !
Sau mai atentă când selectez pe cei ce-i admir ?! Sau o mare mincinoasă ?
Oricum cred că-i de bine !
Cu stimă , scriitorule !